ca, zau, nu-si mai au rostul.
P.S. De nervi au inceput sa ma doara si dintii…
Arhivele lunare: mai 2012
surprize, surpize
Sau cam pe-acolo…
Se pune ca surpriză uichendul debutând abrupt cu ploaie și răcoare deasă? Nu. A devenit o obișnuință.
Nici verdele tot mai verde și mai expansiv și mai viu din gradină nu are a mira pe nimeni: mai sunt doar câteva zile de primavară, după care vom exprima uimiți și incantați „a venit vara!”.
(faptul că totul e foarte ud și nici nu se pune problema să pot tunde iarba ma face sa oftez ipocrit: vai cum nu pot tunde iarba!)
Surpriza reala, caldă, plăcută și in curând palpabilă mi-a furnizat-o cârna cea blondă și blănoasă a familiei. Cum de la o vreme incoace e tot mai șifonată si mai apatică și mai aprig mâncacioasă, a fost înhățată de dimineață și dusă (să fie clar: împotriva vointei ei!) la don doctor. Care don doctor a palpat-o foarte meticulos, dupa care a zis cu ochi rotunzi și zambet discret: e gestantă!
Adică o sa fiu bunică de haita de lupi mici și cârni, cu voci pițigaiate și cozi imbârligate 😀
Până una alta viitoarea mămica pare destul de șifonată și neliniștita. Nu cred să aibă o sarcină prea ușoară.
culme ecologica
Sa-ti inveti stergatorul de picioare de la intrare sa incolteasca
Si nici macar n-a fost asa de greu: doar cateva zile l-am uitat in ploaie, langa niste jardiniere dezafectate, pline de flora spontana
Viata e cateodata atat de palpitanta!
Avertizare
De cod roz.
In urma studierii aprofundate a primei poze am descoperit urmatoarele imagini camuflate:
– un crocodilas plangand nervos dupa mama lui
– o veverinta furand alune, cu tendinte de profil de cangur sezand (scuzati) pe veceu.
– un coltunas cu visine
– o capusa placida, imbiindu-ne cu niscai lyme
Intrebare: mai vede cineva ceva?
printre ploi
De dimineata vremea a fost incredibil de frumoasa.
Unii au profitat si si-au improspatat bronzul
Eu am preferat sa-mi iau la purecat jardinierele. Asa, printre ploi, ploite si mocaneli, in aproape doua saptamani, fetele au evoluat de la
la
Si-n anul acesta mi-am exersat naivitatea facand aranjamente in functie de culorile etichetelor. Trebuia sa iasa o subtila combinatie de mov regal, albastru siniliu si mai multe nuante de crem discret pana inspre galben.
Poate la anu’.
Lupinii incep s-arate catre cer
Capsunii promit delicii papilelor gustative (simt ca-mi ploua-n gura de cate ori trec pe langa ei)
Iar eu promit sa va mai povestesc si maine.
A. Si pe seara a tras si-un pic de ploaie, asa, sa nu uitam senzatia.
Vineri am facut inventarul. Si-a iesit bine.
Cu o saptamana in urma ma apucasem de facut permutari cu florile din jardiniere. Muscatelor de pe balcon nu parea sa le mearga tocmai grozav, era clar ca dupa o iarna luunga si-un debut timid si anost in primavara nu prea le era clar cum trebuie sa procedeze mai departe, asa ca le-am mutat pe zidul din laterala casei. Acolo am niste jardiniere de lemn, lungi si inguste, asa ca fiecare planta in parte a trebuit scoasa din jardiniera veche si convinsa sa se inghesuie in cea noua, mai de buna voie, mai cu anasâna. In urmatoarele zile au fost cam suparate si n-am prea avut vorbitor cu ele, dar dupa o saptamana, luând in considerare verdele mai verde si minusculele frunzulite noi, am tras concluzia ca incepusera sa ierte relele tratamente.
Pe balcon, in jardinierele ramase goale am „montat” petunii de mai multe feluri si culori. Si cateva fire de verbina curgatoare. Pare sa le placa si sa le mearga bine, pana una-alta.
Abia astept sa le vad crescand mari si revarsandu-se intr-o cascada de volume, nuante si texturi. Promit sa vigilez intru propasirea lor!
Sambata am tuns iarba.
Reformulez: sambata am tuns papadiile.
Am inregistrat o vremelnica victorie…
O lupta oarecare, dar razboiul continua!
Duminica am asteptat ploaia.
Care s-a anuntat de dimineata cu de toate: cu plafon compact de nori, cu vant, cu frig … dar fara apa. Uite-asa se joaca cu noi de mai bine de-o luna … avem nori de toate culorile, avem cateodata fulegere, alteori tunete (nu neaparat in aceeasi zi) mai bate vantul, se scutura chiar si cativa stropi … in timp ce pamantul e tot mai uscat si mai insetat. Pana la urma s-au pornit si stropii, intr-o perversa vrajeala: simteai clar pe maini, pe fata picaturi fine de apa, dar cel putin o jumatate de ora asfaltul s-a incapatanat sa ramana perfect uscat. Initial am crezut ca de spaima secetei senzorii mei de ploaie au luat-o razna, insa mereu mai aparea cate un personaj socat de ciudatenia asta.
Si-ntr-un final obosit ploaia s-a instalat pe bune, gospodareste si mocanit si sper s-o tina asa macar vreo trei zile.Doritorilor de plaja le sugerez sa mearga la mare sau la solar, acuma e nevoie de ploaie.
