RSS

Arhivele lunare: Septembrie 2011

cromoterapie (2)

Sa continuam deci…

 

Abia acuma realizez ce gradina palpitanta am avut anul acesta!

 
13 comentarii

Scris de pe 30 Septembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , ,

cromoterapie (1)

 

Se numeşte culoare percepţia de către  ochi a uneia sau a mai multor frecvente (sau lungimi de unda) de lumină. În cazul oamenilor această percepţie provine din abilitatea ochiului de a distinge câteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiaşi imagini… (Wikipedia)

 
2 comentarii

Scris de pe 29 Septembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , ,

rapsodie albastra. si gri. si cu putin mov.

Da, recapitulez. Sa nu uit culorile anotimpurilor trecute. Ma pregatesc pentru orgia de culori ce va sa vina.

 
10 comentarii

Scris de pe 27 Septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , ,

verde epic

Ilustratiile sunt din gradina mea. Firul epic e universal valabil.

 
8 comentarii

Scris de pe 25 Septembrie 2011 în de gradina, de viata

 

Etichete: ,

de la o vreme

Ajung tot mai tarziu la birou. Pur si simplu nu rezist tentatiei de-a ma mai juca putin de-a stropitul gradinii.

Aerul are o consistenta aparte in gradina mea de dimineata (bineinteles ca numai in gradina mea ), culorile sunt toate proaspete, mirosurile cocheteaza si se combina frivol … si sunetele suna intr-un fel anume  😀

Ploile ne-au ocolit de-atata amar de vreme, ziua-i tot mai scurta si echinoctiul sta la panda, asa ca nu pot sa nu ma minunez ca mai am parte de verde, de flori, de rod in straturi.

Si vazand eu cu cata nonsalanta lumea isi vede de-nflorit si de rodit, ajung sa ma intreb, asa, cu o strangere de inima, daca a ajuns pana aici semnificatia cuvantului toamna…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Si iata si recolta diminetii:

Asta asa, sa ma dau si eu putin mare…

 
17 comentarii

Scris de pe 22 Septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Joaca de copil

Pe la amiaza vanzoleala mare in aripa noastra de mahala. Care mai de care, masini de masini, cu funde frumos colorate prinse pe la oglinzi, se aliniaza frumos de-a lungul drumului. O fi nunta? Da’ cine, unde, cu cine, cum de n-am stiut nimica? Din fiecare masina coboara cel putin cate un copil agitat. E clar, nu e nunta! E ziua de nastere a unuia dintre foarte tinerii nostri vecini. „Sa fie sanatos si sa creasca mare !” ii dorim, si ne vedem mai departe de weekend. Musafirii aflueaza cuminti in vila vecinului, iar peste mahala se reasterne pacea de sfarsit de saptamana.

Spre seara continui sa fac oarece sistematizare in jungla din spatele casei.Dincolo de gard – haita de copii dezlantuiti. Obositi, agitati, de-a dreptu’ isterizati de-atata sarbatorire…cum is mai rauti si mai greu de controlat. O vreme scandeaza cu determinare „tara-tara vrem ostasi” (interesant ca se mai joaca si azi jocul acesta razbelnic). Apoi se-nghesuie sa sara pe trambulina. Bineinteles toti, deodata. Dupa care o iau la fuga chiraind care-ncotro…Un trio minifeminin exerseaza un fel de incantatii barbare, adica urla cristalin, cat le tin bojocii fix langa gardul dinoace de care zgandaresc eu pamantul uscat. Si dupa cum imi vibreaza creierii-n cap, constat ca stau bine cu aparatul respirator.

Animatorul (cum sa fie in ziua de azi o petrecere pentru copii fara un animator destoinic ?) incearca sa faca un pic de ordine: „fetelor, va rog nu mai urlati, ca deranjati vecinii!”. Afirmatia pare sa le stimuleze pe fete, care tipa de sperie si pun pe fuga cei cativa nori care se-nvarteau nehotarati prin zona.

– I-ai cam scapat din mana,vajnic animator – gandesc eu rautacios.  Sa te vad acuma, cum o sa reusesti sa-i mai aduni intr-un joc!

– Sa ne jucam de-a vampirii, striga o fata.

– Ba de-a varcolacii, raspunde un baiat.

– Fetele-s vampiri, baietii is varcolaci, decreteaza fericit destoinicul animator, agatandu-se de oferta.

– Da’ si eu vreau sa fiu varcolac ! se miorlaie a jale o fetita.

– Nu fi fraiera, i se raspunde, varcolacii-s mai prostalai, lasa-i pe baieti sa fie varcolaci!

– Hm, filozofez eu, iata  zmeii si ilenecosanzenele reloaded, versiunea 2011! 

O voce peltica, a unuia dintre cei mici, categoric prescolar, mormaie ceva. Nimeni nu-l baga-n seama, da picimanu’ nu se lasa si-o mai spune inca odata, si inca odata, pana se face auzit:

– Sa ne jucam scherimuvi 1 si scherimuvi 2!

Da. Lumea evolueaza.

 
86 comentarii

Scris de pe 17 Septembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

agricultura

Altii zic ca a fost un an agricol foarte bun. Ma bucur pentru ei. Anul meu agricol a fost mai subtirel. Toate au parut sa inceapa foarte bine, dupa care toate au cam luat-o hia.N-a plouat cand trebuia sa ploaie. Cand era sa fie soare, muult soare, a venit ploaia si n-a mai vrut sa plece. Ne-au calcat trei valuri de furtuni cu grindina. Cand si cand a mai dat peste noi si cate-un val de caldura, dintr-ala cu slaghie…

Toate rosiile culese pana acum poarta pe ele cicatricile ingozitoarelor tirurilor la care au fost supuse.

Dar mie continua sa mi se para cele mai gustoase si mai frumoase rosii din lume.

Ardeii iuti trebuia sa iasa gogosari. Cel putin asa-i botezase pietarul de la care i-am cumparat .(Sa-mi fie-nvatatura de minte sa-mi fac eu singura rasadurile, ca tot imi place sa ma joc cu semnintele si borcanelele!).

Castravetii s-au gandit ei sa fie sferici. Toata vara , indiferent ca am udat sau nu, am pus ingrasamant, am stropit cu chestii bio si foarte bio, castravetii au fost sferici. Dupa ultima grindina s-au suparat si-au cam dat coltu’. Doua tufite mai zgubilitice s-au incapatanat sa supravietuiasca, si -minune!- au inceput sa faca castraveti normali. In fiecare dimineata culeg doi clasici cornishoni.

Brocoli a inflorit frumos, gradinarul din mine a tresarit placut surprins cand l-a vazut ce temeinic infloreste

dar bucatarul din maica-mea a decretat scurt: „nu-mi place cum se comporta in oala”, asa incat i-am cam scurtat existenta in strat. Adevarul e ca ocupa si cam nepermis de mult loc in minuscula mea gradina de legume. ( Linistiti-va, despre brocoli era vorba 😀 )

Patrunjel am semanat de doua ori. In doua locuri diferite. Nici macar nu s-a obosit sa apara.  La fel si cu prazul. Morcovii prima data au zis nu, a doua oara au iesit ei, da’ au cam perdut batalia cu ceva fiara subterana care i-a cam mancat.

Ceapa in schimb am avut tot timpul. Pe langa cea de taiat, pe care o am de anul trecut si s-a indesit ca nebuna, am tot infipt bulbisori de arpagic pe marginea tuturor straturilor, in valuri, la intervale diferite de timp, asa ca am avut in permanenta (si se pare ca o sa mai am o vreme) ceapa verde si gustoasa.

La stadiul de impletit cosite de ceapa n-am ajuns, dar am descoperit intr-un ungher mai ferit niscai ceapa deja uscata

Compenseaza prin gust lipsa opulentei in dimensiuni.

Zucchinul a fost in stand by toata vara. S-a tot laietit, a facut frunze din ce in ce mai mari, da’ ceva rod… nici vorba. Si pe cand i-am pus eu gand rau si m-am indreptat cu determinare si cu ditai cutitocu-n mana, mare mi-a fost mirarea sa constat ca apucase de puiat zucchinasi, care de care mai dragalas

Fasolea cataratoare a fost mai mult decorativa. De cate ori ma uitam la ea mi se umfla cheptu’ de gradinar, pare sa dea un aer „profi” stratului. Cate-un pumn, cat sa arunc, din cand in cand, in cate-o ciorba de adunare generala a facut cam toata vara, asa ca n-o sa ma plang.

Catre sfarsitul lui august, dupa o curatenie generala in straturi, am constatat ca mi-a ramas o gramada de loc gol. Asa ca, fara sa-mi fac prea mari iluzii, am mai insurubat niste fasole oloaga. Care, complet lipsita de inhibitii s-a apucat sa incolteasca, inverzeasca, infloreasca si sa lege rod. Cred ca apuc la fasole verde scazuta c-un ciolanas frumos asortat.

Nu, n-a fost cel mai bun an agricol al gradinii mele, da’ nici cel mai rau.

 
35 comentarii

Scris de pe 12 Septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,