RSS

astazi despre cataratoare

01 Mai

Dupa ce vreo 3 ani au facut tot felul de nazuri, de fasoane, ba au lesinat la plantare, ba au refuzat sa se catere, ba s-au dat disparute peste iarna, in sfarsit s-au pus pe treaba.

Pe astea din poza urmatoare le chilavesc in fiecare an. Da’ ele-s vinovate: s-arata uscaaate si sfrijite, cu tulpinile crapate si innegrite, vai de mama lor! Drept care vine MesteraBalaurCuFoarfecDeAur si se-apuca sa curete „uscaturile”! Care in final se dovedesc foarte vii, foarte verzi pe dinauntru, ba si cu muguri bine pititi pe la incheieturi.

(E foarte stupida senzatia aia cand stau cu foarfeca-n mana , ma uit tamp la mormanul de tulpini taiate de-a tranta si ma plesneste un remember de-acu un an, si de-acu’ doi ani, ba chiar si de-acu’ trei ani … cand stateam si ma uitam tamp cu foarfeca-n mana …) Promit sa nu mai iau foarfeca la ele!

Vita salbatica rezista! In ciuda tuturor sapaturilor dramatice din zona gardului, a trecerii a tot felul de mesteri cu cizme si calcatura strivitoare, se-ntinde cuminte de-a lungul si de-a latul. Abia astept s-o vad, la toamna, isterica si nerusinata!

Si caprifoiul si-a luat rolul in serios. Dupa o prima incercare esuata (am preferat sa nu intreb cainii cat anume isi asuma din cauzele esecului) mladitele puse in primavara trecuta s-au prins temeinic, au iernat vitejeste, iar acum se-ntind voiniceste catre cer. Doamne, de cand visez la un gard innecat in caprifoi!

A, si sa nu uit:

Cautarea zilei:   pantofi cu toc

 
16 comentarii

Scris de pe 1 Mai 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

16 răspunsuri la „astazi despre cataratoare

  1. vasi

    1 Mai 2011 at 20:09

    Incet, incet, gradina prinde viata. La caprifolia sa lasi coarde pe jos, pe langa gard.O sa prinda radacini ci o sa umple gardul, in sus.
    A doua poza este superba, ca poza, nu neaparat floarea.
    Sa ai o zi buna!

     
  2. irenadaiana

    2 Mai 2011 at 9:49

    apropos de poza a doua , ce floare e ?

     
  3. Mihaela

    2 Mai 2011 at 10:41

    Ce frumoasa este floarea albastra si inflorita deja la vremea asta! Dar ce floare e?

     
  4. viatalatara2010

    2 Mai 2011 at 13:02

    Clematita se numeste floriceaua albastra. Mi-am luat si eu una dar inca e pitica. Cu toate astea a inflorit. Oricum Laura, m-am bucurat tare ca am avut ocazia sa vad cum arata o clematita mai mare, la tine pe blog.

    Si eu iubesc cataratoarele. Zilele trecute mi-am pus caprifoi pe toata lungimea gardului. L-am scos cu radacina ca n-am avut rabdare sa fa marcotaj. Acum sa vedem daca se prinde.

     
  5. alexandrupfratean

    2 Mai 2011 at 17:12

    Deci, din toate minunățiile prezentate balaurește aici, am doar caprifoi. Dar și ăla e cam des. Tare mi-i c-o trebui să mă dau și eu cu foarfeca la el.

     
  6. silavaracald

    2 Mai 2011 at 17:16

    Deci, am scris mai devreme un comentariu; cel care e acum la moderare probabil. Rușine mie că m-am încurcat la botoane. Tocmai îl ajutasem pe ”peștișor” la editare și nu m-am delogat… 😦

     
  7. gradinaritdupaureche

    2 Mai 2011 at 18:45

    Frumoase cataratoarele tale!

     
  8. DANI

    2 Mai 2011 at 19:42

    Splendida clematita !!! Seamana a fi o clematita alpina si asta e bine pentru zona ta , fiindca rezista la frig ! Iar caprifoiul o sa devina urias in citiva ani – chiar, ca o sa aiba nevoie de foarfeca …

     
  9. balaurdegradina

    2 Mai 2011 at 20:57

    Vasi, eu mi-am simtit gradina vie chiar si-atunci cand era bocna, la -15 grade.
    Acuma am o senzatie tare ciudata, pe care aproape ca n-o pot exprima … cred ca cel mai apropiat cuvant ar fi „devine” … gradina mea devine altceva decat o ingramadire de plante … dobandeste profil si personalitate de sine statatoare … nu ma mai satur sa ma tot minunez de ea…
    Si da, cred c-o sa-ncep sa ma initiez din primavara asta in arta marcotajului 😀

     
  10. balaurdegradina

    2 Mai 2011 at 21:12

    Viatalatara (VLT vei fi de-acuma-ncolo pentru mine!) sa ai rabdare cu clematita cea pitica. O sa faca nazuri la-nceput, parca nici n-o sa aiba chef de catarat o buna perioada de-acuma-ncolo (eu tot treceam pe langa ale mele si le tot explicam pe unde trebuie sa se agate de gard si le legam si le sprijineam, iar ele se lasau fara nici-un chef). Pana-ntr-o zi, dintr-o primavara viitoare, cand o s-o zbugheasca catre cer a nebuna 😀
    La caprifoi, dupa esecul de-acu’ doi ani cu saditul, anul asta o sa merg pe marcotaj. O sa putem sa comparam rezultatele!

     
  11. balaurdegradina

    2 Mai 2011 at 21:18

    SLVC/AlexP, visez la ziua in care o sa trebuiasca sa intru cu foarfeca in frizura caprifoiului ! Dar pentru una ca asta va trebui sa devina al naibii de punkist !

     
  12. balaurdegradina

    2 Mai 2011 at 21:26

    Dana GDU, pe astea fotografiate acuma nici nu le prea bagasem in seama de randul florilor , ma resemnasem sa astept de la ele macar un frunzis bogat, da’ nici cu ala nu prea s-au laudat in anii trecuti. Acuma vad ca le-a lovit harnicia si cochetaria, spe s-o tina tot asa de-aicea-ncolo, ca tare-s mandra de ele 😀

     
  13. balaurdegradina

    2 Mai 2011 at 21:48

    Dani, mai am inca vreo 4 „marci” de clematite. Abia astept sa vad ce-o sa faca celelalte!

     
  14. Gabriela

    3 Mai 2011 at 8:20

    Si mie imi plac clematitele si abia de vreo 2 ani am prins experienta cu ele (tradus inseamna ca am pierdut cateva in ultimii ani). Sunt destul de pretentioase pana se obisnuiesc cu locul. Si sunt mai multe tipuri, care se taie diferit si pana mi-am dat seama bineinteles ca am facut boacane. Dar cum spune sotul meu, unde este agricultura sunt si pierderi!

     
  15. Gabriela

    3 Mai 2011 at 8:37

    E minunata clemtatita albastra. Am avut si eu una, abia cumparata si nu stiu ce nu i-a mers bine. In schimb, mai am una roz, care se pare ca e mai rezistenta.

     
  16. balaurdegradina

    3 Mai 2011 at 23:36

    Asta e una din marile virtuti ale gradinaritului: te invata sa ai rabdare! Mie mi-ar fi placut sa trec de la faza de santier noroios direct la abundenta vegetala si nonsalanta unei gradini englezesti 😀
    Si iata, am ajuns s-o iau cu binisorul, sa mai astept un an, sa mai incerc un soi, sa ma bucur de-o zvacnire.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: