RSS

incheiere apoteotica

08 Oct

Ne uitam tamp si nu ne venea sa credem.

Portile statiei de metrou erau inchise. Blocate. Lumina stinsa. Nimeni nu misuna prin zona.

Aveam de mers 4 statii pana la gara King’s Cross.Era ora 5 fara 10 min , la 5,30 pleca trenul, la ora 5,30 incepea sa circule metroul … ceva nu iesea bine la socoteala…

In locul cu pricina era si o statie de autobuze.Si una de taxi.Pustii, bineinteles.

Asa o dorinta nebuna de a ma lua la palme si la suturi in fund nu mai avusesem de foarte multi ani! C-o zi inainte facusem repetitii si scenarii superelaborate despre cum o s-ajung mai fara probleme la „platform B” din gara King’s Cross,dar nu-mi trecuse nici-o secunda prin cap sa verific de la ce ora incepe circulatia transportului in comun! Reactie de zevzec ajuns dependent  de prea multi ani de propria masina.

Pana la urma a venit un autobuz.Pe care l-am schimbat dupa o statie. Apoi a urmat un alt autobuz.In care-as fi putut manca o pita pana sa ajung la destinatie.In mod odios cele 4 statii de metrou s-au transformat in vreo 12-14 de autobuz.Noroc ca, la ora aceea, nu era aglomeratie pe strazi.

Bineinteles ca am pierdut trenul. Cred ca, de fapt, trebuia sa trec si prin aceasta experienta initiatica. A fost primul tren pierdut in viata mea! Nu la figurat , ci la modul cel mai concret.

Am fost neasteptat de calma. Redepanand povestea ma si mir cat de calma am putut fi.Cred ca-ncepuse sa-mi zambeasca probabilitatea tot mai mare de a-mi  prelungi sejurului londonez 😀  .

Dar n-a fost sa fie… Mi-am luat bilet la urmatorul tren, m-am lipit de-un ficioras fain (care credea ca agatase o tipa misto, da’ s-a prins prea tarziu ca s-o capatuit cu mume-sa 😛  ) , mi-am sarutat fata in fuga, n-am mai apucat sa ma-nduiosez ca-mi abandonez copilul de mult major, si-am tulit-o catre blestematul „platform B’.

De-acolo-n colo s-au legat toate. Am prins trenul, am prins autobuzul, am prins avionul. Cam la limita, dar nu dramatic.

De-atunci am ramas cu  urechile infundate si – bonus! – macar odata pe zi imi amintesc de senzatia aceea stupida din fata statiei de metrou cu portile inchise …

 
7 comentarii

Scris de pe 8 Octombrie 2010 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

7 responses to “incheiere apoteotica

  1. Alexandra

    9 Octombrie 2010 at 21:23

    Numai tie putea sa ti se intample asa ceva!

     
  2. balaurdegradina

    9 Octombrie 2010 at 21:26

    exact ideea asta m-o bantuit si pe mine 😀

     
  3. gradinaritdupaureche

    10 Octombrie 2010 at 21:52

    O experienta pe care nimeni nu ar vrea sa o traiasca…dar asa o sa ai amintire toata viata. 🙂

     
  4. balaurdegradina

    11 Octombrie 2010 at 10:52

    Ai dreptate, Dana.
    Plus avantajul de a fi patit-o unde-am patit-o, caci una era sa pomenesc in memoriile mele „primul tren pierdut a fost la Caracal” si cu totul altfel suna „cand am pierdut trenul la King’s Cross…” 😀

     
  5. Zana Eficientei

    12 Octombrie 2010 at 20:26

    ah, incapatzanarea asta feminina … cand iti dai seama c-ai facut-o de oaie si ramai determinata si calma, precum capitanu’ Grant in mijlocul furtunii …hahaha, cunosc bine sentimentu’

     
  6. balaurdegradina

    15 Octombrie 2010 at 20:49

    ma uit in fiecare zi la comentariul tau, zano, si mustacesc…m-ai nimerit in plin 😀

     
  7. Zana Eficientei

    18 Octombrie 2010 at 11:24

    🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: