Pervazuri de iarna
In vasul asta am infipt cateva fire de rozmarin, intru butasire. Ia uite ce frumusete de rosii s-au sumetit s-apara 😀 … si care , culmea, chiar miros innebunitor a rosii adevarate !
Ma intreb mereu daca frumusetile astea verde crud realizeaza cat de subtire si fragila e sticla care le separa de realitatea de dincolo de geam.
redsky2010
12 Decembrie 2010 at 15:17
ce contrast interesant intre verdele plantelor si zapada de afara! mai bine ca nu realizeaza subtirimea geamului si asa totul e relativ in lumea asta 😉
balaurdegradina
12 Decembrie 2010 at 17:45
in cazul asta, norocul lor!
de fapt si-al nostru.
vasi
12 Decembrie 2010 at 20:49
Buna Laura,ce mai faci?
Ce arbust ai in ultima foto,cu fructe rosii?
Si mor,daca e pyrachanta.
silavaracald
13 Decembrie 2010 at 10:36
Mamăăă, ce le-ai mai lungit! Pozele, adicătelea! 😀
Uneori și noi suntem ca plantele alea. Avem iluzia că trăim într-o lume vie, în timp ce aceea reală e albă, rece, cvasimoartă…
Ptii, la ce cugetări adânci m-au dus imaginile astea! Nu-i bine. E doar luni dimineața. Până duminică ce-o să fac? O să inventez o nouă doctrină filozofică? 😀
balaurdegradina
13 Decembrie 2010 at 11:21
vasi, te rog eu frumos nu muri (ca mai am nevoie de tine 😀 , esti o sursa pretioasa de informatii), chiar de pyracantha e vorba! vrei ? am 2 butasi prinsi de-o gramada de vreme, pregatiti pt.cineva care acum s-a razgandit.
slvc,( recomandare: umbla putin la reglajele monitorului. nu de alta, da’ tocmai is la faza la care ma râd de pozele mele vazute pe calcultorul de la birou, care aceleasi poze arata absolut normal pe calculatorul de acasa. )
Care „cvasimoarta”? La primavara cvasimoarta o sa invie ca nebuna, in timp ce verziucile astea translucide o sa dea coltul daca n-o sa le scot in real.
dr.Lecter
13 Decembrie 2010 at 14:26
eu ma chinui de ieri sa deslusesc ce e in vasul ala din prima poza!!!
vasi
13 Decembrie 2010 at 15:55
Ura,Ura,Ura,!!!
Da,da, da, vreau si eu un lastar . O sa-ti trimit o poza cu o modalitate de taiere la ea bestiala. (poate te razgandesti si nu mi-o mai dai daca vezi poza ). Dar poate nu.
Sa nu cumva sa o mai promiti la cineva, ca chiar mor.(ha,ha,ha)
Astept raspuns!
balaurdegradina
13 Decembrie 2010 at 20:08
Vasi, al tau este! Promit. Eu am mai multe tufe, pe care le tot „coafez” intr-o veselie, asa ca, la nevoie, pot sa-mi fac material saditor pana cand ma plictisesc 😀
Singura nelamurire: cum sa-l fac sa ajunga la tine?
Alexandra
13 Decembrie 2010 at 21:01
Butasesti, butasesti!Gradinarii indarjiti, nici iarna nu se lasa!
balaurdegradina
13 Decembrie 2010 at 21:52
lectero, in prima poza avem un vas de sticla patrat, umplut cu „pietricele” de sticla colorata (la care pur si simplu nu pot rezista si de cate ori trec pe la magazinul de pietricele de sticla colorata imi mai cumpar una-doua pungute, ca nuante din astea nu mai am) in care sunt infipte un fir de muscata si unul de caprifoi, intru inradacinare.
balaurdegradina
13 Decembrie 2010 at 21:58
Numa’ cat sa nu ne iesim din mâna, Ale, ca furia cea devastatoare abia in primavara sa va declansa 😀
vasi
14 Decembrie 2010 at 13:56
Pai cred ca la primavara,daca totul o fi bine,ca acum ninge si e frig……
Pana atunci o sa ne mai gandim.Te pupic!
silavaracald
16 Decembrie 2010 at 11:43
Off și on topic totodată: dacă iau acum din grădină o tulpină de caprifoi și o pun în apă, crezi că se prinde până la primăvară? Că am nevoie pentru casa de la munte…
ba_laura
16 Decembrie 2010 at 12:16
SLVC, cam tarziu pt.chestii dintr-astea, da’ incercarea moarte n-are 😀
in locul tau as lua o crenguta un pic mai lunga, as sectiona-o in mai multe bucati cam de max. 10 cm, pe fiecare as fasona-o (adicatelea rupte frunzele din partea de jos si pastrate numai doua, in partea superioara); o parte din crengutele rezultate le-as baga in apa, iar restul in pamant de flori, amestecat cu niscai nisip . ceva-ceva tot o sa dea rezultate pana la urma. in mod normal acum sunt in perioada de „hibernare” asa ca va trebui sa ai rabdare, dar daca nu se vor usca iasca, sau daca in zona scufundata in apa o sa apara niste punctulete albe, inseamna ca is pe calea cea buna.
silavaracald
16 Decembrie 2010 at 15:28
ok, săru-mâna!
Așa o să fac, fiindcă, vorba ta: Încercarea moarte n-are.
kekee
16 Decembrie 2010 at 18:23
@ slvc
Ţâpă în apa din borcanul în care vrei să facă rădăcini caprifoiul tău, o mână de pământ de flori. Nu o să fie estetică „ciorba ” rezultată , dar îi va pica mai bine plăntuţei ( îi dai şi nişte săruri nu numai apă chioară de la robinet ).
Dacă e la căldură şi lumină, va face rădăcină ( planta va intra rapid în ciclul vegetativ – va crede că e în Seychelles – şi o să dea rădăcini ).
Io acuma mă lupt cu o crăciuniţă să se-nroşească .
E nesimţită – n-are pic de ruşine – tot verde rămâne. O voi duce-n beci ( la întuneric ) – să se-nveţe minte.
😀
balaurdegradina
17 Decembrie 2010 at 9:37
kekee, cu niscai bancuri fara perdele ai incercat?