RSS

Arhivele lunare: august 2010

cercetatorii astia!

No uite cum m-am facut c-un antemergator celebru 😯

Da’ nu cred pana nu-i vad poza!

Ca daca nici nu seamana cu mine? (desi dupa denumire …)

 
2 comentarii

Scris de pe 31 august 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , ,

aniversare

Acum 4 ani m-am mutat in aceasta casa!

Daca nu era Huni, cu imaginile lui despre cum se naste o  casa de lemn saream peste minunata ocazie de-a da pe gat o apa plata !

Ma umfla rasul cand imi aduc aminte. Acuma. Atunci n-ar fi vrut nimeni sa auda ce injuraturi stiau sa zica gura mea…

Eram dupa aproape 2 ani de peripetii cu proiectanti, oficiali, constructori, muncitori, banci, materiale, vreme, vremuri si alte alea. Brrrrr … simt cum stomacul meu incepe sa se faca ghem…

Le-am prins pe toate:

Clujul, oras inghesuit intre dealuri, fara centuri ocolitoare, isi refacea strazile, parca pe toate odata.Se circula cu viteza melcului, de fapt mai mult stand decat inaintand … numaram cate 4-5-6 alternari rosu-verde pana reuseam sa trec de cate-un semafor.Iar eu eram mai tot timpul pe drum,fie ger fie canicula, intre casa, santier, furnizori, birou, clienti… Cateodata aveam momente de panica, in care ma intrebam ” acuma unde ma duc?”

Schimbarea legislatiei.Isi mai aminteste cineva de taxa de scoatere a terenurilor din circuitul agricol? Eu da! Inca mai am frisoane cand aud de ea. Cred ca vreo 6 luni s-au jucat cu nervii nostri: aveti rabdare se schimba legea, s-a schimbat legea dar n-au aparut normele, au aparut normele da’ noi nu le-am primit, trebuie sa se intruneasca consiliul, primarul e la Bucuresti…

Boomul in constructii.La Cluj agravat de faptul ca eram eliberati de putina vreme de sub domnia (ce parea sa nu se mai termine) a lui Funar.Timp de 12 ani in Cluj se construise foarte putin.Brasovul, Timisoara se dezvoltasera si se innoisera in mod constant, noi „savuram” cortegii mortuare, mese cu ciolane si discursuri ironice. Din 2005 constructiile au explodat.Santierele au expandat la fiecare colt de strada, straduta, teren viran, aproape incalecand-se unele peste altele. Cu urmari imediate :  scumpirea materialelor si goana dupa meseriasi.Adevaratii meseriasi au fost primii care au disparut. A urmat invazia pseudoconstructorilor (doar la politica, fotbal, femei si constructii se pricepe tot romanul), dar de la o vreme au devenit greu de gasit (si din pacate de ucis) si acestia. Si uite-asa asa ajung si la tagma neraspunzatorilor la telefon ,dar despre aceasta specie deosebit de periculoasa am sa povestesc altadata, ca simt ca incep sa ma incing de prea multa energie negativa, acuma in ceas aniversar.

Caci, sa nu uitam, m-am mutat la casa noua acum 4 ani!

Dar nu inainte de a-mi dona colecistul! Prima criza am facut-o in aprilie, dupa o luna juma’ am mai pus de-o criza, dupa inca o luna inca una…intervalele dintre ele s-au tot scurtat… pana cand le-am eliminat cu totul.Si-am facut o criza care nu s-a mai oprit! Dupa 24 de ore de durerere indobitocitoare m-au dus la spital, acolo am mai incercat eu sa negociez ceva termene „lasati-ma numa’ sa ma mut si vin de bunavoie la brishcuiala”, da’ n-a tinut figura: au pus laparoscopu’ pe mine si-am zis „paaaa colecist”.

Mi-am revenit spectaculos.Pentru ca  n-aveam timp  de convalescente delicate.Dupa 2 zile eram acasa, impachetand calabalacuri, dand telefoane si cautant o firma de „mutanti”.Pana la urma i-am gasit pe net.Baietii, tineri, frumusei, au venit s-a constate volumul de obiecte ce urma sa fie transportat (multe le-am lasat in apartament de groaza celor 3 etaje si, cu toate astea, ma ingrozesc cand imi amintesc cate bulendre am avut).Am batut palma si-am ramas intelesi pe-a doua zi, dis de dimineata.

A doua zi, dis de dimineata m-au sunat sa-mi spuna ca au o problema si ca o sa intarzie un pic.Pe la amiaza i-am sunat eu, impacientata, si mi-au raspuns , putin iritati ca mai au inca un pic de problema da’ apar imediat.Si-au aparut imediat la ora 5.Seara. Nu cu un camion mare ci cu unul mai mititel si-o dubita. Ca cel mare se stricase.

Si-am inceput procesul tehnologic propriu-zis.Coborarea celor 3 etaje a mers relativ lin.Grele au fost permutarile cu incarcarea mobilierului in camionul cu dimensiuni modeste.Eu eram foarte tacuta.Se lasa intunericul.Incepuse sa ploaie.Si simteam cum ma paraseste curajul stiind unde trebuie sa ajungem.

Pana la urma am inchis apartamentul in care traisem vreo 18 ani (cand or fi trecut?), am urcat-o pe maicamea in camion, eu m-am urcat in gandaceaua mea verde si-am pornit, in noapte, catre noua viata din noua casa (unde ne astepta facand spume la gura sotul si ginerele nostru :D).

Nu-mi mai amintesc in ce conditii am ajuns eu de pe pozitia de deschizator de coloana pe cea de mijlocas … in tot cazul, cand am inceput sa urcam pe ceea ce cu greu putea fi numit atunci drum …si-am vazut cum se chinuie sa urce panta, si se clatina catre rapa camionul cu mobila si cu maicamea … am inceput cu promisiunile catre Doamne-Doamne … bulendrele duca-se, da’ macar pe mama sa mi-o mai lase!

Catre miezul noptii, cu garajul complet blocat de mobilier marunt, cu cutiile, sacii boccelele si boccelutele raspandite in totala devalmasie peste tot m-am asezat pe canapea, m-am uitat la peretii goi ai noii case si mi-am spus: AM REUSIT!

Ma mutasem .

 
17 comentarii

Scris de pe 29 august 2010 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

o dimineata in grafic

Plimbati prin mahala,lasati putin si prin gradina, hraniti, adapati, spalati si unii chiar „impapusati” proaspat…Dupa atata activitate fructuoasa parca mai merge si-un pic de joaca

Poate si-un retus la toaletare

Hai, lasa perfectionismu’ asta, ca-mi strici permanentu’

Incercam niste exercitii de dominare?

Ok, ok … nu e cazul sa te enervezi, ca stii ca-ti cauzeaza la colesterol… hai c-accept remiza

Dupa atata oboseala, merge si-un somnic de frmusete!

 
6 comentarii

Scris de pe 28 august 2010 în blanosii

 

Etichete: , , , ,

italianca

Cand am cumparat-o din piata, anul trecut, l-am intrebat pe precupet „da’ cum ii zice? ”

– Nu stiu doamna, c-am adus-o din Italia, de la un pretin care se ocupa de masini, nu de flori.Aicea am inmultit-o si-i mere tare bine.Io le zic italience!

Italianca i-am zis si eu.

A iernat in garaj.Nu cred ca i-au placut conditiile  de-acolo, ca in primavara am crezut c-o s-o ia catre raiul florilor galbene…

Si uite ca, totusi, si-a revenit!

Stie cineva  cum i se zice … in rumeno?

 
5 comentarii

Scris de pe 25 august 2010 în de gradina

 

nu inteleg

Daca tot am scapat cu calculatorul intreg, m-am apucat sa-mi fac ordine intre poze.Si daca tot fac ordine ma mai uit, sa vad de ce-am fost in stare.

Iar acum is la faza in care ma mir si ma tzutzui: cum am reusit eu, pe nebautelea si fara sa fac ghidusenii in photoshop (nu de alta, da’ habar n-am cu ce s-ar manca), sa pozez 3 (trei) luni (selene, artemise) pe-un cer unde nu era niciuna?

De fapt era luna pe cer, da exact in partea opusa, acolo unde in mod traditional (  😀  ) rasare la ora respectiva .

Ok se reflecta. In ce? Si de ce de 3 ori?

Sa fie clar pentru toata lumea: nu-mi amintesc sa ma fi  rapit vreodata extraterestrii,  nu cred ca ma urmaresc ozn-urile, iar cu buhuhu-urile n-am avut niciun fel de contact, de niciun nivel.

Ciudat e ca in poza imediat urmatoare nu se mai vede nicio decat o luna

M-am apucat sa mai caut printre poze, si uite c-am gasit una facuta cu vreo 2-3 saptamani in urma, aceeasi postata de cer, aproximativ aceeasi ora, doar ca mult mai innorat

Bineinteles ca urmatoarea n-are niciun fel de luna falsa

Recunosc ca si in ziua de azi este pt.un mine un mare mister cum am reusit sa termin 17 ani de scoala fara sa inteleg absolut nimic din ceea ce se cheama fizica (Elisa, iarta-ma, din pacate n-am avut nicio profesoara care sa-si faca pulover cu vectori, pt.ca dac-as fi avut cu certitudine as fi iubit-o si pe ea, si pe materia pe care o preda !).

Da’ poate se-ndura cineva si-mi da si mie o explicatie cat de cat adecvata nivelului meu de comprehensiune (gen „stai linistita, e de la bujii”).

Pleeease…

––––––––––––––––––––––––––––––-

Experiment (ca tot am chiulit la orele de laborator):

Adicatelea am iesit pe balcon si-am pozat luna, direct si fara nici o figura de stil.Dupa care am marit imaginea si-am fortat putin contrastul.Si poza s-a umplut de luni fantomatice. Dati click pe ea si o sa va convingeti.Putin straniu … da n-arata rau.

Deci asta era: un cocktail de miraje, fete morgane, reflexii , temperaturi si lentile.

Noroc cu Elisa 😀

 
18 comentarii

Scris de pe 22 august 2010 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

photoshoot

De dimineata imi pozam de zor numita orga vegetala:

Nu ma-ntrebati de ce ii zic asa

Asa-mi vine, pur si simplu. Ei, si la un cadru mai indepartat

am simtit,asa , o falfaire discreta a frunzisului, mai mult o parere, de fapt o banuiala … ati ghicit: concreta      😀

Si iata-ne: balaura mare si balaurul mic, in egala masura speriati, ne studiam – pititi pe dup-o frunza!

Ne-a picat fisa cam deodata ca nu suntem reciproc periculosi, asa ca ne-am relaxat, iar eu am inceput sa fac poze mai ceva ca un paparazzo

Si pe cand ne-am luat noi rolurile in serios si-am inceput, eu sa caut unghiuri mai percutante, el (sau ea?) sa pozeze  cu real talent

s-a terminat bateria-n aparat.

Asa ca ne-am vazut fiecare de treburi.

 
11 comentarii

Scris de pe 21 august 2010 în de gradina

 

Etichete: , ,

rusinarea nudistelor

Le-am promis ca le fac de mandra minune si le dau pe post, ca s-au obraznicit din cale-afara si s-or dedat din greu la mana!

Nu m-or crezut .

Ei, iata-le:

mai bine zis ceea ce a mai ramas de ele

(ce sa le mai zic ca ma doare sufletul de ele …)

Persoanele interesate sa retina ca, in continuare, nu se inregistreaza nici urma de buruiana!

Slaba consolare: macar anul asta nu pot sa ma plang ca m-am spetit in lupta cu buruienile!

Oricum, pot sa incep sa trag concluzii utile pt.anul viitor:

rotatia plantarii (ca rotatia culturii mi se pare mult prea mult spus) +spatiu mai consistent intre plante+ folia speciala si coaja macinata n-o sa-mi lipseasca din niciun strat + am sa incep din timp stropirile cu ceai de ceapa si de usturoi,macerat de urzica, iar din jumatatea lui iulie pana in august am sa trec pe piatra vanata.

Dupa care o sa vad ce-o sa culeg si-o sa trag concluzii pt.viitorul an viitor.

 
7 comentarii

Scris de pe 21 august 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

la vanatoare de curcubee

Ieri iar a plouat cu soare la noi. Si-o vreme m-am tot chinuit sa fotografiez ploaia. Fara succes.

Mai bine zis fara pricepere.

Si-am zis sa-mi incerc norocul in cealalta parte a gradinii … si-n timp ca ma dadeam pe dupa casa am simtit ca-ncepe sa ma doara de frumoasa ce era privelistea:

Incredibila atmosfera creata:

Lumina parca inebunise, isi facea de cap, se juca cu noi, ne provoca

Pacat ca nu sunt un fotograf adevarat …

 
9 comentarii

Scris de pe 19 august 2010 în de viata

 

Etichete: , , ,

Clasament

Finlanda a fost desemnata „cea mai buna tara din lume”, intr-un clasament realizat de revista americana „Newsweek”. Elvetia, Suedia, Australia, Luxemburg, Norvegia, Canada, Olanda, Japonia si Danemarca fac parte si ele din Top 10, in timp ce Romania se afla pe pozitia 39, intre Bulgaria (locul 38) si Kuwait (pozitia 40).

Nu e o poveste cu noua neveste, stirea e afisata pe HotNews.ro, azi 17 august 201o!

Realizatorii clasamentului au luat in considerare cinci categorii: educatie, sanatate, calitate a vietii, dinamism economic si climatul politic. Pentru fiecare categorie se putea obtine un punctaj maxim de 100 de puncte.

Pare sa nu fie o statistica compusa pe genunchi, prin cumularea ponderata a opiniilor lu’  Geta de la contabilitate, nea Vasi de la intretinere si tanti Veta care ne matura prin birouri.Cu certitudine nu au fost intervievati repondenti romani! Daca s-ar fi intamplat una ca asta Romania ar fi fost undeva pe locul 89 din cele 100 prinse-n clasament.

Prin comparatie, Romania are un total general de 68.99 puncte, dupa ce a obtinut 81.21 puncte pentru educatie (locul 49 in clasament), 73.44 puncte pentru sanatate (locul 50), 72.76 puncte pentru calitatea vietii (locul 38), 43.63 puncte pentru dinamismul economic (locul 56) si 73.90 pentru climatul politic (locul 36).

Trist: ne trag in jos educatia si sanatatea … de rasul curcilor: ne salta-n schema tocmai climatul politic si – in mai mica masura-calitatea vietii.

Concluzie: desi n-o ducem chiar pe roze nici nu stam sa pierim.

Da, bineinteles ca se poate si mai bine:

Dintre tarile din Centrul si Estul Europei, in clasament sunt incluse printre altele: Slovenia (locul 24), Cehia (25), Croatia (26), Polonia (29), Slovacia (31), Estonia (32), Ungaria (33), Lituania (34), Letonia (36)…

dar se poate si mai rau:

 Rusia este pe 51, in timp ce China este pe 59.
Pe locul 100, ultimul in clasament, se situeza Burkina Faso, cu 33.59 puncte.

Nu ecartul fata de  Burkina Faso mi se pare important , ci fata de Rusia si China!

(Ca cetatean care am apucat sa fiu si tovaras nu chiar bag mana in foc pentru toate ierarhizarile publicate. Oficial cele doua blocuri nu mai exista, practica insa … )

De ce ma leg de toata povestea asta?

Nu suntem cei din urma dar ne descriem mereu ca si cum am fi.Nu trebuie sa ne injure altii pentru ca ne injuram noi pe noi.Griul nostru e cel mai negru de pe pamant.Suntem cu putin peste medie si totusi avem convingerea ca dupa noi nu mai e nimeni.Ne desfintam, cel putin la nivel verbal, in fiecare zi.

Partea trista e ca unii, mai putin atenti, chiar ne cred.

 
7 comentarii

Scris de pe 17 august 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , ,

scurt istoric

Al relatiei mele cu calculatorul. Pardon, cu Calculatorul!

1. La inceput a fost spaima.

Doar supraoamenii, superinteligentii, geniile in halate albe puteau sa relationeze cu Calculatorul. In facultate am facut ceva informatica,.. cred ca Cobol . Muulte scheme logice si … working storage section (habar n-am ce-o fi da’ asa o rezonanta faina are!) La centrul de calcul (sala aia mare cu multe dulapuri zbarnaitoare, in care se invarteau niste roticute si din care ieseau valuri mari de hartie) am fost doar odata, in vizita de lucru, cu toata grupa imbulzindu-ne in dreptul usii si vocea profesoarei revenind obsesiv, printre explicatii, „va rog sa nu atingeti nimic” …

Clar, nefiind geniu, n-am avut nicio sansa de a stabili o relatie cu Dumnealui, asa ca viata mea a mers mai departe fara el.

2.Agonie si extaz (mai rau ca in telenovele)

Dupa  intamplarea din decembrie 89, sotul meu a cazut in patima calculatoarelor.Citea tot ce-i pica pe tema asta, in romana, in franceza, in engleza, cu dictionarul in mana, citea chestiile alea pt.oameni anormal de destepti cu sufletul la gura, ca pe niste romane politiste! OK, atata vreme cat o facea acasa si nu in crasme inchideam si eu ochii, ca o nevasta de treaba ce eram la acea data…

Primul calculator (inca nu e cu majuscula) era de fapt un fel de rasnita,primita de pe la ajutoare. Ma trezea pe la ora doua in noapte, cu un suras fericit tremurand in coltul gurii … „hai nefasto sa-ti arat ce chestie desteapta mi-o iesit” …. iar de pe ecran imi ranjea un cerculet cu doua puncte in el pe post de ochi si doua bete pe post de nas si gura …  

„Trebuie sa fiu mai atenta cu el – imi ziceam-  parca are o sclipire mai nu stiu cum in ochi, da’ sper ca e de la inteligenta!”

3.Pornit la drum cu stangu’

Si dupa ce-o acumulat omul meu multa stiinta, normal, s-o apucat s-o impartaseasca.Si mi-o facut primul programel.De contabilitate.Pentru ca intre timp ma reorientasem si eu dinspre economist la desfacere in combinat  inspre contabilitate la privati.Si m-o pus pe-un scaun in fata Calculatorului, si mi-o zis „fii atenta” si-o apasat pe-o tasta (n-am vazut care) si-o aparut ceva verde cu gri pe ecran… cu niste cuvinte … n-am apucat sa vad ce cuvinte ca intre timp el o mai tastat ceva (da cine-o vazut ce ?) si ecranul s-o schimbat in altceva verde cu gri si cu alb si cu multe cuvinte … care bine inteles ca n-am apucat sa le citesc … ca sotul meu (in mod evident in transa) a continuat „ei, si de-aici incepe partea faina, sa vezi cate chestii stie sa-ti faca …” dupa 5 minute priveam in gol, dupa 10 minute incercam sa nu plang … dupa un sfert de ora ma apucam de injurat si paraseam scena. Cumva trebuia sa defulez si eu imensa frustrare ca nu sunt destul de inteligenta!

4. Faza de negare

Da, ne-am urat! O buna perioada de timp.Si-am jucat murdar si unul si celalalt!

Eu nu puteam sa trec pur si simplu pe langa el fara sa-i scap un sut. Daca eram vazuta negam cu nerusinata inversunare, sustinand ba ca m-am impiedicat, ba ca a fost vorba de o iluzie optica.Sau fumam si suflam fumul pe el (tocmai mi se interzisese sa fumez in aceeasi incapere cu Mnealui)

El se bloca miseleste.Sau dadea error.Sau urla ca iar l-am violat.Si cand proaspatul informatician al casei sarea ca un uliu sa ma sfasie, iar eu gemeam cu convingere „pe cuvantul meu de onoare ca nu i-am facut nimica rau” ranjea satisfacut si pervers „las’ ca ti-am copt-o si eu!”

4. Faza de furie

Adica chiar toti is mai destepti? Chiar n-am niciun pic de geniu in mine? Da’ de loc, de loc?

No stai ca-ti arat eu superinteligenta!

5.Negocierea

Hai sa nu ne facem de mandra minune, ca ne afla lumea ca nu suntem in stare sa colaboram! Promit sa nu mai zic de tine esti o scula tampita si insensibila, si daca nu te mai blochezi azi de loc o sa-ti iau si niste memorie suplimentara… Eeeeeee…ai vazut ce balanta minunata ai stiut sa-mi faci? Bravo, cateodata esti de-a dreptu’ dragut … hai sa sterg si praful de pe tine, pui mic!”

6.Dependenta

Cat ai zis… 56? Nu se poate! Da’ cat face 7×8? Stai ca n-am excelu deschis … da maaa … 56!

Va urma

 
8 comentarii

Scris de pe 16 august 2010 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , ,