RSS

soferesti

27 Sep

De cu dimineată ajungem, eu si brotacul furibund, cu maare întarziere în parcarea din faţa Sălii Sporturilor. Acolo – înghesuiala neasteptată: tot felul de camioane, care mai de care mai barosane si mai încărcate, amplasate lejer haotic, cam de-a cherestulu’ drumului. Mda, e clar, iar punem de-un Septemberfest, cu muzică, zbânţuială, tarabe, prosoape cu leoparzi din China, kurtoşi, sfârâială de mici, tiribombe, înghesuială si bere, muulta bere!  No, asta e, deocamdată mă strecor printre doi mastodonti în curs de descărcare, trag brotacul furibund cât mai pe-o margine, să nu încurce pe nimeni, îi zic „şăzi mumos puiule, că ăştia numa’ se fac, nu te chiar papă” şi-o iau voios, în tropăit sprintar, către bazinul din parcul universitar.

La bazin: rai! Apa numa’ bună, înghesuială nici vorbă la ora asta, aşa că m-apuc să fac talente pe înotatelea, în toate stilurile pe care le ştiu sau nu le ştiu, că eu vreau să mă antrenez -la aceeaşi strigare- cardio, stretching, callanetics, să slăbesc, să fac muşchi şi să mă bălăcesc. Aşa că mă căznesc, nu glumă, fac valuri cât cuprinde, iar dacă nu mă duc şi vin pe culoare, atunci precis fac exercitii de tip aqua-gym-contabilo-tonifiante. Al fine, îmi aduc aminte că eram oricum în întârziere, oftez a jale si mă pornesc, din nou, înspre birou. Cu vreo zece centimetri mai înaltă, cu umeri mai drepţi, cu pasul mai lung si mai ferm, cu senzatia că-s mai tânără si mult mai „hot” decât la venire.

În parcare,altă configurare: brotacul meu nici nu se mai vede! De jur împrejurul lui s-a adunat, bot în bot,o ditamai haita auto: încă un tir,  vreo două dube şi alte chestii cu roţi si felurite tracţiuni. Simt cum centimetrii mei proaspăt câştigaţi încep să dispară, cum umerii se-adună si paşii se scurtează. Discret, un abur cu aromă de pucioasă începe să iasă pe nara stângă. Semn rău. Pe măsura ce mă apropii încep să înregistrez detaliile: de după un camion, nişte doreli descarcă ceva materiale, aparent fără să bage de seamă precipitarea cucoanei către machineta încercuită din toate părţile. Unul dintre băieţi zice ceva, ceilalţi râd pe-nfundatelea, iar după cefele lor oarecum crispate realizez că, de fapt, ţine de regia momentului să nu mă vadă neam. Că da, pâna la urmă, există şi un fel de culoar de retragere, foarte sinuos şi alambicat, şi ia hai să vedem noi cum o dă de gard cucoana.

No, dacă-i pe bază de scenariu hai să participăm ! Zâmbesc serafic, mă aştern ca o boare la volan, dau cheie şi-i susur veninos brotacului: „dacă nu faci exact cum îţi spun te lipesc de toţi pereţii, de nu mai iesi din service trei luni” . Regret sincer că nu am in dotare nişte manuşi albe, de aţică, si-o pălărioara cu voaletă, ar cam trebui să fiu mai atentă la nişte butaforie dintr-asta de ocazie, dă bine şi ţine de firescul atmosferei…Mâna dreaptă se aşterne elegant pe spătarul din dreapta. Bineînteles cu degetul mic aratând graţios înspre tavan. Mâna stângă se încleştează pe volan, cu cotul uşor ridicat, ca la tangoul clasic. Expiratie profundă. Pornim.

Miracol! Nu stiu dacă datorită ştiinţei mele, sau abilităţii brotacului, sau ambiţului zgândărit al amăndurora… cert e ca facem, în marşarier,un parcurs in forma de Z, printre camionete si dubiţe şi tiruri cu uşi uitate deschise, fără să atingem, să zgâriem, sau să inoportunăm. Atât de exemplară e mobilizarea, încât totul se derulează dintr-o singură mişcare, o minunată si elegantă singură mişcare, de parcă ar fi fost o joaca de copii pentru noi. Iesind din încercuire opresc să cedez trecerea unuia cu prioritate, apuc să aud un „eeeee” admirativ, adică „noi suntem băieţi fairplay, respect cucoană!”, da’ nu cedez, sunt in continuare bărbată, fără să întorc capul îmi pun pe nas ochelarii de soare stil John Lennon, ii fixez temeinic cu un bobârnac si pornesc spre lumea larga. Precum Napoleon.

Un kilometru mai încolo dau sa intru în parcare si aud în spatele mele zvon de frâne abraşe, chiuit de claxon si ecouri de proteste verbale. Bineînţeles ca reacţionez spontan, delicat si feminin: băăi, eşti tâmpit? (…şi cu doamna mămica dumitale, care nu te-o învăţat că atunci când cineva semnalizeaza c-o ia la dreapta, chiar o ia la dreapta…)

Pentru că – nu-i asa? – eu întotdeauna semnalizez!

Oare chiar n-am semnalizat?

Oooops!

 
30 comentarii

Scris de pe 27 Septembrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

30 de răspunsuri la „soferesti

  1. casadingradinamea

    27 Septembrie 2012 at 8:41

    :))).
    este atat de savuros stilul asta verbal incat…ei da, m-am abonat la toate articolele dumitale de ceva vreme. si rad pe infundate, din spate, prin spate si pe unde mai apuc.felicitari soferitei marsarieriste.

     
  2. silavaracald

    27 Septembrie 2012 at 9:40

    You made my day!
    Parca ma vad pe mine in aceleasi circumstante, dar mult mai precipitata, fiindca-mi place sa socializez, nu ma tin asa de intepataca alte balaure. 😀

     
  3. keke

    27 Septembrie 2012 at 9:49

    Deci, brotacul merită o schimbare de ulei – de ăla scump, de anul trecut că a fost producţie bună.

    Bună scriere balauro.

     
  4. redsky2010

    27 Septembrie 2012 at 10:50

    absolut meserias! felicitarile si admiratia mea profunda atat pt scris cat si pt manevra la marea arta 🙂

     
  5. dori

    27 Septembrie 2012 at 10:56

    Maiestria scrierii matale ma fascineaza.Clar,am devenit fan.M-am abonat deja la viitoarele tale articole.Viata e frumoasa!Cu drag

     
  6. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 16:52

    casadingradina, cercetatorii (englezi, normal!) au descoperit ca rasul slabeste. hai sa-i credem si de data asta si sa imbinam utilul cu placutul razand sanatos! ca e fara Euri, face glezna subtire, si nu dauneaza sanatatii 😀

     
  7. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 16:58

    slvc, îndeobşte sunt şi eu mai colocvială… de data asta însă eram atât de „mai presus”, încat n-am putut coborî ştacheta 😀

     
  8. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 17:05

    keke, pe sfârşitul săptămânii brotacul este deja antamat pentru o spălare exterior-interior, cu aspirare si siliconare! urmează schimb de ulei extravirgin de care e mai tare in parcare … şi, dacă mă mai enervez un pic, îi trag şi cioareci de iarnă, numa’ aşa, preventiv!
    Să-l pupe mamaşa pe el, că drag mi-o fost de el, cât de versatil şi cu zvâc o putut fi!

     
  9. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 17:12

    redsky, sa’r’na de-asemenea laude! (hai c-am si rosit un pic…)

     
  10. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 17:15

    dori, precum marturiseam si altora, hai ca incep sa ma fastacesc…si da, viata chiar e frumoasa 😀

     
  11. cristina

    27 Septembrie 2012 at 17:44

    antecititorilor mei le-a venit sa rada, mie mi-a venit sa plang. m-ai impresionat pana la lacrimi. cum ai razbunat tu nu numai soferitele, dar si femeile! tare-s mandra de tine! unde mai pui ca erai cu muschii lucrati, deci ai fi putut sa faci fata si unei confruntari directe cu doreii, dar tu ai preferat sa le dau clasa ca o duamna! respekt!

     
  12. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 17:54

    cristina, se akcepta! astept si din partea ta aceeasi atitudine!

     
  13. balaurdegradina

    27 Septembrie 2012 at 17:57

    cristina, si sa stii ca si fara muschi lucrati m-am mai dat jos la cate un indisciplinat si l-am convins cu puterea mintii mele ( 😀 ) ca cu o duamna nu te pui, ce Doamne iarta-ma…

     
  14. silavaracald

    27 Septembrie 2012 at 20:13

    @cristina
    =))

     
  15. redsky2010

    28 Septembrie 2012 at 9:05

    nu e cazul , meriti 🙂

     
  16. Gabriela

    28 Septembrie 2012 at 10:51

    Felicitari Laura! In primul rand pentru momentul de exceptie in care i-ai facut pe baietii smecheri sa exclame admirativ, ceea ce nu e putin lucru. Si apoi pentru postare si stilul de scris inconfundabil. M-ai binedispus pe ziua de azi. As putea sa o trimit pe sora mea la tine pentru niste cursuri? Mi-ar fi placut sa postez o fotografie cu gardul daramat al restaurantului cand din motive inexplicabile, masina ei ” nu a vrut” sa franeze. I-am promis ca daca mai repeta experienta, pe cand se intoarce seful din concediu acolo o sa gaseasca doar un panou pe care scrie: ” A fost aici, odata, un gard”.

     
  17. Luci

    28 Septembrie 2012 at 10:55

    Jos palaria!

     
  18. vasile dumitru

    28 Septembrie 2012 at 15:24

    :))
    ce naiba sa mai zic? :))
    imi strang mana, imi dau un pahar de vin si ma pup, drept recunostinta ca am dat peste un asemenea blog!
    destept sunt, ptiu-ptiu, sa nu ma deochi…
    week-end placut!
    uite un titlu interesant: „sa radem cu balaurii”!!! :)))

     
  19. Ana

    28 Septembrie 2012 at 19:17

    Laura, balaura, brava! Si zau ca imi pare rau ca nu era careva prin zona sa si filmeze, sa puna pe youtube, ca sunt satula de clipuri cu femei care nu stiu sa conduca, sa parcheze… Ce sa mai zic de marsarier. Ma crezi ca acum 2 zile ma uitam ca proasta la o vecinica ce se chinuia sa parcheze lateral, in fata casei sale, avand la dispozitie vreo 10 m pt manevra? Dupa 5 minute m-am plictisit, am salutat-o si am plecat…

     
  20. balaurdegradina

    28 Septembrie 2012 at 19:28

    Gabriela, a fost un moment de inspiratie divina! N-am sa-mi fortez norocul incercand a doua oara sa reconstitui parcursul 😀

     
  21. balaurdegradina

    28 Septembrie 2012 at 19:37

    Lucicutz, incerc sa mi te imaginez cu palarie!

     
  22. balaurdegradina

    28 Septembrie 2012 at 20:59

    Ana, mie mi-ar fi placut poze, muulte poze, descompunand cadru cu cadru toata frumusetea de miscare! Sa-mi tapetez toata casa cu ele, sa mi se umple ochii de lacrimi admirandu-le seara la culcare si dimineata la trezire, retraind momentele acelea de triumf absolut 😀

     
  23. balaurdegradina

    28 Septembrie 2012 at 21:05

    VasileD, ia sa-l vad pe cela care zice ca nu!

     
  24. gabi8154

    29 Septembrie 2012 at 23:48

    1. Cam asa, ca tine, fac si eu cand merg la piscina. Cu o exceptie: eu nu inot, eu… merg prin apa, mai saltaret sau mai lent, cu fata, cu spatele, pe-o parte si pe alta, cum imi vine! Inotul ma si plictiseste si, sincer, ma si oboseste! 🙂
    2. Ufff, prin grea incercare ai trecut. Mie mi-ar fi tremurat chiciorele si m-as fi topit ca lumanarea in soare, daca eram nevoita sa ies din incercuire. Ca sa evit, probabil ca i-as fi dat cheia masinii vreunui nene, rugandu-l frumos sa scoata ”fiara” de-acolo. Cum, de altfel, am si facut de vreo cateva ori. Bine, o data s-a intamplat ca o roata intrase intr-o gura de canalizare. Fara capac, de aceea a fost mai complicat. 🙂

     
  25. balaurdegradina

    30 Septembrie 2012 at 11:18

    Gabi, pana la urma sa mergi prin apa e mai greu decat sa inoti. Stiu precis, ca practic si eu „stilul” asta cateva lungimi de bazin. Dupa care inot o tura, sa ma odihnesc 😀
    Iar despre dat cheia baietilor sa ma scoata ei… dupa ce mi-a busit lejer trotineta in service un mecanic auto, sub ochii mei (dupa ce tocmai ii umblase la frane) … mai intai incerc eu cum pot, iar daca nu pot fac un scandal monstru pana vine al de m-o blocat. In cazul asta m-or enervat ficiorii ca radeau. Pe mine nu ma deranjeaza sa rada cineva cu mine. Cand rade de mine, fara ca macar sa ma cunoasca, e bai!

     
  26. cristina

    30 Septembrie 2012 at 12:58

    na, pe mine n-o sa apuci sa ma vezi facand asa ceva, ca eu cu masina nu-s deloc prietena, e cosmarul vietii mele si oricat am incercat sa-l infrunt si sa-l inving, n-am reusit. e poate singurul meu esec major.
    cat despre doreii care rad de tine, nu cu tine, e firesc sa te enerveze, chiar daca acest comportament face parte din definitia lor. si stii ce? aia nu erau dorei de fapt, ci sefi de dorei, ca dorel e de partea astalalta a baricadei, e din gasca celor care nu mai au loc de atata inteligenta a colegilor lor. suntem o natiune de genii, de.

     
  27. Ioana I

    26 Octombrie 2012 at 10:52

    grozava povestea si grozav povestita, chiar m-a facut sa imi inchipui si melodia triumfala pe care s-a produs parcursul in Z si sfarsitul ei brusc la intrarea in parcare

     
  28. balaurdegradina

    30 Octombrie 2012 at 12:20

    cristina, cam tarziu ti-am vazut comentariul… si eu am fost terorizata de volan … cam un an.
    am avut si ghinionul sa incep sa conduc intr-o perioada nefasta pentru circulatia din orasul meu cel inghesuit printre dealuri : caritasul in floare, jumatate din masinile tarii venite sa zburde pe strazile cu semafoare care nu functionau pentru ca nu mai faceau fata, perioada aceea de democratie absoluta in care fiecare sofer era liber sa interpreteze prioritatile cum voia el…si eu incepatoare.
    norocul meu a fost ca n-am avut incotro. trebuia sa circul zilnic. si zilnic, coborand cele trei etaje pana la parcare imi tremurau genunchii de emotie. ca sa nu mai spun ca locuiam langa o mare artera, la intersectia cu care, pentru a executa celebrul viraj la stanga, ma uita doamne-doamne si cate un sfert de ora (asta pana am descoperit o metoda mult mai rapida: faceam virajul la dreapta, mergeam aproape un kilometru pana dadeam de un pod, pe sub care faceam un ocol complet si ma intorceam victorioasa catre centru!).
    cred ca trecuse bine de un an vechime in ale soferitului cand m-am surprins intr-o dimineata invartind cheia in contact fara sa-mi tremure mana 😀

     
  29. balaurdegradina

    30 Octombrie 2012 at 12:35

    Ioana, e clar ca ai intrat in poveste!
    (Marsul triumfal din Aida 😀 )

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: