dumineca dimineata, cu cafeaua intr-o mana si cu aparatul de fotografiat in cealalta:
…abur sturlubatec jucandu-se cu soarele printre dealuri…
luni seara, cu amandoua mainile pe aparatul de fotografiat:
se rupe cerul, iarasi, peste noi.
succesiuni
21
iun.
gradinaritdupaureche
23 iunie 2010 at 22:26
Frumos…o priveliste minunata. Tot sa stai sa admiri.
balaurdegradina
24 iunie 2010 at 11:11
Recunosc 😛
Dupa ce, ani buni am privit in zarea de la 10 m blocul cenusiu de vis-a-vis, ma surprind adeseori cu privirea pierduta…
Nici macar nu urmaresc ceva anume.
E ca in bancul ala cu ardeleni:
– Ce faci bade stai si te gandesti?
– Ba, ca numa stau.
pur si simplu
25 iunie 2010 at 22:41
Superb! Nimic mai frumos decat sa vezi verde in fata ochilor. Chiar si amenintatorii nori arata minunat. Esti tare norocoasa.