Candva, la sfarsitul verii, cand am realizat ca doar o mica parte din ele au luat drumul stratului, mi-am promis solemn si intelept sa abandonez viciul asta. Zis si facut! Inceputul a fost usor,doar toamna nu e sezon comercial pentru genul acesta de produse, asa ca magazinele isi desfintasera standurile de profil, nema ispite, nema cumparaturi compulsive!
Odata cu instalarea iernii, insa, oferta de profil a zvacnit in mai toate marile magazine. Standurile cu pliculete colorate, promitatoare de delicii gradinaresti, au reaparut cu o oferta mult diversificata.Asezate strategic in calea cumparatorului slab de inger.Imposibil de ocolit.
La inceput m-am tinut tare si am intors capul.
Apoi am inceput sa trag cu ochiul de la distanta.
Apoi mi-am zis “numa’ ma uit” … iara zisu’ asta a insemnat capitulare.
Primul a fost plicul cu cipru de gradina.
Nici n-auzisem de planta asta si, oricum, sa ies din magazin cu un singur plic de seminte era o performanta.
Apoi, aproape fara sa bag de seama, au urmat
Pentru ca tocmai mi-a venit ideea cum as mai putea face niste straturi dragalase cu capsuni, iara rosii marmande n-am mai avut, si-s asa de dragute, si-mi amintesc de niste vacante in delta, in care faceam orgii cu paine neagra coapta pe vatra, taiata-n felii gospodaresti unse cu untura de porc, atent tapetate cu niste felii de rosii care aratau fix ca astea din poza, peste care presaram cu generozitate sare grunjoasa … ehehei, nebunii de-ale tineretii…
Urmatoarele
nici macar nu-mi amintesc cum au ajuns in cosul meu. Doar rosiile romanesco, luate dintr-o efuziune patriotica eronata (acasa am descoperit ca-s foarte italienesti , adica-s porodici de la Roma, nu romanesti… in fine, aceeasi radacina latina ).
Acuma e clar pentru toata lumea: povestea cu abstinenta mea e o batalie pierduta
Abia am trecut de jumatatea lui ianuarie
Afara e cald si bine
si eu cumpar seminte intr-o veselie.
Ba ma mai impiedic si de oferte dintr-astea indecent de parsive
si pun, scurt, de-un sevraj din care ies doar citind cu atentie pretul (3 rasaduri 69 lei / he-he-he)…
Asa ca la proxima vizita de la standul cu seminte, cu preturi de cativa lei pe plic, simt ca fac o adevarata economie cand mai scap in cos un plic … si inca un plic…
Si de fiecare dată,de undeva de niciunde, aud foarte clar vocea gâjâită a tatălui meu (personaj fabulos cu o istorie foarte contorsionată, care avea câtă o zicere scurtă și acidă și lătăreață pentru mai orice situație): “și porcu’ o zîs ca nu mai mânca…, numa’ pe ăsta, că înca-i cald” 
Like this:
One blogger likes this post.
Alm
22 ianuarie 2012 at 21:53
Poate te consoleaza sau nu , dar mai (ma) stiu pe cineva cu o aseamenea codependenta .
Sotu meu intra in panica cand ma lua din greseala cu el in supermarket_urile specializate si pe gradinarit . Nu am vazut insa capunele acelea combinate cu ananas , suna al naibii de interesant , imi pun in balcon si tot as vrea sa incerc .
Daniel
22 ianuarie 2012 at 22:36
Dragi imi sunt aceste plicuri prin frumusetea ambalajului si prin dorinta mea de mai mult in gradina de legume, insa trebuie sa spun ca mica mea experienta in cumpararea si rostul acestor seminte, mi-a dat o mare doza de neincredere in ele.
Ea trebuie impartita cu rasadurile cumparate din piata…,
balaurdegradina
22 ianuarie 2012 at 22:36
pana la urma n-o sa rezist nici eu capsunoananasilor astia
desi am invatat de mai demult ca reclama e una si realitatea alta.
balaurdegradina
22 ianuarie 2012 at 22:38
Daniel, si cu semintele care am inceput sa le adun eu, din roadele anului trecut … Da, teoria o stiu si eu. Practica insa …
cristina
22 ianuarie 2012 at 23:11
eu m-am mai potolit cat de cat, dupa ce am vazut ca nu tot ce e in plicurile alea rodeste. am luat destule tepe, asa ca acum mai cumpar doar ce stiu ca mi-a iesit. (aiurea, zic si eu asa, sa ma incurajez, doar doar m-oi lasa de cumparat
)) )
silavaracald
23 ianuarie 2012 at 9:47
După ce, timp de doi ani, am dat chix cu aproape toate semințele pe care le-am cumpărat de la magazin, m-am decis ca anul ăsta să iau doar bulbi sau răsaduri gata încolțite. Asta nu înseamnă că n-o să te urmăresc cu sufletul la gură, să văd ce semeni și ce răsare.
balaurdegradina
23 ianuarie 2012 at 11:24
cristina, muta eram de admiratie! cata consecventa, cata tarie de caracter! noroc cu paranteza, ca tocmai ma pregateam de-o autocritica cu palme in fata oglinzii
balaurdegradina
23 ianuarie 2012 at 11:26
slvc, si-atunci unde-i distractia? unde-s palpitatiile, lacrimile-n gat, agonia si extazul?
vasi
23 ianuarie 2012 at 13:38
Laura, ai fost incantata de ciprul de gradina? Eu il ador!
Cu capsunile, nu cele hibride, m-am tepuit eu. Nu a iesit mai nimic.
Aceasta dependenta face parte din dragostea pentru gradinarit, dar eu mi-am adunat seminte de la multe legume si flori si mai reduc din cosul de cumparaturi. Deh, e criza mare:))
balaurdegradina
23 ianuarie 2012 at 23:10
Vasi, sincera sa fiu, m-a cam incercat dezamagirea cand am intrat pe net si-am descoperit ca-mi luasem materie prima pentru maturi de gradina:D
Dupa care dl. Google m-a condus fix inspre tine, si cand am vazut cat esti de incantata de tufele de cipru mi-a mai venit inima la loc. Pana la urma abia astept sa vad ce-o sa iasa!
vasi
24 ianuarie 2012 at 10:03
Laura, eu am facut rasaduri din primavara si au iesit repede. Poti face un adevarat gard viu din ele, iat toamna sunt superbe. Pup!
silavaracald
24 ianuarie 2012 at 10:13
La mine lacrimile în gât, agonia și extazul apar doar când observ că am cultivat nemțișori și mi-au ieșit brusturi, așa că mai bine mă lipsesc.
irenadaiana
24 ianuarie 2012 at 13:45
Buuuuna Balaaaaauraaaaaa.
Si io mi-s la fel de dependenta si abia astept sa vina februarie desi ma bate-un gand c-as putea incerca si pe final de ianuarie o insamantare scurta la paharel. Ma bucurca ai inceput cu ciprul ca si eu tot cu el am inceput. Anul trecut l-am pus in gradina dar n-a iesit mai nimic. Anul asta voi folosi metoda lui Vasi. Pseudocapsoananasii sunt interesanti. Asteptam sa vedem ce iese la tine. Spor la cumparaturi.
Dani
24 ianuarie 2012 at 13:51
Nu te necaji, Laura, toti trecem prin asta. Eu mi-am comandat capsuni aromate din Estonia anul trecut. N-a germinat nici una … de capsuni m-am lecuit .
Cel mai bine se comporta semintele primite de la alti pasionati de gradinarit si cele adunate de mine. Sint mai rezistente si se adapteaza mai usor. Cu toate astea, am si eu cutia de seminte plina de pliculete din astea colorate … Boala grea !
Monica
24 ianuarie 2012 at 22:29
Vaai, ne-ai lovit tare cu postul asta
Hazbandul a incercat sa “cultive” menta,busuioc, cimbrisor si inca ceva in aceeasi jardiniera. Evident ca au murit toate, in frageda pruncie.
Vazui in poze un fel de suport pentru rasaduri? Ce am facut gresit de n-au crescut balariutele?
balaurdegradina
24 ianuarie 2012 at 23:12
@ Vasi, rasaduri, gard viu, ‘nteles, sa traiti! Asteptam cu interes toamna.
@SLVC, nu te impotmoli la lacrimi, gat si agonie pe motive nemtisori (mi-au cam tras si mie teapa, nenorocitii!). Da-i mai departe cu tupeu (ceapa, morcovi, ridichi) sa vezi ce de extaz te paste!
@Daiana, multumesc, asisderea
@Dani, culmea e ca nici macar nu mai am asteptari excesiv de naive! Majoritatea plicurilor le cumpar cu titlu de experiment. Daca se mai si leaga ceva din experimentul respectiv e super! In definitiv si la urma urmei altii au pacate mult mai grele
balaurdegradina
24 ianuarie 2012 at 23:25
@Monica, prea multa sau prea putina apa, lumina insuficienta, prea frig sau prea cald, ingropat semintele prea adanc, sau prea la suprafata si inca vreo cativa “prea”. Totul e sa nu va lasati atinsi de inhibitii. Recidivati pana cand ceva-ceva o sa iasa.
Suportul cel verde din poza se numeste “sera de pervaz”. Semintele se pot pune direct in paharelele de turba – umplute bineinteles cu pamant – iar gradinarul amator incepator poate sari peste etapa repicarii plantutelor abia rasarite.
Ana lu' Manole
25 ianuarie 2012 at 10:57
Poafai, ce mi-ai facut!!!!
Vai de stocul meu…care s-a cam subtiat, iti dai seama ca voi fi gramada pe rastel!
balaurdegradina
25 ianuarie 2012 at 14:49
Mestero, griji cand ajungi la primul rastel, sa nu se lase cu overdose!
cristina
27 ianuarie 2012 at 10:42
fraaaate, dar in definitiv, ce mare smecherie??? e dependenta mea, fac ce vreau cu ea, ca sa zic asa! ce, dau in cap cuiva? nu (doar mie si finantelor mele, subtiate de vremuri, dar asta este).
)))
keep buying, girls!
(da, dom’ doctor, stau jos, gata, m-am linistit. nu mai vreau injeeeeeeectiiiiiii!!!!!)
balaurdegradina
27 ianuarie 2012 at 20:34
cristina, prezumtiva autocritica constructiva ar fi fost adresata incosecventei in abordare si nu pardalnicei dependente … asa ca relax sister, pe banii nostrii numa’ noi ne dixtram
Ninu
28 ianuarie 2012 at 18:15
Sarut mana, Laura !
… (si multe aduse din strainatate nu se fac la noi.. pe plic arata bine… dar doar pe plic 
)
Nu am gasit o adresa de contact asa ca te intreb aici direct
Nu cumva ai de vanzare seminte de ardei iute ?
… Doar din productia ta proprie as vrea, eu cultiv doar ardei iute dar inca nu am gasit un soi care sa ma satisfaca
De fapt am gasit aici
) http://flickriver.com/photos/spidra/sets/72157627654492813/
dar sant doar de expozitie D
balaurdegradina
28 ianuarie 2012 at 19:30
Ninule, adresa mea de contact este balaurdegradina@yahoo.com. Trimite-mi adresa ta. Nu am niste seminte chiar asa de exotice, da’ ceva-ceva tot am