RSS

si totusi

09 Iun

Cine nu iubeste ploaia nu stie ce pierde!

Asaltul mirosurilor: praf incins umezit, amarui de frunza verde , dulce de iasomie, dulce de trandafir , iute metalic de rosie, tencuiala uda, lemn ud, caine ud.

Si sunetele. O ploaie e compusa dintr-o infinitate de sunete

Totul incepe sa cante! Trebuie doar sa asculti cu atentie.

Si sa fi atent la lumina.

Pentru ca orice ploaie de vara are momentul ei de gratie, cand se transforma intr-o orgie de lumini!

Asa ca raman la parerea mea: cine nu iubeste ploaia nu stie ce pierde!

 
18 comentarii

Scris de pe 9 Iunie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

18 responses to “si totusi

  1. Dani

    9 Iunie 2011 at 22:32

    Un poem despre ploaie…

     
  2. gradinaritdupaureche

    10 Iunie 2011 at 0:34

    🙂 Ai dreptate.

     
  3. CARMEN

    10 Iunie 2011 at 1:42

    minunata descrierea ta! îmi place optimismul si sensibilitatea balaurului din gradina! :))

     
  4. Omuldelamunte

    10 Iunie 2011 at 2:40

    Eu am melci cu cochilie prin toate cotloanele. După ce plouă, ies pe alee şi-i culeg cu tot cu casă, într-o pungă.
    Vecina mea creşte 3 raţe de vreo 3 ani. Le ţine nelegate, iar când le arunc câte o pălărie de melci, este o bătaie pe ei, că şi câinele, cât îi el de câine, se sperie şi se adăposteşte până le trece. Dacă aş avea 3 găleţi de melci pe zi şi tot ar mai mânca. Eu nu ţin raţe pentru că n-aş mai ţine flori, dar vecina le ţine de plăcere. Raţele, că florile…

     
  5. ba_laura

    10 Iunie 2011 at 8:46

    Se pare ca i-a placut si ploii cum am alintat-o! S-a instalat temeinic peste noapte, nu cred ca se mai da dusa o vreme 😀 De dimineata mi-a batut discret in geam, „hai sa-ti arat ce frumos stiu sa cern, am adus si-un vant racoros, sa vezi ce frumos o sa ne jucam de-a inceputu’ de toamna”…

     
  6. ba_laura

    10 Iunie 2011 at 9:08

    Ei Itane, ce mi-ar place si mie niste rate-n curte! Decat doo.. o ratusca si-un ratoi.
    Le-as face tarc cu confort imbunatatit (c-o piscinuta simpaticuta), verdeata buruienoasa ar fi din belsug, iar dimineata si seara le-as pune lesa si le-as scoate la preumbare prin gradina, sa faca miscare si sa-si completeze dieta cu proteine. Cu cochilie si fara cochilie.
    Si cainii ar fi fericiti, precis ar incerca jocul lor favorit, ala cu „hai sa vedem din care sar mai multi fulgi”… Maama ce veselie si animatie ar fi in curtea noastra!
    Dar Balaurul Consort incepe sa scoata aburi pe nari cel putin la doua din cele trei capete (semn rau, prevestitor de flacari cu lungime mare) cum aude de astfel de bazaconii. Ii tot reprosez ca de cand a imbatranit isi reprima prea tare pornirile copilului din el, dar nu ma intelege.

     
  7. simf

    10 Iunie 2011 at 9:46

    cum sa nu iubesti ploaia? aroma, sunet, culoare, catifea…

     
  8. Vaca Verde

    10 Iunie 2011 at 10:16

    da, da, da, votez si subscriu! 🙂

     
  9. Mihaela

    10 Iunie 2011 at 10:28

    Eu nu pot sa sufar ploaia. Cand ciocane picaturile pe pervazul de tabla de la geam , cand se murdareste catelul pe labute si face negru prin toata casa , cand ies melcii la plimbare si devin victime ale diverselor fiinte mancatoare sau calcatoare. Cand da startul buruienilor la crescut . Nu pot sa sufar ploaia . Mai ales cand toarna zile in sir si devenim toti niste flescaiti , iar pamantul imbibat de apa de da pe din afara .
    Ma bucur ca apreciezi mirosul de catel plouat 🙂 .

     
  10. irenadaiana

    10 Iunie 2011 at 11:41

    ador ploaia in absolut toate variantele ei. 🙂

     
  11. Alexandra

    10 Iunie 2011 at 19:27

    Superb!
    Deci superb! 🙂

     
  12. ba_laura

    10 Iunie 2011 at 20:52

    La voi cum e?
    Ca la mine bate-un vant … si plouaaaa …a toamna.

     
  13. ilincaotgramesti

    11 Iunie 2011 at 12:12

    Am avut cateva clipe de incantare citind gandurile tale despre ploaie.

    Si te-am inteles perfect privind ratustele. Am pentru suflet doua rate mute si doua gaste obtinute cam in aceasi atmosfera descrisa de tine, cu ceva impotrivire adica, dar copilul din mine, fiind un pic… mai mic pentru ca eu sunt un pic… mai mare, stie sa planga tacut, cu colturile gurii in jos si atunci cineva nu se mai indura sa… se dea dur.

    In privinta gainilor am cazut de-acord si nu le mai dau nici eu drumul prin toata curtea pentru ca scurma ingrozitor. Drept urmare, dimineata, dupa ce dau de mancare la gaini ca sa le dau ocupatie, deschid poarta la imprejmuirea pasarilor si palmipedele o pornesc la plimbare prin ograda. Este suficienta iarba asa ca florile scapa intregi. Cadita cu apa le asteapta si e un deliciu sa vezi cum fac baie in copaie.

     
  14. ba_laura

    11 Iunie 2011 at 12:52

    Mihaela, deci: pacat, nici nu stii ce pierzi 😀

    Ilinca, si copilul din mine o stie pe aia cu plansul tacut si gene tremurande, da’ fiind mai putin pe-acasa in timpul saptamanii si neputand sa am grija de macanitoarele dorite asa cum s-ar cuveni, am amanat un pic reprezentatia decisiva …

     
  15. silavaracald

    13 Iunie 2011 at 17:38

    Da, bre: ”aromă, sunet, lumină, catifea”… de ajunge să ți se aplece!
    Și mie-mi plac ploile, dar nu anotimpul ploios care pare a nu se mai sfârși acum. 🙂

     
  16. ba_laura

    13 Iunie 2011 at 20:43

    hai, bre SLVC, ca ti-am trimis de ieri niste vreme asa-si-asa (ca daca te izbeam cu prea mult soare dintr-o lovitura iara nu-ti placea), de ieri pana azi ar fi trebuit sa ajunga pana la voi!

     
  17. ANA

    16 Iunie 2011 at 15:45

    Ador ploaia! Cind ploua mintea mea este limpede, sufletul imi danseaza , sint plina de energie . Ma hazardez sa spun ca nu m-as plictisi sa vad numai ploaie . Vad in ploaie o bucurie a innoirii, a inceputului. Am nostalgia ploilor repezi de vara din copilarie cind umblam in picioarele goale in santurile pline cu apa . Locul meu de munca ete intr-o oaza de verdeata a Bucurestiului – in ultimul timp distrusa pentru a face o parcare unde nu-si parcheaza nimeni masina ci invadeaza aleili salbatice- , oaza ce face parte dintr-o padure seculara a margine de Bucuresti- asa ca am privilegiul sa asist la intreg spectacolul ploii de la geam ,sau din gradina. Dimineata cind merg la serviciu sint fericita de puzderia de melci ce se tirasc agale pe alei. Frumos blog, frumoasa oda inchinata ploii. Voi mai veni pe aici.

     
  18. ba_laura

    16 Iunie 2011 at 21:18

    Ana, adoratorii ploilor sunt intotdeauna bineveniti in gradina de balaur!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: