RSS

eu si adrian paunescu

07 Noi

Prima data am auzit-o pe matusi-mea, absolventa de filologie, comentand personajele aparute la o emisiune culturala:

– Pe asta il stiu, mi-a fost coleg de facultate…scrie versuri frumoase da’ da din coate ca un nebun sa iasa-n fata. A facut afirmatia ca vrea sa ajunga mai tare decat Eminescu.Nerusinat!

Am retinut personajul tocmai  pentru ca mi-a impus respect  aroganta care-o indignase pe matusi-mea.

Peste 5-6 ani luptam cu ghearele si cu dintii sa fiu lasata la spectacolele Cenaclului Flacara. Eu, cea care refuzam sa ma umilesc cersind ingaduinta atunci cand mi se impuneau restrictii (de foarte multe ori absurde chiar si pt.judecata mea de-acuma), rezumandu-ma la a fi libera in forul meu interior, ajungeam sa ma pretez la cele mai patetice miorlaieli, santajuri psihologice, promisiuni elucubrante,adevarate  tururi de forta adolescentine doar ca sa fiu lasata la respectivul spectacol. Reuseam in extremis, in ajun de eveniment, promitand de fiecare data mincinos ca voi fi acasa cel tarziu la ora 12.Si apaream in zori, cheauna de fericire, imi incasam pleftureala serafic, ca pe ceva meritat si asumat,dupa care plonjam intr-un somn care nu era somn, ci un fel de retraire a tuturor minunatiilor absorbite prin toti porii in noaptea de poezie adevarata si cantec de simtire… Pittis, Stanculescu, Tudor Gheorghe, Alifantis, Vintila, Nicolescu, Seicaru… si cati altii…

Mergeam la spectacol stiind cantecele pe dinafara, cantam si recitam alaturi de cei de pe scena, era o atmosfera absolut incandescenta…Paunescu isi recita exploziv versurile, care de multe ori sunau bestial … Aveam senzatia descatusarii, eram uimiti noi insine de starea de libertate pe care o traiam.Da, cred ca tocmai asta se-ntampla: ne luam ratia de libertate la aceste spectacole!

Cam la al treilea spectacol vraja s-a rupt.A fost un moment in care am realizat cat de mult ii place sa dirijeze masa aceea uriasa de oameni. Ajunsese la performanta de a face repetitii cu publicul, invatandu-l cum sa-i recite/cante versurile. Ma uitam la gesturile lui largi, demiurgice, cu care, dupa ce ne-mpartise  gospodareste, ne dirija: acum voi cei din stangaaaaaa, acum voi cei din dreaptaaaaa, asaa, acum mijlocul… si-acuma toti impreunaaaaa.  Ii placea ingrozitor de mult  momentul acela in care avea sala in mana, si-o domina, si-o framanta dupa vointa sa. Era un drog, un orgasm prelungit. Retroactiv, retraind revelatia acelui moment suprapun si-un zgomot: acela de placa strident zgariata.Eram deja satula de cultul altei personalitati care ne manca zilele. De-acolo-ncolo n-am mai vrut la Cenaclul Flacara, contrariindu-mi din nou familia, care intre timp incepuse sa se obisnuiasca cu nebunia asta a mea.

Dar i-am citit in continuare poeziile.Si mi-au placut. Asa, ingrozitor de lungi cu erau, aveau substanta,  si imagini fascinante . Interesant ca de pe la 18 ani incolo eu am avut de-a face cu 2 Adrian Paunescu: unul, poet adevarat, si celalalt. Pe poet l-am respectat. Am iubit alti poeti, pe el l-am respectat. Iar celalalt Adrian Paunescu nu prea a contat.Pentru mine.Am auzit multe despre el, unele le-am crezut, altele mi s-au parut pure fictiuni, oricum nu m-au afectat in niciun fel.

Faptul ca Adrian Paunescu de dupa ’89 nu s-a dezis de cel de dinainte de aceasta data mi l-a facut mai simpatic, incluzand si faptul ca  s-a declarat politician de stanga, intr-un moment in care nu prea mai era la moda „in lumea buna”.Chiar si modul in care si-a reinventat fizionomia, cu acea barba colilie, care-i dadea un aer de intelept care le stie pe toate (pentru ca a trecut prin toate ) il facea mai interesant.O vreme l-am mai vazut pe la tocshoaua unde vorbea precum scria: cu substanta, frumos, dar mult prea lung, l-am vazut recitand in parlament, de parc-ar fi fost la cenaclu, si m-am amuzat copios … am mai tot auzit de el, dar nu l-am mai citit.Nu din cauza lui, eu am cam uitat sa citesc, o vreme…

Si-acum omul asta a murit. Si s-a dezlantuit (din nou!) isteria colectiva! Unii il ridica la rang de poet national (trebuie s-o intreb pe matusi-mea daca-si mai aduce aminte de insolenta lui 😀 ), altii il tavalesc in laturi, negandu-l si ca om si ca poet.Televiziunile, care cred ca aveau pregatite necroloagele pe teava de-o gramada de vreme, se-nfrupta hulpav din ultima lui plecare.Toata lumea zice, toata lumea stie, toata lumea plange, toata lumea-njura.

Eu cred ca Adrian Paunescu sta undeva sus si savureaza spectacolul… si dirijeaza demiurgic : „acum voi cei din stangaaaaaa, acum voi cei din dreaptaaaaa, asaa, acum mijlocul… si-acuma toti impreunaaaaa”

E ultimul specacol maestre, si e grandios!

 
18 comentarii

Scris de pe 7 Noiembrie 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , ,

18 răspunsuri la „eu si adrian paunescu

  1. silavaracald

    7 Noiembrie 2010 at 13:37

    Trec aici, cu copy-paste, un comentariu postat la Dr. Lecter. Nu din lipsă de imaginație, ci pentru că asta simt și n-are rost să găsesc alte forme pentru același lucru:
    ”Încerc să fac abstracție de comentariile de dinainte.
    Păunescu mi-a plăcut, l-am admirat, apoi mi-a devenit nesuferit, după care l-am stimat imediat după revoluție, când i-a înfruntat pe toți la TV, la o emisiune a lui Tatulici (ocazie cu care unul dintre puținii care i-au luat apărarea a fost Moțu Pittiș). A urmat apoi o perioadă când am fost dezamăgită ca s-a implicat politic, când putea rămâne doar Poet, după care i-am făcut un interviu de două pagini pentru un săptămânal, Jurnalul de Mureș. Era parlamentar de Dolj, dar și-a deschis cabinet și în orașul nostru, unde venea o dată pe lună și ajuta oamenii care i se adresau. Am pacienți cărora le-a trimis medicamentele necesare, prin poșță.
    Ce să zic după toate astea?
    Că, la urma urmei contează dacă, după ce tragem linia, rămâne ceva cu plus. La el cred că a rămas.
    R.I.P.! ”

     
  2. floaredemai

    7 Noiembrie 2010 at 13:38

    Eu m-am nascut la prea mult timp dupa perioada de glorie a cenaclului Flacara (imi mai povestea maica-mea de moda asta din perioada studentiei ei).

    Ce mi-a ramas in minte despre fam. Paunescu a fost ingrozitorul accident pe care l-au facut sotia si fiica lui, cel in care au incercat sa depaseasca cu peste 200 km/h o coloana mai mare de 20 de masini si au omorat o familie intreaga – sau ma rog, mama, tatal si unul dintre copii, celalat supravietuind (oare ce e mai rau?). Si mai tin minte ca atunci s-a musamalizat totul si nimeni din fam. Paunescu nu a patit nimic.

    Nu stiu de ce vina lor i-am transmis-o si lui – cert este ca de atunci Adrian Paunescu a reprezentat pentru mine fam. Paunescu si, implicit, crimele familiei Paunescu.
    In orice caz, Dumnezeu sa il odihneasca. Pana la urmatorul deces important, va mai dura un pic isteria nationala.

     
  3. redsky2010

    7 Noiembrie 2010 at 15:15

    cand am vazut titlul era sa ies trnatind usa!
    apoi am citit si am realizat ca am cam aceleasi sentimente ca tine. exceptand ca nu pot sa uit”si acum toata lumea cu bratele in forma de U!!!”. vomit instantaneu! nu contest, poate e valoros ca poet, desi comparatia cu eminescu mi se pare o exagerare, dar trebuie sa treaca multi ani sa uit modul in care s-a folosit de tineret si de adevarate valori ca sa-si ridice in slavi personalitatea lui si a celui langa care sper sa se odihneasca in veci…in locul ala fierbinte!

     
  4. balaurdegradina

    7 Noiembrie 2010 at 15:17

    Da, SLVC, cam aceleasi sentimente cu alte cuvinte.

     
  5. balaurdegradina

    7 Noiembrie 2010 at 15:28

    Floricico, accidentul l-a facut nevasta. Nu fata. Nici el.
    Oricum a fost ceva ingrozitor.

     
  6. balaurdegradina

    7 Noiembrie 2010 at 17:37

    Redsky, ma bucur sa vad ca lumea mi-a inteles demersul. Eu am descris relatia mea cu Adrian Paunescu, perceptia mea asupra acestui om si poet.
    N-am lipit etichete si n-am dat verdicte. Si ma bucur sa vad ca nici voi.

     
  7. floaredemai

    7 Noiembrie 2010 at 17:51

    Am inteles ca de fapt fata a facut accidentul si apoi maica-sa a facut repede schimb de locuri cu ea, ca nu cumva sa pateasca ceva fata… Stiu ca este irational sa dau in vre-un fel vina pe el, incerc sa nu o fac, dar nu pot scapa de anumite asocieri.

     
  8. Elisa

    7 Noiembrie 2010 at 18:21

    Tocmai am citit la Alice Nastase ca „as face orice pentru copilul meu”.Asa a facut,daca asa a fost,si sotia lui Paunescu pentru fiica sa.
    Dar,asa a fost si asa este si asa va fi,daca ai spate tare scapi pana si de pedepse grele,asta in Romania.
    Nu mi-a placut niciodata de Paunescu,Odihneasca-se in pace!
    Poezia lui este a unui talentat la rime,nu-l pot compara cu Eminescu,oh,nici cu Marin Sorescu,cu nimeni.
    Asa cum spui,Laura,mult prea lung la vorba,obositor cateodata,daca citesti doar cateva poezii ale lui este bine,daca le citesti pe toate incaruntesti.
    Dumnezeu sa-l ierte!

     
  9. floaredemai

    7 Noiembrie 2010 at 21:52

    Si eu cand voi avea copii, daca voi avea, voi face orice pentru ei: inclusiv sa le dau o mama buna de bataie daca se invata prea rasfatati. Eu sunt copilul tatalui meu, ii conduc masina, dar niciodata nu am bagat 200 la ora. Nici macar 150… Nici macar 100! Iar daca as fi avut curajul sa fac asta cu maicamea pe scaunul copilotului cred ca mi-as fi luat o scatoalca zdravana dupa aia. Acum imi dau seama de ce blamez intreaga familie pentru greseala fetei…

     
  10. Alexandra

    7 Noiembrie 2010 at 21:56

    Laura, despre morti numai de bine! Iar daca are valoare ca poet, asta numai generatiile urmatoare vor decide.

     
  11. balaurdegradina

    7 Noiembrie 2010 at 22:49

    Floricico,am citit acum si eu povestea… la momentul accidentului fata avea 13 ani.
    O mama nu-si lasa fata de 13 ani sa conduca pe un drum aglomerat cu 200 la ora.Pur si simplu nu pot sa cred fantezia asta!
    Iar daca totusi s-a intamplat vina ii apartine mamei. Daca.
    Dar aici nu povesteam despre nevasta, fiica, fiu, sau parinti. Aici povesteam despre Adrian Paunescu. Hai sa nu-i punem in carca toate pietrele de moara!

     
  12. balaurdegradina

    7 Noiembrie 2010 at 22:52

    Alexandra, eu ma incapatanez sa am incredere in gusturile mele, si sa decid acum ca multe din poeziile sale vor ramane.

     
  13. Alexandra

    7 Noiembrie 2010 at 23:06

    Eh , daca ai decis deja, eu ce sa mai zic acuma…

     
  14. simf

    8 Noiembrie 2010 at 9:53

    si relatia mea cu adrian paunescu a fost cu urcusuri si coborasuri (a mea cu el, ca el cu mine n-a avunt niciuna:) ). timpul le va aseza pe toate si tind sa cred ca per total minusurile si plusurile lui vor da plus. cel putin in poezia contemporana.

     
  15. balaurdegradina

    8 Noiembrie 2010 at 19:49

    da simona, partea interesanta este ca unii l-au iubit, altii l-au detestat, altii si una si alta… dar n-am auzit pe niciunul din cei care-au auzit de el sa spuna „mie mi-a fost indiferent”.
    ceea ce nu e chiar rau 😀

     
  16. irenadaiana

    9 Noiembrie 2010 at 1:48

    atata vreme cat lasi ceva in urma – bun dupa unii , rau dupa altii – inseamna ca n-ai existat degeaba. Iar el a lasat cateva poezii in care -nu cred , sunt sigura- ne regasim cu totii fie ca ne place sau nu s-o recunoastem. Eu marturisesc deschis ca plang la multe pentru ca ma ating in insasi fiinta mea. Ce fel de om a fost? Un om ca noi toti , cu defecte si calitati supus greselii. Cine sunt eu sa-l judec cand eu fac atatea greseli zi de zi? Cand mandria sau orgoliul ma macina sau cand inconstient sau voit ranesc sau ma razbun? Cand as ucide – nu conteaza pe cine – pentru ai mei? Ramane ceva in urma lui. Poezia , buna sau rea , dar spuneti voi , chiar nimic din ce-a scris nu va suna cunoscut? Mai rau e de cei despre care nu se va vorbi nimic. Nici de rau , nici de bine.
    Am recitit poezia Cutremur- Cutremurul in doua de-odata ne desparte , Nici pregatiti de viata , nici pregatiti de moarte. Atat de simplu spus , atat de adevarat. Atat de tulburator de crud. De ce n-am spus-o noi?

     
  17. ilincaotgramesti

    9 Noiembrie 2010 at 10:16

    Mi-a placut cum ati pus problema aici. Cu plus si cu minus, cu NU si cu DA.
    Era un manipulator, e clar dar o si recunostea, public chiar in fata celor manipulati. Am vazut cu uimire intr-o reluare de acum de dupa moartea sa.
    „Sunteti ca niste pui in mana mea…”. Nu conteaza. Asa cum a fost, a fost o personalitate puternica si cat de puternica a fost am realizat afland cu surprindere ca a fost inmormantat cu onoruri militare.

    Mi-au tasnit si mie ceva lacrimi la poeziile lui, dar eu plangeam si cand incercam sa recit „Fetita cu chibrituri”. Trebuia sa particip la un concurs si mi s-a dat de recitat aceasta poezie. N-am reusit deloc s-o duc pana la capat.

    Din toata tevatura creata acum, odata cu moartea lui, ceea ce m-a coplesit pe mine a fost ca acum catva timp spunea cu gura lui ca moare. Era cumplit de trist, era cumplit de vulnerabil, era cumplit de … pe moarte! Si nu s-a intamplat nimic. Nu a rectionat nimeni. A urmat o tacere cumplita. Cat de bine i-ar fi prins evocarile, dclaratiile, reluarile…Si cum a inchis ochii…EXPLOZIE!

    Asa suntem… Sa-l ierte Cel de Sus de toate cate sunt de iertat.
    Mie imi revine in minte cum ii spunea unui om din multime care-i punea o intrebare stanjenitoare, vorbind mai mult cu hartag, e drept, decat cu amaraciune:

    NU-I ROSTUL DUMITALE SA TRAGI LA RASPUNDERE UN PARLAMENTAR!

    Odihneasca-se in pace!

     
  18. Maria Ionescu

    9 Noiembrie 2010 at 23:40

    Nu stiu de ce, dar nu mi-am dorit niciodata sa ma duc la cenaclul lui,ascultam Europa libera,mai urmaream emisiuni de la sirbi ,nu-mi plac oamenii care manipuleaza masele pentru a obtine foloase de ori ce fel.L-am asociat cu comunistii si ei chiar nu-mi plac deloc,dar despre morti numai de bine.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: