Proba perechi
– N-a fost chiar perfect, coada trebuia mai sus, iar urechile in cealalta parte. Mai hai odata!
– Puturosule, n-o sa ajungi niciodata un adevarat campion!
antrenament pentru etapa locala a campionatului mondial de patinaj artistic.
11
feb.
pistilica
11 februarie 2012 at 15:58
cit sunt de frumosi!sa va traiasca!
balaurdegradina
11 februarie 2012 at 16:14
Multam, Pistilica!
Mihaela
11 februarie 2012 at 17:11
Comentariu la ultima foto :”Of,of,of,eu spun,eu aud”
Sunt haiosi,sa te bucuri de ei!
balaurdegradina
11 februarie 2012 at 20:36
Saracuta, ea tot timpul vrea sa ne organizeze, tot timpul stie ea mai bine decat oricine ce trebuie facut, dar vai, nimeni n-o asculta…
Da, Mihaela, is tare haiosi si nu ne mai saturam sa ne bucuram de ei!
yosu76
12 februarie 2012 at 0:59
Foarte frumosi cateii.Ma distreaza comentariile tale.Te urmaresc de mult timp(si asa voi face in continuare).abia astept primavara-vara.Toate cele bune!
cafeauata
12 februarie 2012 at 10:39
Super! Ce altceva iti trebuie ca sa uiti de cele rele? Pupici celor doi minunati!
balaurdegradina
12 februarie 2012 at 10:57
Yosu, si noi asteptam cu nerabdare si fluturari de cozi primavara. De zapada ne-am bucurat foaarte tare la inceput, dupa care tot descoperim ca are o gramada de inconveniente (mai ales Bisi pateste de toate cele).
balaurdegradina
12 februarie 2012 at 11:01
Cafeluto, s-a rezolvat: am executat pupicii. Beneficiarii s-au simtit foarte maguliti si va transmit contrapupici 😀
Mihaela C.P.
12 februarie 2012 at 17:43
Figura cu urechile in vant probabil reprezinta aterizarea din vreun triplu salt, nu? Foarte potrivita perechea, se completeaza unul pe altul .
balaurdegradina
12 februarie 2012 at 20:23
Mihaela, la cat lucreaza …
Gabriela Cimpoca
12 februarie 2012 at 21:34
Sunt extraordinari… frumosi, dulci, si extrem de inimosi, dupa cate imi dau seama! 🙂
silavaracald
13 februarie 2012 at 9:15
Pe zăpezile astea… mai degrabă s-ar antrena la schi-fond. Sau ca Salvamontiști. Parcă o văd pe domnișoara cu un butoiaș de whisky în gură, pentru resuscitarea victimelor. Keep going!
balaurdegradina
13 februarie 2012 at 12:26
Gabriela, de obicei sunt extraordinari, cateodata sunt ordinari, iar uneori de-a dreptul diabolici! In dimineata asta, in loc sa ma pornesc inspre munca haladuiam nebuna pe strazi in cautarea fiarei blonde, fugita de-acasa… Nici macar nu-mi vine sa cred ce chestii urate mi-au trecut prin cap!
SLVC, in lumina pataniei din dimineata asta cred ca o sa-mi asum eu butoiasul la purtator 😀
VictorCh
14 februarie 2012 at 19:54
Dupa avalansa, intre „excursionistii” scapati, la vederea unui Saint-Bernard „echipat”:
– Iata, vine cel mai bun prieten al omului!
– Da – si unde mai pui ca il aduce un caine?!?…
(Vezi ca purtatorul balercii nu prea are cum sa ajunga la continut, el doar transporta pt altii…)
balaurdegradina
14 februarie 2012 at 22:00
Victor, asta in varianta clasica a povestii 😀
In varianta autohtona recent patimita „salvata” a fost adusa acasa sub brat, cu promisiuni ferme c-o sa mai vada mahalaua live cand si-a mai vedea mutu merele din plop.
Si-ar fi mers uns o degustare de balerca. Da’ n-a fost sa fie…
VictorCh
14 februarie 2012 at 22:51
Pai da – dac’-a fugit de-acasa (parc’-ar fi nuvela lui Nicuta Tanase!)…
Da-a… Promisiunile alea erau chiar ferme-ferme? 😛 (Ca io-‘s aproape sigur ca nu se vor implini…)
ba_laura
15 februarie 2012 at 11:21
Victor, cand i le-am „ceterat” erau foarte ferme 😀
Dupa…