RSS

Arhivele lunare: Martie 2011

muguri, uitare si incapatanare

Am verificat: am chiulit de la birou fix in 17 martie. Atunci mi-am afanat si pieptanat cele cateva straturi „agricole”, am curatat frunzele capsunilor si fragilor si-am toaletat tufa de forsythia.Care tufa, de atata toaletat, incepe sa arate mai degraba a pomisor decat a tufa. Cu aceasta ocazie am taiat mai multe ramurele inmugurite.

Frumos inmugurite. Dupa atata iarna parca nici nu-ti vine sa te-apuci sa toci si sa bagi la compostat atata promisiune de viata verde. Asa ca am pus  betigasele pe mijlocul  cararii pavate, ca sa ma impiedic de ele cand ma intorc in casa si sa le iau cu mine, sa le pun in vaza.

Ei bine nu m-am impiedicat!  Au ramas, amaratele, pana in 27 martie, adica fix 10 zile. Am mai trecut pe-acolo, de fiecare data mi-am zis ca asta, e o sa trebuiasca sa le-arunc in compostor daca nu m-am invrednicit sa le pun intr-un vas cu apa, dar mereu am gasit ceva mai important de facut. Cand in sfarsit le-am luat in mana am bagat de seama ca nu erau tocmai uscate, iar mugurii pareau sa mai aiba ceva vlaga . „Sunt o bestie neglijenta – m-am rasfatat eu pe mine  – iar voi meritati o a doua sansa!”

A naibii obsesia asta cu sansa, da’ cateodata chiar functioneaza:

Dupa 2 zile, tuflite inhalba de pe pervaz, arata dupa cum se vede.

10 zile au asteptat pe beton. Noaptea s-au invelit in bruma, nimeni nu le-a intrebat de sanatate, daca nu vor o cana de apa, o maslina, un mizilic cu ingrasamant …Pur si simplu ma fascineaza capacitatea asta incredibila de a supravietui impotriva oricaror vicisitudini, incapatanarea de a lupta pana la capat.

Daca dau mustete le bag in pamant!

Pentru ca merita !!

 
14 comentarii

Scris de pe 31 Martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

inspectie

Inspectie la gradinita de pe pervaz.

Grupa mica (rosii inima de bou) insamantate in 13 martie se prezinta bine, is ele mai mititele da’ lucreaza la chestia asta, au pornit deja primele frunzulite adevarate.Bravo fetelor, nu va dati nu va lasati!

Grupa mijlocie (carciumarese liliput)  zambeste languros si afiseaza deja un aer de siguranta de sine.Nu va incredeti prea tare fetelor, exact asa au zis si cele de anul trecut, si s-au lasat mancate ca fraierele de niste parliti de limacsi ! Anul asta o sa fiu cu ochii pe voi si promit sa le dau zat de cafea la nehalitii fara casa pana le piere cheful de chef la mine in gradina!

Grupa mare (de tot felul, puse in februarie): dragute, sanatoase, dar ca o ciocolata amaruie (pentru cineva care prefera ciocolata cu lapte 😀  ).

Bunaoara muscatele: am luat -iar- seminte Gartenland. Vreo 5 lei plicul. In plic fix 9 seminte.Din care au rasarit  3 plante. Exact asa am patit si anul trecut. Mi se pare ca ceva nu e in regula.

Apoi broccoli: asta semanat „stiintific”, in paharele de turba, atent lugulite, udate, invartite dupa soare, dupa luna si dupa cum am eu timp si chef par nepotii dupa fiica a semintelor scuturate neglijent intr-un ghiveci aflat intamplator prin zona:

In consecinta,  in functie de modul in care se vor comporta rasadurile cand vor ajunge efectiv in strat, voi sti cum sa procedez anul viitor.(Da, stiu, geamurile is ingrozitor de murdare, da’ n-a sosit inca momentul lor de glorie.)

Ardeii au iesit decat doo bucati, da’ nu ma mir, ca semintele erau vechi, asa ca am mai pus o alta tura de seminte.

Dupa cum se vede paharelele de turba sunt puse in niste plasticarele cumparate sub titula „minisera”. Ca sa „inmultesc” lumina pun pe margini fasii de folie de aluminiu. De cand fac treaba asta nu mai trebuie sa intorc zilnic rasadurile, ca sa le indrept. Dar macar o data pe saptamana se impune si operatia asta.

Dumineca dimineata, odihnita, pufoasa si relaxata, m-apuc sa le alint si sa ma alint si-ncerc sa execut o-nvartita rapida, printr-o manevra desteapta. Excesiva relaxare isi spune cuvantul: apuc neglijent, dintr-o singura parte cutia cu odoare, aceasta incepe sa se „indoaie”, plantutele  o iau cuminti la vale, eu incerc disperata sa redresez, asa ca le tuflesc numa bine de-un perete, cutia continua sa se boteasca si sa-mi scape din mana, in mai multe etape, paharelele incep sa cada, unul dupa altul, bineinteles cu fundul in sus pe canapeaua de sub geam (din fericire acoperita cu o leveleandra, nu de alta, da’ au mai fost accidente prin zona).

Dupa o faza dintr-asta ar merge uns o tigara, asa ca regret din nou ca m-am lasat, oftez din rarunchi si inainte de orice ma duc sa-mi pun o cafea, sa ma rup putin de spaima combinata cu furie. Constat ca-s singura in casa. Cu doar un minut inainte se auzea zvon de glasuri, cineva povestea, cineva radea… toata lumea s-a retras, care prin garaj, care pe-afara.

Brusc ma umfla rasul: probabil ecourile activitatii mele laborioase au ajuns la restul familiei, o-i fi injurat (?), o-i fi zbierat (?) … cert e ca si-au luat si cainii cu ei si-au disparut din calea razelor mele vizuale precum pe vremuri plecau românii in bejenie din calea navalitorilor . Cand oare am inceput sa seman cu lupul cel rau?

Pana la urma totul se rezolva, din fericire nu au avut loc pagube iremediabile.

 
19 comentarii

Scris de pe 29 Martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

doar primavara

 
13 comentarii

Scris de pe 25 Martie 2011 în de gradina, de viata

 

Etichete:

catranita

Oare ma-ntelege cineva?

 
15 comentarii

Scris de pe 23 Martie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: ,

e frig si ploua

O vreme minunata de gogit in pat si de tanguit ca nu te lasa vremea sa lucrezi in gradina. Asa ca m-apuc sa-mi fac inventarul plantelor adapostite in garaj.

Conform unei deja incetatenite traditii constat ca marea majoritate au decedat de-a binelea. Nu inteleg, pur si simplu nu pot sa inteleg: toata iarna rezista eroic, la toate controalele saptamanale nu par sa aiba nici pe dracu’…”sunteti bine?” le intreb…”bineee” raspund ele in cor, asa ca-mi vad linistita de treaba, vine primavara, le cresc lastari verde pal, etiolati (nu fiti ingrijorate fetelor ca va tunde mama – le promit eu) …mai da peste ele un val de musculite albe (le urasc, le urasc, le urasc!!!), eu sar cu deparazitarea… le mai curat… Si-ntr-o saptamana, poate doua, bag de seama ca apa incepe sa stagneze in jardiniere, ca lastarii cei noi is mai toti uscati, iar daca verific la radacini constat ca e momentul sa opresc resuscitarea. E vorba in special de muscate, cateva verbine, bacopa si chiar si niste petunii curgatoare, din acelea cu flori marunte. Cam din fiecare planta enumerata a rezistat cate una, in cate o jardiniera. Asa ca le-am scos pe raposate, le-am mai deparazitat odata pe supravietuitoare si le-am cocotat iar langa geam, ca acuma au loc destul.

Descoperire socanta: smokie 3 (smochin descendent din primul smochin adus din delta) nu numai ca a facut o frunzulita, dar a facut de-a dreptu’ si-o smochina! Acuma, in martie!

Pe chestia asta nu mai stiu ce sa fac cu el. Voiam sa-l pun in pamant, ochisem eu un loc numa’ bun, ferit si insorit, da’ daca a infrunzit (si ce daca e numai o frunza?) ba s-a mai apucat sa faca si roade (ceea ce ma cam pune pe ganduri) cum sa-l scot afara, cand zic meteorologii  ca urmeaza mai multe nopti cu minus 2-3 grade?

Ei, o surpriza frumoasa tot mi-a rezervat ziua asta ploioasa si uracioasa:

Brandusele mele movulii au expandat in gradina! Dupa ce infiecare zi le-am pandit primele semne, fara nici un succes, asa, dintr-o data, fara preaviz, s-au infipt arogante in peisaj. Urmeaza cele galbene, motatele, baltatele, apoi lalele…

 
7 comentarii

Scris de pe 20 Martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

razbunare

Am o problema cu moda. Incep sa ma simt agresata de ea! Tot mai adanc alunec in convingerea ca nu hainele sunt facute sa slujeasca unor nevoi practice si estetice ale femeilor, ci femeile trebuie sa se inghesuie, sa se metamorfozeze si reinventeze pentru a intra in rochitele, fustitele, bluzitele si alte ite impuse de nu stiu care kaiser al modei.

Detest designerii in voga care declara standard ca iubesc femeia puternica, sigura pe ea, care nu se sfieste s-arate lumii intregi cat e de puternica si de sigura pe ea.

 In realitate aceasta femeie iubita de creatorii de moda are o singura varsta: pana-n doua’j de ani.Este hamesita, subnutrita, umbla impleticit, are o privire ratacita si nu pare chiar cu toti boii acasa. Asta daca nu e hamesita, subnutrita, agresiva si obsedata sexual. Poarta niste accesorii foarte bizare: posetute de papusa barbie, cat o gamalie , pantofi uriasi care-i descompun mersul si alura, palarii grotesti … machiajul o face sa para cand samurai in prag de harachiri, cand zombi iesit la aerisire … iar parul, ah parul…

Da, stiu, fortez nota, ingros cam tare tusele, de fapt e vorba de podium, de reinventare a volumelor corpului uman, si de nevoia comerciala de a te face vazut si retinut in lupta acerba pentru afirmare intr-o industrie feroce … Cred ca-mi si lipseste o bucata buna de cultura vizuala pt. a intelege frumusete uratului rafinat in retorta creatiei (ioi)… si mai cred ca-mi lipseste si aptitudinea de a suferi pt. a fi la moda. (Aici am anumite rezerve, totusi, nu-mi dau seama care-ar fi atitudinea mea daca as invarti la ora asta vreo 20 de primaveri.)

Ideea de baza este ca ma uit pe podium si vad manechinele defiland famelic, pasind chinuit in tinutele pe care le prezinta. Dupa care ma uit pe strada si vad fete tinere si sanatoase inghesuindu-se in haine prea stramte, prea mici, accentuand defectele si ascunzand calitatile,incaltate cu pantofi incomozi, purtand gentute inutile. De ce le-o fi luand Dumnezeu mintile femeilor cand e vorba de moda?

Ei, si dupa o asa introducere lunga, ajung si la subiectul propriu-ziiis!

De dimineata prind in reluare o emisiune de moda. E vorba de prezentarea colectiei primavara-vara Prada! Acest guru al modei! Acesta distinsa doamna care imprima liniile a tot ce va fi mai hot in sezonul care va sa vina. Atat noi – cat si ei!  In fine … noi ca noi, da’ ei …

Ma uit si parca nu-mi vine a crede: barbatul-baiat, cuminte si numai bun de mangaiat pe cararea frumos desenata, cu picioarele putin strambe dar perfect epilate, cu pantofi parca prea mari, pantalonii scurti si haina ramasa prea mica… Aproape ca-ti vine sa-l si controlezi, sa-l pui sa scoata prastia din buzunar.

Si daca femeilor le-a trebuit sa lupte din greu pentru dreptul de a purta pantaloni, oare de ce sa facem comentarii nelalocul lor despre baiatul asta frumusel, care pare foarte multumit de pantalonasul-fustita- cu slit (altfel cum?)

Ce-mi place mie la barbati ca inca n-au renuntat la naturaletea machiajului: nimic lucios, nimic strident. Bravo! Doamnelor, luati aminte!(Bietul baiet, cred ca si barba i-au luat-o cu ceara!)

Spiritul practic masculin nu se dezminte: nu gentute inimioara, nu posetute-timbru, in care nu-ti incape nici macar cartea de identitate si rujul, iata, o geanta sac incapatoare, asortata fin cu o bratara impletita

Pana aici toate bune si frumoase, cu un pic de sala, bazin, jogging, infometare si chirurgie plastica o sa incapeti lejer in haine, nici voi n-o sa imbatraniti niciodata (precum toate femeile raman la stadiul de boboc de fata), Da’  tare ma tem ca urmeaza o alta etapa a emanciparii voastre:

Pantofii cu toc

 
22 comentarii

Scris de pe 19 Martie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , ,

chiul

Toata ziua am suferit ca un câne ca-s la birou si nu in gradina.

Pentru ca – in sfarsit! – s-a topit zapada si s-a mai zvantat pamantul. Numa’ bine cat sa-mi aerisesc si cosmetizez putin straturile.As mai putea sa pun fo’ cateva randuri de ridichi, de salata, de morcovi. Mi-am adus din Londra nu, nu o fustita, o rochita, o bentita, mi-am adus niste seminte de fasole mai ciudata, care-ar trebui pusa acuma in pamant…O, cate chestii palpitante as mai putea face! Dar o sa ajung din nou acasa pe intuneric si n-o sa mai fac nimic in gradina si de la noapte o sa-nceapa sa ploua, si-o s-o tina tot asa vreo 4 zile, si-o sa trebuiasca dupa aia sa astept din nou sa se zvante pamantul si…

Si bomban, si dudumanesc, si n-am chef si n-am spor. Cel mai tare ma enerveaza ca n-am de la cine sa ma cer. Dac-as fi avut un sef eram deja acasa! Caci – nu-i asa? – exista nenumarate scheme de lamurit/imbrobodit un sef. Dar cand tu insuti esti seful, pe tine cum sa te fentezi ? Pana la urma imi iau liber de la subalterna mea (sic!), care-mi promite ca daca e vreo buba ma suna urgent Asa ca ma ridic brusc, imi inhat haina si geanta dintr-o miscare, si-o sterg iute ca sa nu ma prind din urma si sa-mi tai din salar..(N-a fost nici o buba, ciudat, economia mondiala pare sa functioneze si daca nu-s eu la birou.)

In gradina … rai ! Pamantul e o idee mai umed decat ar trebui, dar se poate lucra fara probleme. Se poate lucra de-a dreptul cu voluptate: in sfarsit incepe sa se afaneze! Dupa patru ani de lupta incrancenata, cand daca era ud captura harletul si nu-i mai dadea drumul, iar daca era uscat se transforma in bruji pietrosi si aroganti, in sfarsit se poate lucra lejer, se faramiteaza docil,participativ, se lasa maruntit,netezit,nivelat. De data asta nu mai e o lupta, e o placere.

Mai intai il aerisesc usurel cu furca, fara sa intorc brazda (operatia asta am mai facut-o odata la sfasitul toamnei si se pare ca i-a priit tare bine). Dupa care il iau binisor cu grebla  si-l maruntesc si-l nivelez ca la case mai mari 😀

Ma uit si la pozele care le-am tras plina de mandrie gradinareasca si-mi dau seama c-ar mai incapea niste finisaje. Dar sunt inca un incepator, furca, harletul, grebla nu sunt prietenii mei de-o viata, abia ne descoperim si ne rodam reciproc.

Am pus cate un rand de ridichi, salata si morcovi. O sa mai pun si peste vreo 2 saptamani, ca sa nu ma trezesc ca si anul trecut luptandu-ma sa-mi consum recolta maturizata deodata.

Si hai sa pun si fasolea englezeasca. Ciudat ca e ca pe plic scrie ca se insamanteaza direct in gradina in februarie sau martie. Stiam ca-i place caldura .

Dar cum englezii circula pe stanga, de ce nu si-ar inventa si-un fel de fasole care sa vrea frig? Hai sa n-o mai lungesc (ca mi-e somn), la final am constatat ca am semanat de fapt nu fasole ci bob (broad bean). Stie cineva cum se cultiva bobul?

Verific in calendarul lunar/ martie, scris de phlox pe blogul lui huni:

15 (de la 21:35) – 16 – 17 (pana la 22:55) – Luna in Leu

  • in general e bine sa nu semanam/plantam nimic
  • indepartarea lastarilor de care nu e trebuinta.
  • taiere flori,
  • afanarea cu mare atentie a pamantului,
  • colectarea mugurilor de conifere

In concluzie: cu afanarea am nimerit-o, cu plantarea am zbarcit-o!

Ma dor toate in mod placut, a venit primavara, asa ca ma duc sa ma culc.

 
19 comentarii

Scris de pe 17 Martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , ,