RSS

arta de a merge pe jos. transport in comun. revelatii

18 Feb
Ziua intaia
Dimineata gri cu cod galben, de nisoare cernuta marunt si incapatanat. E clar c-o s-o tina asa toata ziua.
Oftez din rarunchi: plecatul de-acasa imi iese fara probleme, da’ m-am saturat sa ma tot lupt la-ntoarcere cu dealul, cu zapada, cu sleaurile ingheate, cu-ntunericul. Sa-mi tremure mie picioarele, iara brotacului furibund roticutele, de indarjire, de furie, de spaima, de oboseala. Golgota mea de fiecare seara…
Asa ca ma hotarasc abrupt s-o iau per pedes catre birou. Sa vad si eu la ce foloseam pe vremuri cele doua picioare. Izbucnesc din casa fara s-apuc sa ma gandesc prea mult, de frica sa nu ma paleasca jalea si disperarea si sa demobilizez in mod rusinos. Cu o lejera senzatie de sfarsit de lume o pornesc temerar, cu pasi aproape sovaitori.
Ciudat, nici macar nu e foarte greu. Cobor fara peripetii dealul, lungesc pasul si ajung -aproape fara sa bag de seama- in strada din vale, unde inaintez putin mai opintit, dar glorios. De la miscare si aer proaspat si rece neuronii devin mai zglobii, sinapsele mai eficace, asa ca realizez ca undeva prin zona, mult mai aproape decat socotisem eu, o sa dau de-o statie de transport in comun. Si lucrurile se leaga spectaculos: abia apuc sa-mi cumpar bilet cand fix in fata mea se deschide gratios o usa de troleibuz, inauntru e neasteptat de cald, muzica in surdina, lume putina si-o atmosfera generala de calm.( Mai, nici troleele nu mai sunt ce-au fost odata, unde-i bogatia de trairi, smuciri, dat din coate in lupta pentru un loc pe scara ?!)
Ajung – socata – la birou in mai putin de treizeci de minute.
“Ori visez ori am nimerit un moment de exceptie” imi zic, circumspecta si hotarata sa nu ma imbat cu apa rece. Ma organizez si mobilizez sa-mi termin treaba cat mai repede, sa pot pleca pe lumina, ca drumu-i lung si nu se stie …  Dar seara refac drumul in sens invers la fel lin, de rapid si -sa nu ne ascundem dupa deget- civilizat.
Acasa toata lumea e socata: oare ce bai m-o fi pocnit de-am ajuns atat de repede ?
 
Ziua a doua
Povestea se repeta. De data asta pornesc putin mai tarziu, dupa ce performez iara cu lopata mea rosie, mai prin curte, mai pe drum. Cu brotacul furibund ramane cum ne-am inteles: el in garaj, eu cu transportul in comun (la cat am tras de el in iarna asta, merita si el un pic de relache).
Incep sa sesizez detalii. Carosabilul strazii din vale curat ca-n palma. Trotuarele curatate gospodareste, curatate asa si-asa si curatate de loc. Dupa obrazul locuitorilor din zona.
Aproape-mi dau lacrimile vazand o femeie de varsta a doua catre a treia maturand bucatica de trotuar din fata casei cu un maturoi cat toate zilele manuit doar cu mana dreapta, in timp ce stanga sta chircita neputincios pe langa trup. Prima reactie sa ma ofer s-o ajut e nimicita in fasa de bucuria si indarjirea de pe fata ei: poate sa faca, face, deci se simte om intreg!
Din troleu, in calitatea mea de calator, incep sa vad ceea ce nu vad niciodata ca sofer: cat de mult s-a construit, cate-au disparut, cate s-au schimbat. Ciudat: chiar trec zilnic prin aceleasi locuri, da’ parca nu mai am ochi decat pentru “participantii la trafic”. Ba mai redescopar chiar si placerea de-a casca ochii prin vitrine (maai cate magazine de care eu habar n-aveam!)
Incep sa-mi pun la modul serios intrebari:  oare de ce n-am incercat metoda asta de deplasare pana acum?
 
Ziua a treia
Sambata. Cu oarisce sacrificii va fi o sambata nelucratoare printre terfeloage.
Ma trezesc neobisnuit de tarziu. Prima privire lucida cauta fereastra.
Normal: ninge ca-n filmele americane cu povesti de Craciun.
 
Ciupi m-asteapta trepidand de nerabdare. (Iar l-a vazut pe MishuPishu trecand intr-o doara, incet si ireventios cum numa’ el stie s-o faca!)
Pana la urma ma inscriu in rutina deja instalata a unei zile clasice de weekend de iarna: cafea, echipare, lopata … actiuneee
 
8 comentarii

Scris de pe 18 Februarie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , ,

8 responses to “arta de a merge pe jos. transport in comun. revelatii

  1. silavaracald

    18 Februarie 2012 at 21:01

    Și eu am nostalgii de-astea pietonale, dar numai când e frumos afară. Cine știe, poate mai la primăvară.
    Deocamdată trag cât pot de bondarul meu, mai sare lumea și ne scoate din șleaurile de unde nu reușim singuri, dar, per total, ne descurcăm. 🙂

     
  2. balaurdegradina

    18 Februarie 2012 at 21:22

    Doamne, SLVC, ce inimi de leu pot sa ticaie in motoarele fiarelor astea mici si barbate 😀

     
  3. cafeauata

    19 Februarie 2012 at 0:51

    Sunt totusi o norocoasa pentru ca fac doar 20 de minute pe jos pana la servici, mergand per pedes. Stiu fiecare miscare de pe traseu, dar in rest… Cei mai castigati sunt cei care merg cu 25-ul din capat in capat, ei vad tot orasul!
    Toata-i o atentie printesa, oare l-a motrosit vreodata pe motanoc?

     
  4. belgianca

    19 Februarie 2012 at 11:44

    intr-adevar, mersul cu transportul in comun de suprafata te ajuta sa descoperi tot felul de magazine noi. 😀 ce economisesti pe benzina, lasi in ele. :))))

     
  5. Daniel

    19 Februarie 2012 at 12:37

    …pentru lumea regasita…

     
  6. balaurdegradina

    19 Februarie 2012 at 15:52

    Cafeluto, dupa distanta respectuoasa de la care il latra, intrerupta de rare si neconvingatoare simulari de atac, eu cred ca a fost invers 😀

    Belgy, ai pus degetul fix pe rana!

    Daniel, macar de m-ar tine!

     
  7. Mihaela

    20 Februarie 2012 at 13:01

    Serviciul si acasa au devenit niste tinte catre care ne indreptam ca sageata, folosind mijloacele cele mai rapide, dar in viteza si concentrarea de a ne atinge tinta, destinatia gandita, nu mai vedem oamenii , locurile .

     
  8. balaurdegradina

    20 Februarie 2012 at 22:47

    Mihaela, cred ca tocmai pe la tine ma laudam cum nu m-am dat jos toata iarna din masina 😀 Ei iaca, mi s-a aratat!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: