RSS

dor de scrisori

29 Dec

Scorpio, cu placerea ei marturisita de a trimite si a primi scrisori,  mi-a amintit de „boala” din liceu, impartasita (caci orice viciu nu e deplin daca nu-l impartasesti ) cu Iudit, o colega de clasa, care statea cu o banca mai in fata, pe randul din stanga.
Cam odata la cateva saptamani, la plecarea spre casa, inainte de a ne desparti, Iudit imi spunea cu toata seriozitatea, cumva complice:

– Vezi ca ti-am trimis ceva ieri.
Asta insemna ca maine, cel tarziu poimaine, gaseam in cutia postala o scrisoare cu margini tivite in rosu si albastru, cu mentiunea LOCO, de la Iudit.In care-mi povestea ce mai face, ce-a mai citit, ce poante i-a mai facut fratele mai mic, unde ar avea chef sa plece, sau ce-a mai enervat-o in ultima vreme.Ne vedeam in fiecare zi, povesteam la scoala cate in luna si in stele, dar intotdeauna ne lasam o rezerva de impartasit in scrisori.


Cu constiinciozitate, a doua zi, scriam si eu un raport detaliat al ultimelor patanii marunte, mirari, impresii si vise, cam doua pagini de caiet scolaresc , le bagam intr-un plic cu margini tivite in rosu si albastru, pe care lipeam un timbru albastru de patruzecidebani, mentionam obligatoriu  LOCO , dupa care-l puneam cu gospodareasca seriozitate la cutia rosie din fata oficiliului postal de langa primarie. La scoala, dupa terminarea orelor, ii spuneam si eu, discret:

 – Vezi ca ti-am raspuns.

Da, de fapt continutul plicului avea o relevanta minora. Conta momentul descoperirii in cutia de corespondenta , caldura aceea placuta care te invaluia cand iti citeai numele pe plic, gadiliciul discret al mandriei (ia uite cum s-a gandit cineva  si la mine), nerabdarea de a-l deschide si-abia spre final curiozitatea de a citi randurile continute…

Oare de cand n-am mai primit o scrisoare?

Nu, facturile, extrasele de cont si oferetele promotionale nu se pun!

P.S.  Poza nu-mi apartine. E copiata aiurea, de pe net, dar pur si simplu nu mai reusesc sa descoper de unde.

 
13 comentarii

Scris de pe 29 Decembrie 2010 în de viata

 

Etichete: , , , , , , ,

13 responses to “dor de scrisori

  1. Dana

    30 Decembrie 2010 at 7:12

    Draguta istorisire, deja vedeam plicurile si nerabdarea de a deschide scrisoarea. Chiar, unde sunt scrisorile? au fost inlocuite cu emailurile care la inceput aveau mesaje cu introducere, cuprins si sfarsit, apoi mesajele cu continut criptic, prescurtat, apoi mesajele forwardate pline de pps-uri si glumitze, ca doar nu mai e nevoie si de alte cuvinte.
    Eh, si eu mai trimit scrisori doar de Pasti, Craciun si zile de nastere.

     
  2. balaurdegradina

    30 Decembrie 2010 at 10:43

    Dana, citindu-ti randurile am realizat ca eu nu mai scriu deloc scrisori, nici de Paste, de Craciun, nici cu alte ocazii. Cum sa mai primesc daca nu trimit?
    Si uite cum mi-a trasnit prin cap o idee mareata … o sa incep binisor, cu cineva care precis se va bucura …
    Cred ca Iudit o sa primeascaaaa in curand o scrisoaaare 😀

     
  3. scorpio72

    30 Decembrie 2010 at 13:42

    Ei,ei,ei..exact cand voiam sa iti zic eu ce sa faci..am vazut mai sus raspunsul tau!
    Deci..pune mana si scrie…

     
  4. balaurdegradina

    30 Decembrie 2010 at 14:08

    ‘nteles, sa traiti! 😀

     
  5. dr.Lecter

    30 Decembrie 2010 at 14:09

    ma gandeam eu ca nu e poza ta… cu prafurile alea albe…
    sunt curioasa totusi cand ti-a scris ultima scrisoare, colega ta!

     
  6. balaurdegradina

    30 Decembrie 2010 at 14:44

    prafurile alea albe m-au amuzat teribil. de fapt pot fi orice: droguri, explozibil, ipsos,zahar, lapte praf … depinde de intentia si imaginatia expeditorului!
    nu stiu cand am primit ultima scrisoare de la Iudit, probabil candva in ultima clasa de liceu .
    stiu insa precis ca am undeva (oare unde?) o punga plina cu scrisori primite de la tot felul de prieteni, iubiti si neiubiti … am s-o caut, iar daca o s-o gasesc cred ca am sa fac o baie de tinerete.
    pacat ca n-am sa mai pot citi scrisorile trimise de mine.

     
  7. zoltybogata

    31 Decembrie 2010 at 1:39

    Prietenia, fie ea chiar si virtuala, aduce in inima noastra, o atingere calda si plina de emotia binecuvantata a gandului ca, existi… ca poate cuiva ii lipsesti…dar mai ales…ca poate cuiva ii esti necesar, fie doar si prin gandul curat, din zori de zi sau asfintit, sosit pe aripa unui simplu mesaj, prin care transmiti ca existi !!!.,,,,
    LA MULTI ANI SUFLET DRAG !

     
  8. balaurdegradina

    31 Decembrie 2010 at 9:48

    La multi ani Zolty!

     
  9. redsky2010

    31 Decembrie 2010 at 17:24

    la multi ani cu sanatate!

     
  10. balaurdegradina

    3 Ianuarie 2011 at 16:17

    Multumesc Redsky, asemeni!

     
  11. ilincaotgramesti

    4 Decembrie 2011 at 11:53

    Imi curg lacrimile pe obraji!

    Ani de-a randul am visat ca in poarta mare de lemn de la casa in care am copilari t(si casa in care ai copilarit ramane in adancul sufletului singurul acasa) gasesc atatea scrisori ca au cazut si pe jos. Voi oameni!

    Vorbiti despre un lucru de care nu m-am saturat niciodata! Am probabil ceva ciobit!

     
  12. balaurdegradina

    4 Decembrie 2011 at 19:34

    Ilinca, cred ca e un vis si-un dor al multora, care tine de intregul si rotundul din noi.
    Cioburile sunt din alta poveste.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: