RSS

Arhivele lunare: Iulie 2010

Nu incercati sa furati din magazin.

Recunosc ca am facut o adevarata fixatie pentru afisul asta. O asa concentratie de stupiditati si contradictii in logica demersului rar mi-a fost dat sa intalnesc.

Este pozitionat in asa fel incat n-ai cum sa dai cu ochii de el decat cand iesi din magazinul Kaufland.

In interesul stimatilor nostri clienti, pentru a se evita orice neintelegere, va rugam sa folositi un carucior pentru cumparaturi.

In traducere libera, daca vreau sa cumpar un pachet de cafea va trebui sa iau un carucior din acela mare (singurul tip cu care magazinul este dotat). Bineinteles daca am o fisa de 0,5 lei.Daca n-am fisa o sa ma deplasez frumusel pana la informatii, o sa schimb niste bani, o sa ma intorc la intrare de unde o sa-mi iau ditai caruciorul, dupa care o sa intru in magazin, unde o sa pun constiincioasa pachetul de cafea in carucior si-o sa ma deplasez civilizat pana la casa, fara sa starnesc panica sau degringolada printre paznicii care m-ar vedea cu pachetul in mana.

Nu incercati sa furati din magazin.

Marturisesc ca paragraful asta ma seaca la inima de cate ori il citesc (adica de cate ori parasesc magazinul). Toata lumea stie ca noi , romanii, suntem hoti, asa ca lantul de magazine Kaufland s-a hotarat sa rezolve problema : ne educa! Eu, client stimat, (vezi paragraful 1) n-am sa fur data viitoare cand intru in magazin (repet, afisul il pot vedea doar cand ies) nu pentru ca e imoral, nu pentru ca asa am fost educata, nu din respect pentru proprietatea altuia, nu … in fine, pentru multe alte motive …Pur si simplu n-am sa fur pentru ca asa sunt avertizata in acest afis educativ!

Controlul gentilor – in baza banuielilor concrete, pe baza comportamentului suspect constatat, ne permitem sa controlam gentile.

Precum Alexandra,care nu poate rosti cuvantul „sufla” fara sa adauge si-un „dom’ doctor”, asa si eu nu mai am banuieli. Ati ghicit: am doar banuieli concrete!

Control video – va informam ca spatiile noastre comerciale sunt supravegheate video.Conducerea magazinului va raspunde cu placere la intrebarile dumneavoastra legate de supraveghere.

Sunt fotogenica? Pantalonii astia ma ingrasa? Ce varsta imi dati din profil?

Plangere penala – in cazul fiecarui furt din magazin se va face plangere penala.

Deci nu va fi una cu lacrimi de crocodil. Sau lirica.

Pana la urma mi se pare corect: daca n-am respectat povetele de la paragraful 2 merit sa se planga penal!

……………………………………………………………………………………..

Accept – Prin intrarea si stationarea in magazin fiecare persoana se declara de acord cu regulile de conduita din magazin.

Pacat ca  persoana afla toate aste dupa.

   N-am sa fiu absurda si n-am sa pretind ca suntem un popor de ingeri ad integrum, descendenti directi ai dacilor, care – nu-i asa? – stie o lume intreaga ca erau cei mai viteji si mai cinstiti dintre traci…

Dar eu le decartez lunar cateva milioane bune, nu fur, nu injur, nu scuip pe jos (la naiba, mai traiesc cateodata periculos si intru fara carucior).

Oare ce procent din „stimatii clienti” fura?

Sau, mai important, cati dintre cei care nu fura sunt cinstiti pentru ca au citit acest afis educativ?

Casierii sunt atent dresati sa se salte vizibil peste tejghea la trecerea fiecarui „stimabil client”, nu cumva acesta,  hot nativ cum este, sa mai lase marfuri in cos fara sa le mai plateasca.Gimnastica asta ostentativa nu este o initiativa individuala, i-am vazut nu odata obositi si agasati ei insisi de toata povestea, de unde trag concluzia ca este o sarcina de serviciu, iar cineva chiar urmareste indeplinirea ei.Ma intreb de ce-i mai chinuie, cand cu o simpla oglinda indreptata intr-un unghi convenabil treaba s-ar rezolva intr-un mod mult mai discret.

Partea cea mai trista a acestei povesti abia acum urmeaza.Dupa ce ai platit, in intervalul de timp care se scurge pana la tiparirea bonului fiscal, esti intrebat cu un zambet de plastic : „v-a placut vizita in magazinul nostru?” Lumea raspunde automat „da” si pleaca mai departe.

Eu raspund „nu,   din cauza afisului de la intrare prin care sunt educata sa nu fur” (sunt atat de explicita pentru ca niciunul din proaspetii angajati, care sunt majoritari, nu stiu de existenta acestui afis).

Ei, si ieri seara, o fata draguta, tanara, viitor de aur al tarii noastre, a rotunjit catre mine niste ochi bovini, a ridicat din umeri si m-a intrebat: SI CE-I RAU IN ASTA?” Nu era ironica, pur si simplu nu intelegea.

Sunt curioasa daca s-ar fi starnit in ea niscai nelinisti existentiale in cazul in care, la iesirea din parcare, s-ar pune un afis cu „nu urinati intre rafturi”.

Mereu imi promit ca n-o sa mai cumpar de la ei. Dar cad  in pacat pentru ca sunt amplasati pe drumul meu de intoarcere catre casa si au o parcare mare .

Insa am azi am aflat ca, intr-o zona nu prea indepartata, concurenta vrea sa deschida un nou magaziiiin 😀

PS – Mereu m-am intrebat daca toata tarasenia asta este un exces de zel local, strict al conducerii acestui magazin (situat la granita dintre orasul Cluj si legendarul cartier Manastur 😛  ), sau este o politica generala a firmei. 

 
16 comentarii

Scris de pe 31 Iulie 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , , , ,

miracole marunte din gradina mea

1.Stiu ca are o explicatie perfect logica si absolut stiintifica.Pentru mine ramane, totusi, un miracol

Da, la banalul compost ma refer.

Anul trecut pe vremea asta era iarba taiata, crengi de tufe scurtate, coji de legume si fructe, de oua, hartie… acum e pamant-pamant, miroase a reavan, untos, aproape ca ma simt tentata sa-l gust (nu, n-am s-o fac, s-ar chema ca am un sindrom de-nu-stiu-care).

Ce mecanism subtil aceasta foame neostoita a bacteriilor, ciupercilor, ramelor si insectelor, prin care natura isi asigura viitorele conditii de vegetatie !  Si nu pot sa nu-mi fuga mintea la scenele cosmaresti de la rampele de gunoi … cata risipa … cata inconstienta aroganta din partea noastra!

2.Oarecum  in aceeasi ordine de idei, acesta este compostorul meu.

Are aproape 1 m inaltime.Asta primavara, cand l-am golit (recunosc, fortata de imprejurari, intrucat se dejghiocase singur mai ceva ca o  banana) am gasit-o … pe ea , multcautata, ulterior abanonata, si in final inlocuita FOARFECA

Si nu faptul ca am gasit-o dupa muuulte luni, sub aproape un metru de compost ( rezultat  din nenumarate straturi de resturi vegetale trantite succesiv in acea lada de plastic ) ma fascineaza, ci perfecta ei functionalitate! Am clatit-o cu putina apa, am sters-o … si iata ce lucire sadica are 😀  . Taie perfect, parca mai bine chiar, decat ce noua.

3.minuni marunte, modeste, fara comentarii

4.Am incolonat intreaga suflare din gospodaria noastra (inclusiv patrupedele au asistat cu priviri nevinovate!) si-am interogat-o: nimeni nu recunoaste nimic! Pur si simplu nu putem depista pe ce filiera a ajuns la noi firul de gladiola!

Eu am o teorie secreta: gladiolele erau florile preferate ale soacrei mele. Si cum soacra mea a fost o femeie de un bun simt cum rar mi-a mai fost dat sa mai intalnesc de cand ea a plecat dintre noi, prefer sa cred ca si-a trimis un mesager discret, asa ca ea, sa-i transmita vesti despre feciorul drag…

 
13 comentarii

Scris de pe 28 Iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , ,

dimineata cu ceata

dimineata cu cablu si ceata

dimineata cu cablu, stalp si ceata

pur si simplu dimineata cu ceata

 
5 comentarii

Scris de pe 28 Iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: ,

constatari

Nu stiu altii cum sunt, dar eu intotdeauna pornesc foarte organizat.

Sunt un exemplu de organizare!

Pun semintele in paharele de turba.Paharele in tavite.Etichetez.Aliniez.Grupez si regrupez, pe contingente si caprarii.

Ca sa nu mai patesc ca si-n anul trecut (intotdeauna exista un an trecut patimit).

Intorc tavitele cel putin odata pe zi, ca sa nu se lungeasca plantutele firave inspre lumina.

Le ud, le inspectez, verific, motrosesc si bibilesc, cant si descant.

 Dupa care, care le scot afara , in mini-sera-de-plastic.

Unde continui cu cantatul, descantatul, lugu-lugu etc.

Dar, pentru ca sunt mai inghesuite aici, trebuie sa le tot rulez pe cele din spate mai fata, ca sa nu se dezvolte inegal.

Apoi renunt si la sera, si incep sa la intind pe pavajul terasei.Ca sa se obisnuiasca treptat cu lumina mai puternica, cu putin vant, cu variatii de temperatura.Iar aici incepe degringolada: ba e prea mult soare si le trag la umbra, ba le imping iar la soare, si se mai inteteste vantul si le adapostesc pe unde apuc, ba imi vin musafiri cu copii, care simt si ei nevoia sa mai decoreze cate un pic … 

Cert e ca in momentul in care ma apuc sa plantez rasadurile imi dau seama ca s-a dus naibii toata organizarea mea.

Si daca intre un fir de muscata si unul de brocoli e o diferenta semnificativa, intre o rosie inima de bou, una de Buzau, sau una din aceea lunguiata cum-i-o-fi-zicand, atunci cand sunt la etatea de cativa centimetri,eu nu sesizez niciuna.Nici intre un ardei gras si o vanata.

Si bineinteles ca etichetele mele s-au decolorat de la soare, spalat de la ploi, sau pur si simplu s-au pierdut in neant…asa ca de fiecare data plantez cam ce banuiesc eu ca ar fi de-aceeasi foaita, dupa care stau si-astept sa vad ce iese.

Ei, si-acum am ajuns la faza in care constat si bifez:

Rosii inima de bou ?

eeeesteee!

De Buzau ?

Cred ca astea-s.

Da’ rosiile cherolla?

Iote-le!

De astea mici eram sigura, ca le-am pus deoparte, in jardiniere:

Oare am si brocoli?

In mod neasteptat da! Merita aplauze, e un luptator adevarat! La un moment dat hoardele de limacsi nehaliti pareau sa-i fi facut felul.

Ardei?

Ia uite-i, ce frumosi is ei mititeii!

Zucchini?

Cum sa nu? Ba chiar la oferta, cu busuiocul inclus!

Concluzie: gradina mea ma iubeste, imi iarta naivitatile, nestiinta si greselile si ma lasa sa ma bucur de roadele ei.

 
13 comentarii

Scris de pe 25 Iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , ,

o alta dimineata de iulie

 In zori de zi, din mahalaua mea, intrezarind orasul dintre dealuri

Cu siguranta va fi o zi calda

Muscatele vecinilor, impertinent aristocratice,  tusa clara de linie si culoare

intr-un contrast desavarsit cu jardinierele mele nebune

Da, stiu … trebuia sa fie o variatie subtila de movuri in texturi variate, cu discrete insertii de alb, oranj si crem … discrete zic … ei, asta e … a iesit ce-a iesit, nu-i nimic, nu-i nimic , mie mi-s dragi si asa, cacofonice, razand isteric de pretentiile mele . 

Da, recunosc, m-am cam scapat la culori tari, da’ cum sa rezist la atata nonsalanta oranj?

Asa ca ma intorc la verdele primar.

Inainte

si dupa

Pentru ca, fireste, fiind din nou sambata, m-am alintat regeste,  cu un tuns iarba performant.

Despre rosii, numai de bine, maine!

 
6 comentarii

Scris de pe 24 Iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , ,

am primit un premiu, am primit un premiu!

Pe principiul „dar din dar se face rai” Alexandra (proaspat laureata ea insasi) m-a premiat!

Ia uite ce premiu frumos am primit:

De ce? Pai cum de ce? Pentru ca-l merit!

Multumesc Alexandrei pt.increderea acordata, mamei mele care m-a facut desteapta, tatalui meu care m-a facut frumoasa,(sa fi fost invers?),  vecinilor amabili , colegilor care ma suporta, fiscului care ma tine in priza … si nu in ultimul rand,presedintelui si guvernului pt. ca actioneaza in vederea propasirii nationale!

(Nu ma bagati in seama, recunosc ca am tuns azi iarba fara palarie pe cap  )

Si ca sa nu se impotmoleasca la mine, il dau si eu mai departe .

Lui Huni, pentru ca este dovada vie ca organizarea nu exclude umorul si sensibilitatea.

Daianei, pentru ca trece cu curaj printr-o perioada tare gri si pentru ca iubeste toamna, care este si anotimpul meu favorit.

 
3 comentarii

Scris de pe 24 Iulie 2010 în de viata

 

Etichete: , ,

week end fara ploaie

Sambata dimineata.Cer senin. Cald. Da’  inca nu sa mori.

Da, stiu, o sa trebuiasca sa tund iarba. Desi imi place si asa.

(tare-i pe sufletul meu momentul asta din vara, cand vegetatia e in plina forta , neobosita inca de caldurile cele mari).

 Exercitiu de imaginatie intr-un colt de terasa, pana beau cafeaua:

el, domnul paianjen, discret ascuns in frunzis, cantand din fluieras de soc (mult zice cu foc) … iar ele cobrele-zorele, dansand lasciv si sinuos in timp ce se inalta catre cer …

Ei, hai, mobilizarea, ca n-avem timp de visat cu ochii deschisi!

Pentru incalzire, putina actiune  in stratul cu rosii: un copilit, un legat, o studiere de flori (ca fructe o sa culeg la toamna).Nu, nu smuls de buruieni, caci, in continuare, acestea lipsesc cu desavarsire!

Constatare intristatoare: si-ale mele au pus de-o mana. Am incercat sa rup toate frunzele atacate, da’ nu cred ca e suficient.Asa ca sunt intr-o mare dilema: sa-mi respect optiunea initiala „fara chimicale!” sau trec si eu la stropiri …

Mai adaug repede o poza, daca raman fara ele macar sa mai am ce sa-mi amintesc

Un salut adresat din mers d-lui Zucchini

(oare ce-or fi petele acelea albicioase de pe frunzele lui?)

Si-acuma gata cu distractia, hai la treburi serioase! Adica la tuns iarba.

Nu gazonul…am renuntat de mult timp la pretentia de a avea in ograda mea un superb gazon englezesc, si bine am facut! Pentru ca , asemeni oricarei alte monoculturi cultivata pe perioada indelungata pe acelasi teren, devine in timp mult prea sensibil si prea pretentios.

Amestecul meu de tot felul de ierburi, inclusiv de trifoi,papadii, pir, coada soricelului si n-are rost sa mai insir cate altele, ca tot nu le stiu pe toate, arata splendid proaspat tuns (de data asta, fiind perioada cu calduri mari si apa mai putina,  nu l-am luat prea scurt)

e sanatos si frumos, iar din avion nici nu se vede ca nu e doar de rasa pura

Arunc un ochi grijuliu peste gard si constat ca al vecinilor (care e chiar din ala „adevarat” , adus in rulouri, udat,  ras-tuns-si-frezat cu mult mai mult simt de raspundere decat am manifestat eu dincoace de gard), e ca un velur fin, dar are un aer de copil anemic, probabil din cauza verdelui usor galbui.

Ma-ntorc si m-amuz: parc-ar fi un comentariu de parinte, gen „au un copilas tare dulce, da’ a nostru stie poezii mai frumoase si o facut caca la olita mai devreme”   😀  Sa n-o mai lungesc, ca am obosit de atata postat, si mi-e cald si cred ca o sa trag o fuga sa cumpar o tona de inghetata … am reusit ceea ce nici macar nu sperasem: am terminat de tuns toata gradina!

Si e vara, e week-end, e cald (poate chiar cam prea cald pt.gustul meu) si e bineeeeeeeeeeeeeeee!

 
14 comentarii

Scris de pe 18 Iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , ,