RSS

rivalitati

23 Noi

Azi, la aeroport, chinuind-ma sa-mi parchez brotacul furibund pe jumatatea de loc ramasa intre o bordura inalta si-un hamăr dintr-ala negru, mare si rau,

mi-am adus aminte subit de-o mica intamplare cu trairi colorate de-acu cativa ani.

Era pe vremea cand eram mandra posesoare de Tico nervos si obraznic

Ce limuzeta, domnule! Cata prestanta si tinuta pe patru roticute! Bineinteles ca multi reiterau mustacind bancuri de pe vremea Lastunilor, dar noua nu ne pasa, faceam o echipa teribila si ne simteam regii imperfectului carosabil urban. Cateodata chiar ne obrazniceam si dadeam clase in alinieri cu fata, spatele si de-a cherestulu pe submultipli de parcare limuzinelor obeze si cu fundul lat, numa’ asa, sa crape rânza-ntrânsii si-ntrânsele!

Ei, si-ntr-o buna zi, in buricul targului, la ora de inghesuiala si foşnăială maximă pe Floaşter, echipa asta de aur a intrat in conul de umbra al unei dihanii mari, negre si cat un bloc, care inainta aleator serpuit pe trei benzi. Condusa (altminteri cum?) de-o blonda. Ori soferita statea rau cu orientarea , ori nu mai condusese fiara pana atunci, ori -pur si simplu- era imbatata de senzatia aceea de putere pe care i-o dadea volanul dihaniei uriase. De o suta de ori ne-o inghesuit, mai-mai sa ne tosoneasca, de alta suta de ori ne-o „luat fata” la milimetru, fara preaviz. Ba a franat ca nebuna in fundul zvelt de Tico, ba a franat nesimtit in fata boticului fermecator de Tico… Toate aste pe parcursu a vreo 500 metri liniari. La inceput am reactionat calm, apoi am inceput sa ne simtim iritati, dupa care am devenit de-a dreptul furiosi. Furia celui mic, sicanat de cel mare nu din rivalitate, ci pur si simplu din neatentie, bagatelizat, redus la dimensiunea de nesimnificativ si foaaarte umilit.

Pana la urma am oprit la semafor pe pozitii de egalitate. Strangeam nervos volanul, piciorul tremura deasupra acceleratiei, eram si eu si Tico un tot arcuit, pregatit sa se azvarle inainte. M-am pomenit gandind cu ura patimasa: „baa, daca te mai prind pe banda mea zob te fac!” Dupa care, brusc, m-a umflat rasul. Eu si Tico eram, la un loc, cat o roata si jumatate a bestiei negre.

Care da, era un Hummer.

Cautarea zilei: „na-m nici grebla na-m nici furca” 

Intrebarea zilei: da’ ce a-i?

 
5 comentarii

Scris de pe 23 Noiembrie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,

5 responses to “rivalitati

  1. irenadaiana

    24 Noiembrie 2011 at 0:46

    hm, blonda si ciocanu’ … de ce ma duce oare cu gandu’ la cu totul altceva?

     
  2. balaurdegradina

    24 Noiembrie 2011 at 9:23

    daiana, perversa mica, viata dovedeste -inca odata!- ca imaginatia poate fi surclasata chiar si de blonde!

     
  3. silavaracald

    28 Noiembrie 2011 at 9:18

    Măi, cu ”hamărul” poate nu-ți reușea, dar cu blonda, sigur! Pe mine nu m-ar fi răbdat inima și i-aș fi transmis niște cugetări la cald, care s-o țină lipită de semafor cel puțin o tură.

     
  4. balaurdegradina

    28 Noiembrie 2011 at 16:41

    Faptul ca nu am pomenit nimic despre chestiile duioase transmise oral blondei nu inseamna ca trompeta mea a stat nefolosita.

     
  5. VictorCh

    13 Decembrie 2011 at 0:17

    Tin eu minte gresit, SAU intr-adevar numele „bestiei mari si negre” se scrie „Hummer”? (Sau ai folosit scrierea fonetica, dupa principiul american „la moda”?)

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: