No ghici cine se-arata pe la jardinierele mele?
Parca nu-i prea clar…
Sa fie chiar el ? Sa se fi intors din nou printre noi?
Urmeaza o lupta scurta, dar dura, pentru dreptul la imagine…
… cu fente si eschive de mare clasa
Pana la urma untiera facatoare de poze si vajnicul balaur din spatele ei ies biruitori si de data asta: se dovedeste si adevereste ca insusi Bâzz-Bâzz (de-i mai zice si Macroglossum lu’ Stellatarum) a avut o treaba prin jardinierele cu petunii si verbine!
Mai sesizeaza cineva aerul afectat cu care pleaca? Oare s-o fi suparat?
No uite la el cum nu stie sa piarda!
Cautarea zilei: „cum facem din gradina mica un rai”
Mmmm, ce ziceti? Si fix pe-a mea o nimerit-o 😀
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
Dana
8 septembrie 2012 at 19:51
Wow! asta e hummingbird moth sau sphinx colibri! Te felicit pentru rabdare si insistenta. Stiu cat e de greu sa-i prinzi in poza. Il vedeam spre seara la Nemtisor ( larkspur), pentru ca ii place nectarul. Poti sa spui acum ca ai „colibrii” in gradina, pentru ca intr-adevar se pot confunda usor. Toate cele bune!
vasile dumitru
8 septembrie 2012 at 20:36
Mie mi se par imagini din „Tora, tora tora!” 🙂 „Aviatie inamica la joasa inaltime”! 🙂
Frumoase imagini! Par secvente de film, m-am uitat de nu stiu cate ori!
blueroses
8 septembrie 2012 at 23:09
Ce frumoasa e petunia ta! Culoarea asta n-o am 😦
Vietatea zburatoare a fost si pe la mine, mai mult in anii trecuti cand aveam multe noptite (asa le spunem noi la barba-imparatului), desi culegea si pe la alte flori, ca nu sunt pretentioase tare – seara fugeam in casa din cauza astora :))
De pozat nu am reusit niciodata, deci felicitari d-na paparazzo 🙂
silavaracald
9 septembrie 2012 at 9:16
Și totuși, ce bidiganie de insectă e ”Limbămare” ăsta? Că n-am reușit să-l văd decât pe porțiuni și mi-e mai greu cu reconstituirea… 😀
balaurdegradina
9 septembrie 2012 at 9:25
Dana, de la bun inceput mi s-a parut ca am colibri in gradina! Era imposibil, asa ca m-am cam intristat: ori evadasera de la vreun iubitor de pasari exotice (si urmau sa moara cand se lasa frigul), ori ajunsesera la noi nu stiu cum, adusi de incalzirea globala (si urmau sa moara cand se lasa frigul). Asta se intampla acum vreo doi ani. Intre timp m-am prins ca-s, de fapt, niste molii nemancatoare de haine, mi-s tare dragi si le tot vanez cu untiera de facut poze 😀 Doar pentru poze, am auzit ca nu dau autografe niciodata 😀
balaurdegradina
9 septembrie 2012 at 9:32
VasileD, sa stii ca am ascultat cu mare atentie. Nu se aude nici un tora, doar un sunet foarte ciudat, melodios de-a dreptu’, ca si cum ar face vocalize prelungi moduland vocea intru-un F suprapus pe-un Z. Presupun ca sunetul provine din falfairea frenetica a aripilor, ca nu cred ca mai are chef de cantat la cat amar se agita in toate directiile.
balaurdegradina
9 septembrie 2012 at 9:40
Blue, petunia din poza este pe cat de delicata pe-atat de puternica. A rasarit printre dalele curtii, din seminte aduse de vant nu se stie de unde, a supravietuit o vreme in niste calduri naucitore, calcata-n picioare de nenumarate ori, pana cand mi-a trecut prin minte sa-i dau o sansa in jardiniera. Acolo a fost mai ceva ca voinicul din poveste, a crescut si s-a involburat si s-a colorat intr-un timp incredibil de scurt, dand clase mironositelor pe care le tot bibileam de-o gramada de vreme!
balaurdegradina
9 septembrie 2012 at 9:55
SLVC, nu-i „limbamare”. E „trompa mare”! Cum ziceam si anul trecut, pare rezultatul unui experiment de savant nebun: incrucisarea unui elefant cu un elicopter!
De fapt e o molie cu pretentii de colibri. Da’ sclipeste minunat, scoate un sunet discret, dar foarte catifelat si e o prezenta foarte-foarte placuta.
fosile
10 septembrie 2012 at 9:22
Prima data am vazut asa ceva anul trecut pe linga Iasi.Si,normal ca m-am gindit la colibri.
Anul asta,l-am vazut tot pe acolo si am reusit sa-i fac niste poze (nu asa de clare ca ale tale).Mi-au iesit trei din citeva zeci,ca nu sta locului.E drept ca de multe ori m-am pierdut in admiratie vazind cum nimereste fiecare tubulet de la circiumarese-ca tot ziceai de ele.
Anul trecut am facut cercetari si am aflat ca e un fluturoi.Mi-ar fi placut mai mult ideea de colibri,asta insemnind ca si-a schimbat pamintul un pic pozitia axei si e cald mai mult timp si pe la noi.
Imi ziceam sa va fac o surpriza ,pe la iarna,cu pozele alea,dar m-ai luat.
O saptamina frumoasa va doresc la toti!
Pup cateii.
phlox
10 septembrie 2012 at 14:01
iiiiiii! in sfarsit il vaz si io la fata pe acest „colibri” mioritic sau carpatodanubianoponticiu! Esti tare, ledio! Din nou, jos palariu in fata lu’ matale si a talentelor ‘mneavoastra! Si la noi in batatura gradinii sunt multi/multe, mai ales pe seara. La amiaz’ zboara dimpreuna cu un alt frumos negru-albastrui. Unul zumzaieste, cealalta sopoteste. Mi-e un drag sa-i vad de numa’! Pe albasatru l-am putut imortaliza, da’ pe colibrist – nhe!
Pentru asa cado, tucute-as pe varf de nas! 🙂
Georgiana
10 septembrie 2012 at 23:57
balauroooooo, mi-e dor de tineeeeeeee!
cafeauata
11 septembrie 2012 at 15:58
Printesa inca nu l-a descoperit pe intrusul cu care imparte admiratia ta? Banuiesc eu ca nu, altfel i-ar fi venit de hac!
balaurdegradina
11 septembrie 2012 at 19:35
georgette, d-apoi mie de tine!
ar trebui sa luam aminte 😀
balaurdegradina
11 septembrie 2012 at 19:36
Cafeluto, cum sa nu! Da’ pentru ca si-a dat seama din scurt ca n-are nici o sansa sa-l prinda, prefera sa se faca ca ploua 😀