RSS

amanare

05 Iun

Nu mi s-a prea aratat anul asta. Primavara a fost cam zapacita: la inceput s-a incapatanat sa fie iarna, apoi a uitat sa ploaie, dupa care si-a adus aminte si nu s-a mai oprit. Eu mi-am facut numarul cu semnitele, borcanelele, rasadurile, calirile, plantarile, mulcirile etc si-am fost in contratimp. Adica daca a fost vreme buna am contabilizat eroic, iar cand am apucat la niscai timp liber am batut marunt din buze ca ploua, bate vantul si cineva de-acolo de sus precis face misto de pretentiile mele de gradinar.

Din semintele puse direct in pamant n-a iesit nimica. Morcov, salata, patrunjel, ridichi…nimica! „N-au fost bune semintele!” am concluzionat eu doct. Dar chiar toate? Apoi am „insurubat” rasadurile. Rosiile au stat si s-au gandit si s-au codit si s-au izmenit si doar intr-un mare tarziu s-au hotarat sa-nceapa sa creasca. Prazul s-a tinut tare cam o saptamana dupa care a disparut ca si cum nici n-ar fi fost pe-acolo vreodata. Vinete n-am mai pus, ca dupa recolta spectaculoasa de anul trecut am concluzionat ca e bine sa las pamantul sa se odihneasca putin. Ardeii i-am uitat. Pur si simplu. La o vreme mi-am dat seama ca n-am pus nici macar un fir de ardei. (Cat de varza poti sa fii ca sa uiti sa pui in pamant niste seminte de ardei?) Pe de alta parte, in doua zile si doua nopti in care am omis sa mai vigilez cu zatul si cu gelul in mana, porcii de melci mi-au mancat toate craitele. Asa ceva n-am mai vazut: le-au mancat cu tot cu tulpini … au lasat in utma lor doar niste niste milimetrice cioturi perfect epilate!

Hai sa n-o mai lungesc. Cum ziceam, rosiile s-au apucat sa creasca. Incet-incetisor si-au dat drumul fetele! S-au inzdravenit, s-au inverzit, au dat frunze noi si-au luat-o in sus. Pana intr-o zi, cand am gasit prima victima, cazuta in coma profunda cu radacina complet sectionata. Resuscitat amarata intr-o halba cu apa, promis temnita silnica -cu lant greu si nu de aur la gat- prim-banuitului Bismarck, dupa care vazut de treburi. Dupa doua zile shock si groaza-n strat: inca doua victime! Era clar, aveam de-a face cu niscai serial killeri de alta sorginte…In mai putin de-o saptamana, din cele 20 de rosii cate erau initial in strat, au mai ramas in picioare fix jumatate. Sapte sunt la terapie intensiva

urmand sa se intoarca in curand in stratul de productie, in timp ce trei presupun ca-mi zambesc serafic din raiul rosiilor verzi. Asta nu mai era mica ciupeala, puteam sa-i zicem clar macel!

Am fost trista, am jelit epic, lumea a sarit cu compasiunea si cu sfaturile, eu m-am conformat. Am pus strategic capcane din jumatati de cartofi. Abia dupa o vreme am realizat ca le asezasem fix invers. Am tot facut controale pe la radacini, am vazut tot felul de bazdaganii [gandaci, rame, viermi (n-au pocnit cand i-am rupt, s-ar putea sa nu fi fost sarmosi), miriapode etc], pana la urma concluzia finala a fost ca a sosit momentul in care trebuie neaparat sa-mi schimb ochelarii. Si-am vrut sa pun si niscai borcane ingropate de inecat eventualele coropisnite. Hm, „eventualele”… Cand am bagat sapa in pamant am dat de niste galerii…ce zic eu niste galerii? … de-o retea subterana atat de densa si de incalcita incat ma mir ca nu s-a prabusit stratul cu totul! Intr-una din gaurile acelea care parea sa duca inspre americani am turnat continutul unei stropitori mari (vreo 8 litri) in cateva secunde. Daca sifonul din baia mea ar fi tot atat de eficient n-as mai gandi atat de des urat la adresa meseriasilor de care am avut parte.

Era clar ca-i prea mult  Pentru mine, pentru cei cativa metri patrati de agricultura din gradina mea, pentru timpul pe care pot sa li-l dedic, pentru toata „stiinta” pe care-am furat-o de pe ici si colo. Stateam tampa pe marginea stratului si-ncercam sa ma concentrez. Ma pregatisem pentru o frumoasa gradina bio. Eco. Sustenabila. Etc.Cu legume de toata felurile, intr-o semipseudodevalmasie, laolalta cu flori, cu albinute, gandacei si toate cele. Fara sapa si fara chimicale. Eram chiar pregatita sa nu lacomesc prea tare. Sa le las si celor mici si marunti partea lor …

Si-n timp ce mi se invarteau mie-n cap roticutele, cam in gol si fara de de prea mare folos, mai mult am simtit decat am vazut fojgaiala discreta la celalalt capat de strat. O ditai coropisnita se grabea sa iasa la suprafata, probabil deranjata de inundatia recent provocata. Mare, bine hranita, foarte dornica de viata, se grabea sa dispara in peisaj. Acuma stau si ma minunez de reactia mea: racnet scurt, transa, taiat animalul fix in doua jumatati, perfect egale. N-a contat ca , poate, era vorba de o mama singura ce-si hranea cu greu cei doua sute de urmasi. Nici ca legea e de partea ei, fiind o vietate pe cale de disparitie. Am omorat-o pur si simplu si m-am simtit foaarte bine, ca si cum as fi reusit, macar un pic, sa razbun bietele rosii.

Concluzia s-a instalat sec, parca cumva din exteiorul meu: gradina bio, eco, sustenabila etc, ramane pentru la anul. Anul acesta o sa ne murdarim cu ceva chimicale de interventie. Caci e prea tarziu, iar nivelul de infestare e prea mare ca s-o mai iau cu metode soft. Asa ca am tras o fuga pana la piata si mi-am cumparat, rusinata si parca asteptandu-ma sa fiu aratata acuzator cu degetul, niscai granule anti. Le-am imprastiat pe straturi cerandu-mi iertare de la toate victimele colaterale, care vor fi acelea. Am tras putin pamant peste ele si-am asteptat.

De ieri seara pana acuma am mai omorat sapte bestii. Cred ca otravurile isi fac efectul, iar ele, cheaune si heberee incearca sa fuga. Iar eu le iau binisor cu sapa si le multiplic, ca sa fiu sigura. Nu mai am tot atata ura in mine, doar dezgust, mi se par cele mai urate vietuitoare cu care am avut vreodata de-a face.

Tipul de la farmacia fitoveterinara a ridicat ochii spre cer, lejer oripilat, cand i-am explicat ca incerc sa-mi feresc gradina de chimicale. „Dupa trei zile o sa fie iara bio” mi-a spus, cam cum vorbesti cu o baba senila. „Poate de la anu” m-am gandit.eu.

 
23 comentarii

Scris de pe 5 Iunie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

23 responses to “amanare

  1. simf

    5 Iunie 2012 at 9:05

    mie mi-au omorat coropisnitele lalelele si crinii. cu toate ca matzele tot aduc cate una moarta ,ele stie de unde o iau. eu inca stau pe baricadele lui eco, dar deja imi pun intrebari.
    mare pacat de rosiile tale…

     
  2. fosile

    5 Iunie 2012 at 9:25

    Pentru coropisnite nu stiu remedii,dar cred ca sapa e buna si eficienta.
    Pune totusi si ceva insecticide,ca n-o sa stai de paza cu sapa…
    Sa-ti fie frumoasa,saptamina!
    Ce face mamica-Ciupilica?

     
  3. balaurdegradina

    5 Iunie 2012 at 10:23

    Simona, iată încă un motiv să te invidiez pentru mâţele tale cele negre! Măcar mai răresc populatia de mâncătoare de rădăcini, aşa încât pierderile să fie mai rezonabile…

     
  4. balaurdegradina

    5 Iunie 2012 at 10:29

    Fosil, Ciupicheta cred ca pune de-un travaliu. A „sapat” prin toata casa, gafaie din greu, nu vrea sa manance si oriunde cauti cate ceva dai de ea pitita si ravasita. Jumatate din noaptea trecuta am petrecut-o povestind cu ea si mangaind-o. Acuma e sub observatie, toata familia e cu ochii pe ea!

     
  5. dori

    5 Iunie 2012 at 11:47

    Eu folosesc Mesurol la plantare,2-3 „bobite”(de marimea unui bob de susan) in jurul plantei si de cativa ani nu am mai vazut coropisnite cu toate ca am folosit de cu toamna ,compost si balegar de oaie, pentru fertilizare.Apreciez penita…Spor in gradi!

     
  6. gabi8154

    5 Iunie 2012 at 12:25

    Visul sotului meu (pe cale sa se realizeze, sper, adica visul, nu sotul 🙂 ), este sa aiba o casa la tara pe aici, pe unde ne-am oplosit, cu pamant suficient pe care sa cultive ceva legume, cu o pasune pe care sa zburde o capra si o oaie, un iaz cu crapi, ma rog, deziderate din astea eco-bio. Eu, martor mut la toata gandirea asta, ma intreb: ce se intampla cu voi, people? 🙂 🙂 🙂

     
  7. balaurdegradina

    5 Iunie 2012 at 15:53

    Gabi, eu cred ca e de la aerul inspirat. Si mai cred ca se ia. Asa ca pregateste-te 😀

     
  8. balaurdegradina

    5 Iunie 2012 at 16:02

    Dori, cum cu grădi o dau din şant in gard, trag tare din peniţă 😀
    Să mai treci pe-aicea, după cum se vede cu ochiul liber, am nevoie de sfaturi şi văd ca le ai la tine!

     
  9. fosile

    5 Iunie 2012 at 19:10

    Da are deja doua luni?
    Sau e bulversata de ce i se intimpla?

     
  10. balaurdegradina

    5 Iunie 2012 at 20:10

    Fosil, tine pumnii! Se pare ca e cu complicatii. Amarata e acuma pe masa de operatie, pentru cezariana. Imediat ma duc s-o iau.

     
  11. Elisa

    5 Iunie 2012 at 20:35

    Si speranta mea de gradinarit eco s-a spulberat aseara.Pacat, mi-a luat bucuria de a experimenta. Si ce mandra eram cu aveam pana aseara!
    Nu-i nimic, concediu este un remediu bun.

     
  12. silavaracald

    6 Iunie 2012 at 8:52

    Cu Ciupicheta ta vei avea o surpriză de proporții. Comparativ cu demnitatea și stoicismul ei, îți va fi rușine de fiecare răgnet pe care l-ai scos când ai fost tu în travaliu. Eu, cel puțin, așa am pățit când am asistat-o pe Pretty a noastră. Extrem de rar scotea câte un scâncet abia auzit. În rest, doar efort, eficiență, ochi suferinzi și apoi bucurie și epuizare fericită, cu puișorii atârnați de țâțișoare.

     
  13. cristina

    6 Iunie 2012 at 9:43

    zi-ne de fata, cum e?

     
  14. balaurdegradina

    6 Iunie 2012 at 10:05

    SLVC, socul asta l-am avut cand am mosit-o pe Kaldera, cand cu nastera lui Bisi si a surorii sale. Ciupi a fost mai mult o fetita speriata de ceea ce i se intampla. Intreadevar, o fetita cuminte indurand totul cu un incredibil stoicism.

     
  15. balaurdegradina

    6 Iunie 2012 at 10:06

    Cristina, acuma sper ca e bine.

     
  16. irina

    8 Iunie 2012 at 12:49

    nu-i bai. ai sa faci agricultura ecologica de la anu’ . ca sa eviti coropisnitele, incearca sa folosesti ca ingrasamant compostul. am vazut un comentariu anterior, la nu’s ce articol cu privire la rame care mananca frunzele la ardei. ca si tine m-am mirat pentru ca eu stiu ca ramele sunt folositoare si cel mai bun ingrasamant natural este produs de rame. bafta si sa ai spor!

     
  17. balaurdegradina

    8 Iunie 2012 at 18:23

    Irina, eu sunt chiar o fanatica a compostului 😀 Culmea ca pe el ma duce mintea sa-l trec prin sita, sa starpesc toate lavele de cele bazdaganii …
    Adevarul e ca din greseli invatam cel mai bine. Pana la anu’ o sa ma documentez si pe tema coropisnitelor, asa ca, probabil, o s-o iau in barba cu alte chestii, inedite!

     
  18. Cuisinette

    16 Iunie 2012 at 6:47

    Se pune ulei ramas de la prajeli in borcane de sticla, pe care le plasezi prin gradina (eu le-as ingropa partial in pamant). Coropisnitele vor intra in borcan fara probleme si se vor ineca in ulei. Ca sa refolosesti uleiul poti strecura coropisnitele cu o strecuratoare veche, iar uleiul poate fi iarasi refolosit in acelasi fel. Succes la gradinarit.

     
  19. balaurdegradina

    17 Iunie 2012 at 22:33

    Cuisinette, cu regret constat ca va trebui sa-ti aplic metoda. Credeam ca dupa ce-mi maculasem straturile cu chimicale otravite am scapat de bestii… Aiurea! Tocmai am mai descoperit o rosie (altmineri mare, faina, zdravana) pe jumatate roasa de la radacina!
    Asa ca am inceput sa adun ulei.

     
  20. Cuisinette

    20 Iunie 2012 at 9:00

    Am uitat sa-ti mai spun ca urzicile sant un pesticid natural. Pui urzici intr-un blender si le faci pasta. Amesteci 1 parte urzica cu 10 parti de apa, le strecori printr-un tifon sau o sita foarte deasa (eu le-as strecura intr-un filtru de cafea) si le pui intr-o sticla spray. Stropesti plantele ca si cum ai folosi pesticidele.

    Sper sa-ti iasa pacienta cu uleiul… pe-aici da roade bune si nu vad de ce nu ai avea si tu noroc.

     
  21. Andreea, DingradinaluiArdei

    20 Iunie 2012 at 21:48

    Daca nu ar fi tragic ar fi chiar amuzant (asta asa, din felul tau de a povesti). Nu stiu ce sfaturi sa iti dau pentru exterminarea coropisnitelor, si in plus cred ca deja le-ai auzit pe toate. Imi pare sincer rau pentru decesul rosiilor, pentru munca ta, nervii tai si curmarea brusca a ideii de gradinarit Bio. Macar sa salvezi ce mai e de salvat. Succes la razboi! Otraveste fantanile! Sper ca nu te-ai suparat ca am glumit putin. PS Am vazut catelusul…l-as pupa putin in bot.

     
  22. balaurdegradina

    24 Iunie 2012 at 20:59

    Cuisinette, eu stiam varianta cu macerat de urzica. Varianta ta pare mult mai agresiva. O s-o incerc. Multam fain, esti o comoara la gradina omului!

     
  23. balaurdegradina

    24 Iunie 2012 at 21:10

    Ardeia, pana la urma e mai putin tragic decat m-am tavalit eu pe-aicea. Se pare ca chimicarelele au cam alungat coropisnitele, gradina chiar daca nu e bio e aproape bio, rosiile – cu doar cateva exceptii – au fost resuscitate, iar acum trag tare cu recuperarea in strat … cu melcii ce mai am meciuri zilnice, da’ pana la urma gasesc eu ac si de cojocul lor!
    Daca creste ala micu’ mare o sa-l dresez sa alerge melcii pana le va pieri chefu’ sa mai adaste in gradina noastra 😀

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: