RSS

Arhivele lunare: iunie 2012

calm de cabinet stomatologic

Azi o zana buna mi s-a aratat!

Cu un calm de-a dreptul matern, cu mana ferma, cu finete, cu harul de-a atipi demonii ce-mi dadeau ghies.

– Gata, doamna Balaura, ce-a fost mai greu a trecut. Sa nu inchideti, va rog sa nu inchideti, numa’ un pic de rabdare inca, asa, punem tamponelu’ sa nu curga sangele, strangeti, asa, foarte bine, acuma o sa va rog sa deschideti putin, ca mi-ati prins si degetul, perfect, acuma…

 
11 comentarii

Scris de pe 28 iunie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , ,

răilor!

Profitati ca-s mic si n-am inca dinti si-mi spuneti O’Bezzel.

Chiar nu vede nimeni ce fata de intelectual am?

M-am hotarat sa fiu un ganditor. Cred ca de-a lungul vietii mele voi gandi foarte mult.

Acum m-ati obosit ingrozitor. Lasati-ma sa dorm.

 

 

 
26 comentarii

Scris de pe 25 iunie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , ,

guerilla de jardiniera

1.Dupa ce mi-au devalizat jardinierele de doua ori, in pofida tuturor demersurilor de aparare pacifiste  (zat, gel antimelci), am lasat la o parte metodele soft si-am trecut la cele hard.

-Si-acu’ sa va vad! mi-am zis plina de venin  si putin ingrozita de imaginatia mea malefica.

2.-Ce ziceai? m-a intrebat de dimineata, in timp ce mesteca constiincios una din florile mele…

N-a vrut sa declare cu nici un chip cum a ajuns acolo. Mi-a fost lehamite sa mai intind interogatoriul intr-o directie care era clar o fundatura, asa ca impricinatul a beneficiat de un zbor fara turbulente pana dincolo de gard (am anumite retineri cu privire la aterizare, dar asta este deja o alta poveste).

3. Pe-nseratelea, cu imensa satisfactie, am stat si-am savurat pe indelete incercarile pline de determinare ale unuia mai tantalau.

Pana la urma tot a reusit el sa sifoneze o frunzulita, dar fara spor si – mai ales!- in calitate de outsider.

4. Prostule! i-am spus plina de venin trimfator, in timp ce-l inhatasem in ghearele frumos tivite cu negru de gadina

Si l-am invatat si pe el s-a zboare peste gard.

 
27 comentarii

Scris de pe 23 iunie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

revenire

… la viata.

M-au cam durut iar dintii de mi-au sarit capacele.

O ramasita de nerv, uitata printr-un canal infundat si-a amintit ca poate si stie si vrea sa ma mai doara . Si-a profitat miseleste de amplasamentul strategic (cap de pod in lucrarea monumental stomatologica din gura mea) si de absenta devenita deja de croaziera a don’ dentistului, si de incapatanarea mea de-a crede stupid ca poate daca eu nu vreau nici n-o sa se intample nimica rau…si si-a facut de cap, asa, gospodareste. Cu dureri mai intai surde, apoi apasate, apoi de-a dreptul indobitocitoare. Cu nopti nedormite. Cu ore taraindu-se criminal de lent, cu ochi lipiti de minutarul ceasului, in asteptarea calmantului vremelnic izbavitor.

Ca am ajuns sa seaman – iar –  cu un indian rau, suparat pe ea lume si viata, parca nici nu ma prea deranjeaza. Ma intristeaza mai tare ca azi, dupa ce-am trecut prin distractia cu niscai brisca infipta in gingie intru curatare si drenarea puroiului cu-atata greutate colectat, am mai aflat ca, daca vreau sa n-o iau de la capat, gura mea trebuie sa intre, din nou, in reparatii capitale, adica „nu va faceti griji doamna, taiem lucrarea, nu toata, numa’ partial, scoatem maseaua si …”

Deocamdata ma incapatanez sa ma concentrez pe faptul ca nu ma mai doare. Doamne cat de bine e sa nu te doara maseaua! Ma tot gandesc sa instaurez de-aici incolo un minut al fiecarei zile in care sa ma bucur ca nu ma doare maseaua. Sa zicem fix la ora 13 sa duc mana la falca si s-a traiesc intens fericirea de-a nu ma durea! Da, stiu, or sa ma mai doara si altele. Caci de la o varsta… Da’ pentru celalalte dureri o sa fixez alta ora aniversara. E o problema foarte importanta, trebuie s-o cumpanesc temeinic.

PeSeu: Cred ca sugestia Daianei de a-l boteza pe al’ mic Matiz merita cantarita temeinic:

 
19 comentarii

Scris de pe 14 iunie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,

pericol de curcubeu

Iata cel mai neinhibat curcubeu ce mi-a fost dat sa vad vreodata.

In linie dreapta, pana la casa de dupa care s-a gasit dumnealui sa se arcuiasca la noi, sunt mai putin de 100 de metri!

Si stand eu asa, muta de admiratie, numa’ ce-mi pica fisa: daca-mi rasare peste-o ploaie vreun curcubeu in gradina? Si daca, din greseala, nauca si luata cu gandurile, ma scap si trec pe sub el?

Ca unii zic ca…

 

 

 
12 comentarii

Scris de pe 11 iunie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , ,

alegeri, culegeri, rezolvari

Astazi s-a ales.

Local si nu numai.

Altii au cules.

Cuminti, tacuti si eficienti.

Si-au mai fost unii

Care s-au descurcat si ei cum au putut.

 

 

 
13 comentarii

Scris de pe 10 iunie 2012 în blanosii, de viata

 

Etichete: , ,

intalnire de gradul 3

 

 
15 comentarii

Scris de pe 7 iunie 2012 în de gradina

 

Etichete:

ăl mic

Dupa o cezariana si-o noapte ingrozitor de lunga.

A fost unicul. Nu ni s-a promis nimic in ceea ce-l priveste.

Dar, mamaaaa, cata dorinta de viata!

 
32 comentarii

Scris de pe 6 iunie 2012 în blanosii

 

Etichete: , ,

amanare

Nu mi s-a prea aratat anul asta. Primavara a fost cam zapacita: la inceput s-a incapatanat sa fie iarna, apoi a uitat sa ploaie, dupa care si-a adus aminte si nu s-a mai oprit. Eu mi-am facut numarul cu semnitele, borcanelele, rasadurile, calirile, plantarile, mulcirile etc si-am fost in contratimp. Adica daca a fost vreme buna am contabilizat eroic, iar cand am apucat la niscai timp liber am batut marunt din buze ca ploua, bate vantul si cineva de-acolo de sus precis face misto de pretentiile mele de gradinar.

Din semintele puse direct in pamant n-a iesit nimica. Morcov, salata, patrunjel, ridichi…nimica! „N-au fost bune semintele!” am concluzionat eu doct. Dar chiar toate? Apoi am „insurubat” rasadurile. Rosiile au stat si s-au gandit si s-au codit si s-au izmenit si doar intr-un mare tarziu s-au hotarat sa-nceapa sa creasca. Prazul s-a tinut tare cam o saptamana dupa care a disparut ca si cum nici n-ar fi fost pe-acolo vreodata. Vinete n-am mai pus, ca dupa recolta spectaculoasa de anul trecut am concluzionat ca e bine sa las pamantul sa se odihneasca putin. Ardeii i-am uitat. Pur si simplu. La o vreme mi-am dat seama ca n-am pus nici macar un fir de ardei. (Cat de varza poti sa fii ca sa uiti sa pui in pamant niste seminte de ardei?) Pe de alta parte, in doua zile si doua nopti in care am omis sa mai vigilez cu zatul si cu gelul in mana, porcii de melci mi-au mancat toate craitele. Asa ceva n-am mai vazut: le-au mancat cu tot cu tulpini … au lasat in utma lor doar niste niste milimetrice cioturi perfect epilate!

Hai sa n-o mai lungesc. Cum ziceam, rosiile s-au apucat sa creasca. Incet-incetisor si-au dat drumul fetele! S-au inzdravenit, s-au inverzit, au dat frunze noi si-au luat-o in sus. Pana intr-o zi, cand am gasit prima victima, cazuta in coma profunda cu radacina complet sectionata. Resuscitat amarata intr-o halba cu apa, promis temnita silnica -cu lant greu si nu de aur la gat- prim-banuitului Bismarck, dupa care vazut de treburi. Dupa doua zile shock si groaza-n strat: inca doua victime! Era clar, aveam de-a face cu niscai serial killeri de alta sorginte…In mai putin de-o saptamana, din cele 20 de rosii cate erau initial in strat, au mai ramas in picioare fix jumatate. Sapte sunt la terapie intensiva

urmand sa se intoarca in curand in stratul de productie, in timp ce trei presupun ca-mi zambesc serafic din raiul rosiilor verzi. Asta nu mai era mica ciupeala, puteam sa-i zicem clar macel!

Am fost trista, am jelit epic, lumea a sarit cu compasiunea si cu sfaturile, eu m-am conformat. Am pus strategic capcane din jumatati de cartofi. Abia dupa o vreme am realizat ca le asezasem fix invers. Am tot facut controale pe la radacini, am vazut tot felul de bazdaganii [gandaci, rame, viermi (n-au pocnit cand i-am rupt, s-ar putea sa nu fi fost sarmosi), miriapode etc], pana la urma concluzia finala a fost ca a sosit momentul in care trebuie neaparat sa-mi schimb ochelarii. Si-am vrut sa pun si niscai borcane ingropate de inecat eventualele coropisnite. Hm, „eventualele”… Cand am bagat sapa in pamant am dat de niste galerii…ce zic eu niste galerii? … de-o retea subterana atat de densa si de incalcita incat ma mir ca nu s-a prabusit stratul cu totul! Intr-una din gaurile acelea care parea sa duca inspre americani am turnat continutul unei stropitori mari (vreo 8 litri) in cateva secunde. Daca sifonul din baia mea ar fi tot atat de eficient n-as mai gandi atat de des urat la adresa meseriasilor de care am avut parte.

Era clar ca-i prea mult  Pentru mine, pentru cei cativa metri patrati de agricultura din gradina mea, pentru timpul pe care pot sa li-l dedic, pentru toata „stiinta” pe care-am furat-o de pe ici si colo. Stateam tampa pe marginea stratului si-ncercam sa ma concentrez. Ma pregatisem pentru o frumoasa gradina bio. Eco. Sustenabila. Etc.Cu legume de toata felurile, intr-o semipseudodevalmasie, laolalta cu flori, cu albinute, gandacei si toate cele. Fara sapa si fara chimicale. Eram chiar pregatita sa nu lacomesc prea tare. Sa le las si celor mici si marunti partea lor …

Si-n timp ce mi se invarteau mie-n cap roticutele, cam in gol si fara de de prea mare folos, mai mult am simtit decat am vazut fojgaiala discreta la celalalt capat de strat. O ditai coropisnita se grabea sa iasa la suprafata, probabil deranjata de inundatia recent provocata. Mare, bine hranita, foarte dornica de viata, se grabea sa dispara in peisaj. Acuma stau si ma minunez de reactia mea: racnet scurt, transa, taiat animalul fix in doua jumatati, perfect egale. N-a contat ca , poate, era vorba de o mama singura ce-si hranea cu greu cei doua sute de urmasi. Nici ca legea e de partea ei, fiind o vietate pe cale de disparitie. Am omorat-o pur si simplu si m-am simtit foaarte bine, ca si cum as fi reusit, macar un pic, sa razbun bietele rosii.

Concluzia s-a instalat sec, parca cumva din exteiorul meu: gradina bio, eco, sustenabila etc, ramane pentru la anul. Anul acesta o sa ne murdarim cu ceva chimicale de interventie. Caci e prea tarziu, iar nivelul de infestare e prea mare ca s-o mai iau cu metode soft. Asa ca am tras o fuga pana la piata si mi-am cumparat, rusinata si parca asteptandu-ma sa fiu aratata acuzator cu degetul, niscai granule anti. Le-am imprastiat pe straturi cerandu-mi iertare de la toate victimele colaterale, care vor fi acelea. Am tras putin pamant peste ele si-am asteptat.

De ieri seara pana acuma am mai omorat sapte bestii. Cred ca otravurile isi fac efectul, iar ele, cheaune si heberee incearca sa fuga. Iar eu le iau binisor cu sapa si le multiplic, ca sa fiu sigura. Nu mai am tot atata ura in mine, doar dezgust, mi se par cele mai urate vietuitoare cu care am avut vreodata de-a face.

Tipul de la farmacia fitoveterinara a ridicat ochii spre cer, lejer oripilat, cand i-am explicat ca incerc sa-mi feresc gradina de chimicale. „Dupa trei zile o sa fie iara bio” mi-a spus, cam cum vorbesti cu o baba senila. „Poate de la anu” m-am gandit.eu.

 
23 comentarii

Scris de pe 5 iunie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

vineri. ploua

Sunt trista.

si ma duce-un gand

Spre locuintele lacustre. 

 

P.S. Ma duc in gradina. Instalez capcane.

 
13 comentarii

Scris de pe 1 iunie 2012 în de gradina, de viata

 

Etichete: , , , , ,