E atat de indelung frumoasa toamna asta
incat am ajuns sa-mi doresc sa-si mai arate si cealalta faţa, aia cu plumb, lacustre si-alte bacoviene.
De dimineata parea sa mi se arate: totul alb-laptos-murdar si gri in infinite variante. Ceată! O ceată deasă s-0 tai cu cutitul, răzbătătoare, care nu s-a dat dusă decat târziu dupa amiaza.
Dupa care-am revenit la deja clasicul cer senin cu toamna blânda.
Acuma e o luna plina cat o roata de car, pe care nu stiu s-o fotografiez in toata splendoarea sa:
E clar: de maine o luam de la capat!
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
dr.Lecter
21 noiembrie 2010 at 21:54
e clar, esti in perioada emo! sau, stai! nu e emo, e vampire, ca apare motivul luna plina! hmmmm, luna plina cu cioara! e diversiune.
irenadaiana
22 noiembrie 2010 at 2:36
tulai , Doamne ca faina’i. La mine era tot asa de mare da cetoasa rau. Si ziua la fel si ieri si azi. Poate maine si-o reveni si p’aci. Ca acus, acus vine doamna iarna si ne-aduce pe toti la acelasi numitor de alb.
balaurdegradina
22 noiembrie 2010 at 11:33
daiana, si daca o sa fie si iarna blonda si blânda?
balaurdegradina
22 noiembrie 2010 at 11:50
lecteriţo,
emo? aia-s cu juvăţu’de gât … si eu ma simt atrasă uneori de el, da’ sa-l pun altora … mmmm nop , nu emo!
vampire? aia nu cânta „mi-am prins liliac in păr măi”? deci nici vampire, ca n-am destul păr pentru chestia asta.
nu stiu, cred ca-s intr-o perioada tranzitorie, mai trebuie sa ma caut putin…
irenadaiana
22 noiembrie 2010 at 12:05
si-asa-i bine , si-asa-i bine. fiecare are frumusetea lui. Abia astept o dimineata chiciuroasa. 🙂
irenadaiana
22 noiembrie 2010 at 12:07
sau niste ghiocei in ianuarie 🙂
Manole
22 noiembrie 2010 at 15:39
Faina rau prima poza! 🙂
Felicitari!
balaurdegradina
22 noiembrie 2010 at 16:28
M-am cam emotionat si eu cand am vazut ce-am facut 😀
zoltybogata
22 noiembrie 2010 at 20:46
prima poza e superba, imi place la nebunie
balaurdegradina
22 noiembrie 2010 at 21:09
multumesc zolty, si mie 😀
Constantin
22 noiembrie 2010 at 22:17
Laura, felicitari! Ce zic eu felicitari? Dau cu cusma de podele, ce mai. Ai prins cioara aia la fix. Nu stiu cand ai mai avut timp si sa vezi daca-i cioara sau corb, dar de iesit ti-a iesit. Am mai spus eu ca ai talent! Bravooo!
Zana Eficientei
22 noiembrie 2010 at 22:39
superba, prima poza.
la mine in curte, e razboi declarat intre cotofene si ciori. maine incerc sa transmit ceva de pe linia frontului 🙂
redsky2010
23 noiembrie 2010 at 15:07
ieri ploaie, azi mohoreala,mi-e dor de soarele din prima ta poza. luna asta noua e tare frumoasa da-mi creaza niste insomnii…
reusite poze si contrastul e deosebit!
balaurdegradina
23 noiembrie 2010 at 16:14
Aparatul meu de fotografiat are tot felul de fixuri, il cam doare-n basca de ce vreau eu sa iasa, se seteaza si se potriveste fix cum vrea el.
Chestia care ma enerveaza cel mai tare: prind o faza in derulare (exemplu – Ciupica cea blonda sutindu-i mancarea Bismarckului neatent)… apas in delir bumbul…si astept … si astept …sa faca tzac. Si face tzac, intr-o vreme, cand mancarea e mancata, cateaua-i plecata iar canele-i mofluz,contrariat si se uita intr-o râla.
La faza cu cioara, pozam de fapt aleea (a propos, aceasta e imaginea care-mi vine intotdeauna in minte cand aud versurile „de treci codrii de arama…”).
La un moment dat am auzit falfaitul de aripi, undeva in stanga mea, si-am zis: hai sa incerc un experiment, mizand exact pe lentoarea mai sus incriminata,asa c-am lasat obiectivul fixat pe alee.Dupa ce-a zis el tzac m-am uitat sa vad dac-am prins „lebada”-n zbor.Nu se vedea mare lucru, asa ca am concluzionat „clasic, iar o facut ce-o vrut el” si am plecat mai departe.
Abia a doua zi, cand am descarcat pozele, am vazut c-am reusit. Il fentasem! Cred ca m-am bucurat la fel de tare ca atunci cand, copil fiind, am reusit sa rostesc pentru prima data corect „teleenciclopedia” 😀
Dar asta este deja o alta poveste…
irenadaiana
23 noiembrie 2010 at 23:21
D’aia mi-as dori eu unul din alea care trag nu stiu cate cadre pe minut. Mama , ce-ar iesi …. Ce zici , tu nu?
balaurdegradina
24 noiembrie 2010 at 9:45
Mie mi-ar place unu’ cu comanda verbala :”no, amu iute”, „cu blitz, te rog”, „şezi blând, ca-ţi spui io când”…
irenadaiana
24 noiembrie 2010 at 10:34
ca bine zici. :)))
silavaracald
24 noiembrie 2010 at 12:32
Am zis eu c-o să ni se acrească de-atâte culori și o să tânjim spre crengi dezgolite dramatic, cer jos, trotuare spălate de ploi… Abia acum începe să-mi pară toamna autentică. Până acum, doar a cochetat, jonglând cu elementele de decor uitate de vară pe-afară. 🙂
balaurdegradina
24 noiembrie 2010 at 17:05
Mie mi-o și iesit pe nas toamna autentica!
Ieri seară, pe cand am iesit de la birou, ploua (ce zic eu ploua? – turna cu găleata! ), o ploaie din aia rece si pizmoasă, care-ti inmoaie toata dotarea in cateva minute, dupa care incepe sa se infiltreze subversiv pe dupa fular, pe dupa guler, sa-ti fleoscăiasca in pantofi, sa-ti inghete picioarele…Bineinteles mașina mea parcata la 1,5 km (ca de, asa zic doctorii ca e sănătos, sa faci miscare). Umbrela nu, ca la mine toate umbrelele sunt de unica folosintă ( de fapt am una, da’ e-n masină!).
Si vantul vâââj-vâââj, și ploaia plici-ploci … sa vezi ce faină eram cand am ajuns acasăă, că și pe caini i-o umflat rasul 😀
Adinuca
25 noiembrie 2010 at 11:11
Mie mi s-a parut o fantoma neagra. M-am uitat de cate ori pana am comutat in capul meu „mana stanga a fantomei” in ciocul ciorii. E clar trebuie sa ma duc la un consult medical la ochi. Dar ce naiba am mai fost si acum doua luni…
silavaracald
25 noiembrie 2010 at 11:34
Păi, locul umbrelei acolo și e: în portbagaj. A mea cred că are deja pânze de păianjen pe ea.
La fel și cu telecomanda: ea trebuia să stea frumos pe televizor, în timp ce tu, din pat, strigi de toți sfinții, doar-doar s-o îndura careva să vină să ți-o aducă. 😀
balaurdegradina
25 noiembrie 2010 at 13:01
of, slvc, in sfarsit un om normal, care intelege o situatie normala!
balaurdegradina
25 noiembrie 2010 at 13:05
adinuca, mi-a luat si mie ceva vreme sa ma prind ce voiai sa zici cu „mana stanga a fantomei” 😀
da’ acuma ma cutremur si-ma-ntreb: daca are adinuca dreptate ?
cristina
26 noiembrie 2010 at 9:14
a, ce vorbesti, ca si mie tot fantoma mi s-a parut! m-am chiombit indelung pana am priceput ca nu, nu e nici fantoma, nici filmul foto nu e ars, e chiar cioara care zboara. sau corb. sau invers.
ce aparat foto ai?
balaurdegradina
26 noiembrie 2010 at 15:15
sony. da’ nu aparatul e vinovat 😀