RSS

Arhivele lunare: Octombrie 2012

final de stagiune


 

 

 

 

 

Anul asta cam atat in exterior. Ne retragem dincoace de geam.

 
15 comentarii

Scris de pe 31 Octombrie 2012 în de gradina

 

Etichete: , ,

dezmăţ de culori e-n copacii ursuji

Octombrie 2010. Parcul Central.

Tot Parcul Central. Octombrie 2012. Aceeasi castani.

Intre timp au fost toaletati. Cu drujba.

I se mai pare cuiva ca seamana cu niste pudeli pregatiti pentru un concurs de frumusete?

 

 
12 comentarii

Scris de pe 28 Octombrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,

exersând, în continuare, pozițiile de bază

Azi: poziția cățel oropsit.

(Sau ce pățești când esti rău și prăpădit, furi chestii și le faci harcea-parcea)

 
18 comentarii

Scris de pe 21 Octombrie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , ,

dimineata de toamna

 
12 comentarii

Scris de pe 19 Octombrie 2012 în de viata

 

Etichete: , ,

pantofi zâmbind cu toţi dinţii

După cum de mai multă vreme povesteam… cea mai consecventă căutare cu care se impiedică lumea de poarta gradinii mele e legată de pantofi. Totul a pornit de la o postare c-o defilare cu baieti frumosi din 2011, căreia i-am lipit eticheta „pantofi cu toc”. Un an jumate’ după, constat că oamenii caută, parcă tot mai abitir, pantofi.Termenii căutarii sunt foaarte variaţi: de la foarte simplul şi atotcuprinzătorul pantofi, trecând prin mai specificele precizări gen pantofi cu toc/pantofi fără toc/pantofi cu platformă/ pantofi cu toc de 15/pantofi cu toc de 20/ poze cu pantofi cu toc imens şi ajungand la căutari  îndrăzneţe, de-a dreptu’ elitiste: sandale cu toc de sticlă/cei mai frumoşi pantofi cu toc din lume/pantofi cu toc înalt făcut din blană (mărturisesc ca asta din coadă îmi bulversează rău sinapsele emisferei cerebrale drepte). 

Şi uite-aşa, eticheta buclucaşă continuă să deruteze lumea, căutatorii de încălţâi greşesc uşa, şi-n loc de raionul cu chestii şic cu toc sau fără toc, dau de-o gradină de balaur cu cepe, roşii, castraveţi, zeamă de urzici, mulci, mere, pere, căţei, bâzdâgănii şi alte întâmplări şofereşti.

Aproape că mă simt usor vinovată inducand lumea intr-o astfel de eroare! Aşa că, pentru a-mi merita măcar cu un pic mai mult vizitele tematice, iote ce pantofi frumoşi am găsit de etalat la loc de cinste (intre grămada de compost şi cea de bălegar) : eleganţi, cu stil, cu ştaif, cu umor.

P.S.1 Mai sesizeaza cineva zâmbetul galeş, cu accent englezesc?

Sursa: designboom (chiar trebuie sa fii fanatich and young ca sa-ti tune asa ceva prin cap 😀 )

P.S.2 Pentru inviorarea traficului ma gandesc serios sa scap pe undeva o eticheta cu sex.

 
11 comentarii

Scris de pe 16 Octombrie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , , ,

gradina de toamna cu carciumarese si infractori

Vichendu’ a inceput divin: cer plumburiu, ploaie țârcotită fin, dealuri imbrobodite in valuri de ceață. Ce zi superba de toamnă! – mi-am spus fericita, căutându-mi  nimic de lucru  prin casă.

N-a fost să fie prea mult bine… pe la amiaza norii s-au imprăstiat care-ncotro, lasând in urma lor un cer mai degraba spălăcit si nehotărat, nici senin, nici acoperit. Dacă tot nu mai ploua am iesit pâna afară să-mi mai bucur ochii cu ultimele incăpățânări florale.

Cum spuneam mai zilele trecute: de la o vreme sunt căzută răău in admirația cârciumareselor.

Nu mă mai satur să mă minunez de extrema ingeniozitate a formelor

(Bobiță tu nu acuma, imediat vine și randul tău!)

…ăă …cum ziceam, ingeniozitatea și varietatea formelor

și completa neinhibiție in materie de culoare

Si-n starea asta de zen (fara benzen), in care imi mângaiam cu privirea și cu sufletul meu liric florile pe cale de ducă, ce-mi este dat să vad și să nu cred ochilor? Cine se-arată in loc de maximă interdicție, de supertabu, de mega anatemă?

 – Miorythicus! Ce cauti in strat, nemernicule?

 – Aăăă…fac un studiu de botanică aplicată

… combinat cu unul de cinetică a salturilor dintr-un plan inferior intr-altul superior

Si na-na-na, na-na-na, te-am fentat! Si-acuma ma duc la mama, prinde-ma daca poti!

Normal ca dupa chestia asta l-am certat ingrozitor,! Iar el a fost atat de afectat incât a adormit oftând cu sughițuri, imediat dupa ce a luat o gustare frugală.

 
31 comentarii

Scris de pe 13 Octombrie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

teleportari

La un hipermarseu, duminica, la o ora decenta, stau la coada la casa. De fapt ma laud: doua persoane in fata mea nu se pot numi chiar „coada”, reformulez…astept sa-mi vina randul. Treaba se misca putin mai greu, ceva nelamuriri cu un cod de bare, cumparatorul nu vrea sa renunte la produs, casiera (cam repezita dar amabila) anunta telefonic problema, nimeni nu se impacienteaza, toti suntem zen, e duminica, la o ora decenta, zambim si asteptam civilizat.

Ma uit in zare

Casa, dupa casa, dupa casa, cumparator, dupa cumparator, dupa cumparator…cat vezi cu ochii.

Aproape fara sa-mi dau seama alunec in pacatul de-a juca din nou jocul de imaginatie numit”teleportare in viitor”: un personaj (prieten, neprieten, ruda,vecin,coleg) este smuls de la o coada cu haulituri si trairi intense din epoca societatii soacialiste multilateral dezvoltate si propulsat pentru cinci minute intr-un loc dintr-asta de imbuibare consumatorist-decadent-capitalista. Este lasat sa se plimbe printre rafturi, sa se simta aproape strivit de opulenta vitrinelor frigorifice, sa se piarda in diversitatea aparent infinita a gamelor aceluiasi produs …  sa-si umple cosul cu tot ce i se pare esential (mi se fabulos sa ghicesc cam ce produse ar alege fiecare personaj!) …dupa care este teleportat din nou acasa, bineinteles fara cosul plin de bunatati, dar cu amintirea clara a vocii din fundal: ai facut o vizita in realitatea viitorului nu foarte indepartat! Cum ar trece fiecare prin povestea asta, cum ar prelucra informatia si ce-ar fac cu ea? Cine ar avea curajul sa caste gura despre, si -mai ales- in fata cui? Cum ar astepta, din momentul acela, viitorul? Jocul e greu de inteles de cineva care n-a apucat sa traiasca realitatea aceea plumburie. Care n-a fost cu totul si cu totul plumburie (am fost si tineri , am si iubit, am si visat), dar, o spun cu toata convingerea, n-a fost mai buna decat cea din momentul de fata.

Oare ce-mi veni? E duminica, la o ora decenta, imediat o sa jung acasa si o sa-mi fac de lucru pe la jardinierele cu plante tot mai apatice. Incep sa pun produsele pe banda rulanta. Oare am cumparat tot ce aveam nevoie?  Caserole cu pulpe superioare, ulei, faina, 10 oua, cafea, lapte … tot pun si pun si par sa nu mai opresc … detergenti, fructe… si la un moment dat ma surprind intrebandu-ma usor jenata: cat as fi putut trai pe vremuri din ce-am cumparat acuma pentru o saptamana?

sursa foto: metropotam.roLocuri-de-vizitatIntamplari-din-supermarket
 
17 comentarii

Scris de pe 7 Octombrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,