Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Fulger negru… trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantul tuna,
Parca zboara,
Parca-noata.
Scuipa foc, inghite drum,
A trecut…
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere…
Scade-n departare…
Piere…
(George Topîrceanu)
silavaracald
24 august 2011 at 19:25
Ca să citez un ţepos binecunoscut, mă bucur mult că eviţi să faci parte din „turma” necuvântătoarelor de miercurea.
Stau doar şi mă întreb când ai făcut tu pozele astea, că despre loc, am o oarecare idee. 🙂
Lady A
24 august 2011 at 20:05
faine!
Georgiana
24 august 2011 at 22:57
ce bine-ai potrivit tu versurile cu fotografiile!
Esti tare! daca esti, esti!
balaurdegradina
25 august 2011 at 8:03
SLVC, in seara descalecarii mele, minunandu-ma despre ce de aur in suspensie poate sa iasa din niscai praf si-un apus reusit.
balaurdegradina
25 august 2011 at 8:20
Georgette, acuma…nah…asa-s eu: lirica si sensibila ca ca un mâţ pe malu’ bălţî…
balaurdegradina
25 august 2011 at 8:21
Lady, apoi ce n-o fo’ fain acolo?
Omuldelamunte
26 august 2011 at 23:11
Ce căutai printre buşteni şi zăngănit de fiare? Tu eşti o finuţă şi nu-i locul tău acolo!
Strigo
27 august 2011 at 20:57
Tat o emotzie is… offf…
Ce suflet frumos de poet ai!
balaurdegradina
27 august 2011 at 22:12
ei, Iţane, ma documentam si eu …