castravetii

Candva, la inceputul lunii iunie, am dat cu ochii de ei, in piata: cinci rasaduri usor trecute, pe-o margine de taraba. La o sumara estimare nu le-am dat nici o sansa-n gradina: erau deja  prea lungani, aveau floricele, cate-un fruct straveziu si niste vreji galbejiti si anemici. Dar mi-am adus aminte de stratul fluierand a paguba, golas si pustiit de toate semintele de morcovi si patrunjel care-au refuzat, in repetate randuri, sa rasara si de ridichile zgubilitice si seci pe care-am preferat sa le smulg decat sa ma mai enervez vazandu-le. Asa c-am scos niste bancnote mototolite si i le-am dat baiatului care-i vindea insotite de un zambet sictirit, gen “ia banu’ pentru ca-s doamna, nu pentru ca ma las fraierita!”.

Ajunsa acasa, nu m-am indurat sa-i ciupesc. Cum spuneam, erau deja prea mari si mai aveau si rod. Asa ca i-am “insurubat” in strat, le-am pus apa din belsug, si – in lipsa de altceva – le-am pus un rest de plasa de jur imprejur, sa nu poata zice ca nu le-am creat conditii, daca vor ajunge vreodata la stadiul de catarare.

Pe ei nu prea i-a impresionat lipsa mea de incredere. Mai intai si-au scuturat si reimprospatat vrejii, apoi si-au infoiat frunzele, tot mai carnoase si mai vartoase, au facut mai multe flori si au legat tot mai mult rod.

Pe mine m-a impresionat tocmai je m’en fiche-ul lor. Nu pareau sa incerce sa-mi demonstreze ceva: pur si simplu se simteau bine in strat si-si vedeau de treaba lor. Chestiunea in cauza mi-a cam impus respect, asa ca m-am simtit obligata sa-mi exprim in mod deschis regretul pentru relele previziuni, ba am mai si tabarat asupre lor cu bune tratamente ( udat pe drum de seara, gratar de gainat si parfumare cu macerat de urzici).

Si, ca in multe alte povesti pornite cu nabadai, pana la urma s-a lasat cu mare preteșag intre noi, cu multa stima si consideratiune.

Iunie, cu acomodarea, a trecut demult, iulie s-a lasat cu prima, si-a doua si-a aproape zilnica recolta, si-a tabarat si august peste noi si parca asteptam sa-i vad palind a oboseala.

Ce oboseala? Ce e aia “oboseala”? Parca abia acuma incepe distractia!

 

 

 

 

 

Prefer sa nu-mi pun intrebarea “pana cand?”.

 

About these ads

About balaurdegradina

Cred ca oamenii sunt buni si rai si frumosi si urati si plicticosi si interesanti.Inca imi starnesc curiozitatea.

Posted on 16 august 2012, in de gradina and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. Vrejii tai sunt frumosi si ti-au demonstrat ca trebuia sa ai de la inceput incredere in ei.
    Ai mei au fost atacati de toate cele ,dar au dat roade iar cand ziceam sa ii scot ca erau vai de mama lor,au inceput din loc in loc sa lastareasca din nou si punte iar pe rodit.
    Sunt ciudati ,dar harnici.
    Sa auzim numai de bine!

  2. La mine nu a mers niciodata rasadul de castraveti – semanat, rarit, dar transplantat nu si nu, lesinau in cateva minute indiferent de cata apa le ofeream. Asta e :(
    Recolte bogate, salate bune si muraturi grozave!

  3. Da, Mihaela, am mai invatat o lectie despre incredere cu castravetii astia ai mei :D In fiecare an gradina imi administreaza, sau macar imi reaminteste cate-o lectie :D
    De bine sa auzim !

  4. Blue, anii trecuti castravetii mei au fost sferici. Udati sau neudati tot sferici au fost. Doar la sfarsitul verii, doi vreji mai obositi au consimtit sa faca cativa lunguieti. Cred ca tocmai de asta is atat de socata de vrednicia generatiei din vara asta!

  5. Anul ăsta castraveții mi-au dat cu flit din toate pozițiile. Când am încercat să-mi bag colții în unul din ei, am crezut că am mușcat o bucată de cauciuc, așa că nu mă prea pot lăuda cu nimic în privința asta. :(

  6. Cred ca alor mei li se trage de la udatul constiincios din fiecare seara. Si stransul recoltei (alea cateva bucati pentru bagat intr-o salata) la intervale scurte de timp. Cica chestia asta ii face sa se simta mai tineri si mai importanti, asa ca se straduiesc sa nu se dezminta :D

  7. Ai mei pot spune că se simt… gomoși, gumoși! :))
    Ei, atâta năcaz să am eu pe lumea asta.

  8. Pe mine aia pe vrej nu prea m-au impresionat, dar aia din borcan…imi ploua in gura! Sunt la saramura sau otet?Sa-i mananci sanatoasa, ca ai muncit pentru ei.

  9. Frumusei foc… si cred ca si gustosi :))

  10. draga mea, nu stiu cum ti-a mers cu castravetii, dar vad ca ai o levanticaaaaa. nu stiu de ce nu vrea la mine in gradina. da’ nici eu nu ma las… an de an cumpar cate 5 plantute noi…. chiar azi le-am plantat pe ultimele :). le-am plimbat peste tot: umbra soare, udate, neudate, pamant gras, nispos… ei, grea treaba. sper sa ai suficienta friptura la catravetii murati!

  11. Bietii castraveti de-or ajuns din atata soare si vegetatie luxurianta sa se… mureze la borcan inchis :D

    (Faina gradina – de altfel din ceva motiv intotdeauna mi s-a parut logic ca balaurii se pricep la gradinarit :)

  12. Zana Eficientei

    haha, ti-au facut in ciuda! :)

  13. Adelina, in saramura cu de toate. Pe aia din borcan i-am terminat demult. Intre timp am mai dat cep unui borcan!

  14. Marian, si incredibil de crocanti! Probabil din cauza prospetimii: n-apuca sa se invecheasca pe vreo taraba. Adevarul e ca m-am simtit datoare sa onorez recolta, asa ca nu cred sa mai fi mancat in vreo vara atatia castraveti :D

  15. Irina,la levantica pot sa spun cu mana pe inima ca am avut bafta! Exact cinci plantute debile am cumparat si eu acu patru ani, pe la mijlocul primaverii. Toate cinci, plantate in plin soare si bibilite nu din momentul respectiv, s-au incapatanat sa se prinda vartos, sa creasca fara nici o inhibitie si sa infloreasca inca din anul respectiv. Ce vezi prin pozele anului asta, fie printre rosii, fie printre castraveti, sunt urmasii lor, gloriosi si neinhibati, rezultati in urma tunderii dupa fiecare tura de inflorire.
    Interesant este ca de atuncea am mai cumparat de vreo doua ori alte variante de butasi de levantica, mai gomosi si mai cu pedigree (motate si mai nu stiu cum), da’ n-am avut succes cu ele.

  16. Diana, ce vezi tu in poza este o varianta soft de murat castraveti. Se numeste “cărcălire pe repede-nainte”, iar etanseizarile si sterilizarile nu intra in discutie. Cu alte cuvinte e o metoda de murare cu fata umana :D
    In alta ordine de idei tin sa precizez, fara nici o retinere, ca am foarte multa incredere in logica ta.

    P.S. Si multumesc pentru promovarea castravetilor mei (normal, fermecati!)

  17. aha! asta-i explicatiunea. ale mele tot din alea cu pedigree. tocmai ce am venit de la ele. par a se fi prins, da’n primavara se numara bobocii….:)

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 141 other followers

%d bloggers like this: