RSS

pseudo studiu de caz

08 Dec

In vestiar, la bazin. Mama danubiano-pontică, s-o numim de-aici-șa MDP, are două fete. Una de vreo 8-9 ani, alta de vreo 5. Frumușele ca doua păpușele, cu personalitate, aplomb si personalitate ludic-revendicativă. Incearcă să le bage pe amândouă odată la dus, în acelasi separeu, pentru o spălatură la două maini,două fete si-o mămică, da’ nu-i reușeste. Cea mică nu vrea. Nu-i place la înghesuială, ea vrea separat. Cea mare suportă stoic toată săpuneala, cu conditia să nu-i dea jos costumul de baie, că-i e rusine, c-o vad tantile. Cea mică se strecoara în alt separeu, dă drumul la apă, care se nimerește a fi rece, așa ca urlă ca din gura de șarpe. MDP o înșfacă de-o aripă și încearcă din nou s-o înghesuie la comun, da’ ea nu și nu, dorește tratament separat, așa ca pana una-alta asteaptă pe culoar, bâzâind și uitându-se fioros la restul lumii. In scurt timp sora mai mare apare trasă din cap pana-n picioare într-un uriaș prosop. A’ mică descoperă că tocmai i-a folosit prosopul preferat, așa ca pune din nou sirena la maxim. MDP o plantează plocon pe cea mare pe-o bancută, langa un calorifer, îi șuieră un „de-aici nu te miști”, o înșfacă pe aia mică și dispare cu ea la dușuri. Cea mare se apucă de bâzait, că întotdeauna mama face cum vrea aia mică, nu cum vrea ea. Din încaperea cealalta se-aude vocea iritat-plângăcioasă a mamei amenintând-o pe artista independenta „dacă nu stai cuminte eu te las sa te speli singură!” Cea mică conchide ca e un pic obosita de atata initiativa, așa că se liniștește cateva minute. Pana la urmă apare infofolită într-un prosop identic cu al surorii ei, toată numai ochi și obraji trandafirii. In spatele ei, c-o figură placid-încercanată, se prelinge mama. Urmează ritualul imbrăcării: patru șosetute, doi chilotei, două maieuașe, pantalonași, bluzite… fetele s-au liniștit, sunt destul de participative, întind cand o mană, cand un picior, se mai inghiontesc, asa fratește, mai chicotesc. Urmează etapa superioară a uscatului parului. MDP cotrobaie putin intr-o sacoșă uriașă, in mod clar dotată cu chestii pentru absolut orice situatie, și scoate – nu, nu o rachetă aer-sol – un uscator de păr ultraperformant și două sandviciuri.Fetele mănanca voiniceste, râd, dau din picioare, mama le uscă pletele balaie in paralel, ca să nu iasă cu suparare. Mă surprind trăgand cu ochiul la grup. Mi-e putin milă de MDP,  e întru totul grijulie și devotată, hotărată să le facă pe toate si a naibii de obosită să le facă pe toate. Pe intreaga derulare a actiunii n-am văzut-o schitând nici macar un proiect de zambet, nici o palidă relationare cu cei din jur. O văd cumva captivă in maternitatea ei, și nu pot să nu mă gândesc, cu compasiune, că greul abia de acum se apropie, putine anotimpuri o mai despart de etapa crâncenă a pubertătii fetelor.

In acelasi timp, maman français, s-o numim pe scurt MF, dotată și ea cu doua fetite, cam de aceeasi vârstă (poate cea mică e un pic mai mică) vorbeste la telefon, în timp ce se imbracă. Da, ea pe ea insăși. Si fetele se imbracă. In timp ce-și trage pantalonii, cea mare se uita cam mirată la agitatia celuilalt grup. Cea mică se lupta indârjit cu niste ștrampeli foarte rebeli, care nu vor cu nici un chip  să nimerească piciorul care trebuie. Sora nr.1 observă și-i sare in ajutor. Intr-un interval de timp record fetele sunt imbrăcate. Cea mare incepe să-și usuce parul. N-are prea multa răbdare, consideră rapid ca și-a rezolvat coafura, asa ca trece la „aranjarea” părului scurt si ciufulit al celei mici. In urma acestei actiuni frătesti cea mica devine și mai ciufulită, toată e numai smocuri si creste rebele. Uitându-se in oglinda, le umflă râsul pe amandouă.  Mama, continuand să sporovaiasca melodios la telefon (a mai observat cineva felul cantat in care isi modulează frantuzoaicele vorba, de parca ar ciripi o șansonetă ?) trece la verificări. Nu, cea mare nu e bine uscată … urmează o privire cu geană ridicată, fetita oftează cu botic și, cam impotriva vointei ei, trece la finalizarea procesului tehnologic de uscare a propriei podoabe capilare. MF incheie convorbirea telefonică și preia desăvarsirea uscării ăleia mici. La final se face o clacă, toata lumea participă la strângerea tuturor slapilor, căstilor, prosoapelor, costumelor, sampoanelor, colacilor si altor cele, maman mai dă o ultima verificare finală cu retuș, incheie un nasture, ridică un pantalon, etc. Al fine transmite fiecăreia dintre fetele ei câte un grand bisou, le incolonează și părăsesc vestiarul, nu înainte de a saluta în cor „la revedere”. In urma lor, de pe culoar, se aud chicoteli.

Mama danubiano-pontica abia opreste uscatorul de par. In jurul ei e  o mare de lucruri si lucrusoare de adunat. Fetele s-au cam plictisit de-atatea preparative, asa că tare mă tem că pun de-o ceartă.

Plec si eu si mă abtin sa trag vreo concluzie. V-am spus, e un pseudostudiu.

Pe un caz absolut real.

sursa foto - peteavaro

sursa foto – peteava.ro

 
31 comentarii

Scris de pe 8 Decembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , ,

31 responses to “pseudo studiu de caz

  1. vasile dumitru

    8 Decembrie 2012 at 14:18

    pai pare text umoristic dar nu e; pai pare autocritica dar nu e; pai pare usor trist dar e…

    poza e de pe linia 4 a troleelor din oras?

    zi buna sa ai!

     
  2. Elisa

    8 Decembrie 2012 at 17:13

    Si cand vreuna dintre fete o sa faca ce vrea ea, impotriva vointei mamei carpato-ponto-danubiene, aceasta ii va da replica bine cunoscuta: „si mi-am sacraficat toata viata pentru voi” 😆
    A noastra se imbraca singura deja, ii place asta de la un an jumate si mananca singura cand cu stanga, cand cu dreapta, mai pune si boticul, ha, ha !
    Si despre copii se poate spune ca si despre barbat: „cum il inveti asa il ai” 😛 de fapt despre „romanca devotata familiei”.
    Laura, ne mai miram de ce nu exista comunicare si intelegere intre generatii?
    Pe de alta parte, fiecare face pentru copiii ei si pentru familia ei ceea ce stie ori cea ce poate.

     
  3. balaurdegradina

    8 Decembrie 2012 at 17:13

    VasileD, exact!

     
  4. Maria

    8 Decembrie 2012 at 17:23

    Bine, pe mine ma distreaza cum scrii tu, imi face placere sa te citesc, dar extrapoland subiectul nitel, imi vine sa ma intreb cat de vinovati suntem de ce ni se intampla…!

     
  5. balaurdegradina

    8 Decembrie 2012 at 17:25

    Da, Elisa, cam asa vad si eu lucrurile. Eu ma intreb mereu: cand copilaria e intr-atat de perfecta si de lipsita de efort, cum va fi oare maturitatea?

     
  6. balaurdegradina

    8 Decembrie 2012 at 17:29

    Maria, convingerea mea este ca intotdeauna, da’ absolut intotdeauna, suntem mai mult sau mai putin vinovati. Chiar si daca doar pentru ca am fost fara bagare de seama.

     
  7. anda

    8 Decembrie 2012 at 20:15

    Balauro!! esti traznet!!Sa fiu…catzel…zau!!Da’ mama aia MDP era P mai din sud sau mai din nord???Nu ca ar conta…Adevaru’ e ca azi TDP[tatal danu…pon]vine cu baneii si MDP,pentru ca sta acasa si nu produce[doar toaca]tre’ sa justifice timpu’ casnic pierdut…Cum??Derutand si daramand niste valori ale copilului[lasa ca fac eu ca tu esti proasta si nu sti,nu faci bine…]Copilu’ tre’ pus la treburile micute ale lui sa si le faca…Da’ atunci cum se mai justifica MDP…???As avea 2 exemple dureros de …da’ vin sarbatorile…

     
  8. anda

    8 Decembrie 2012 at 20:33

    Si poza ???poza de unde-ai luat-o?…Esti TERIBELLA…

     
  9. silavaracald

    9 Decembrie 2012 at 1:12

    Studiu ori pseudostudiu, tot ți se ridică piticii la cap de nervi. Cum sărăcie reușesc mamele românce să devină sclave și față de copiii lor, nu doar față de soți!?
    Ceva e defect tare la noi…😦

     
  10. irina

    9 Decembrie 2012 at 6:45

    draga de tine, cum esti tu o economista meticuloasa si atenta la toate detaliile…. facand autoanaliza nu stiu sa spun dc am fost o mama MDP sau MF. cred ca pe la mijloc. asteptam cu nerabdare si un studiu de caz pentru TDP si TF. ce zici?

     
  11. greenzonelife

    9 Decembrie 2012 at 9:46

    Pe mine m-a ajutat enorm ca am avut grija de copiii unei familii straine timp de 6 luni. Am reusit sa ii ofer independenta micutei mele, sa o las sa faca ce vrea ea de cand a inceput sa „faca” ceva, iar acum se imbraca singura, mananca singura, se spala relativ singura, e inca mica, nici 3 ani, dar vrea sa le faca pe toate. La varsta asta ei vor sa fie independenti, daca nu-i lasi acum ajungi ca mama MDP. Ea vrea sa ajute, in bucatarie mai ales, peste tot, sa faca totul singura si eu o las chiar daca nu-i reuseste mereu.

     
  12. cafeauata

    9 Decembrie 2012 at 13:28

    Esti de admirat cum ai rezistat pana la capat! Ma dor creierii si prin malluri cand vad specimene care urla si se dau cu posteriorul de pamant. Tot respectul pentru frantuzoaica, ar putea deschide o afacere cu recalificarea mamelor care exagereaza cu rasfatatul puilor proprii.

     
  13. balaurdegradina

    9 Decembrie 2012 at 15:15

    Anda, la cat de subordonata le era MDP fetelor, inclin sa cred ca nu prea cracneste nici in fata TDP. Desi exista si posibilitatea atacarii si tocarii lui marunte intru defularea refularilor acumulate …

     
  14. balaurdegradina

    9 Decembrie 2012 at 15:22

    slvc, zi de zi imi pun aceeasi intrebare. cred că e un circuit vicios: mama care transmite fiicei modelul transmis ei de mamă, care fiică devenind mamă…
    plus că unele dintre noi ne mai dezmeticim, da’ din păcate cam tarziu.

     
  15. balaurdegradina

    9 Decembrie 2012 at 15:41

    irina, nici eu n-am fost cu mult mai brează, adicătelea tot pe-o linie de mijloc intre cele două modele am evoluat. dacă ar fi fost dupa mintea mea cred c-as fi fost mai spartană, da’ bălăurasa mea a fost prima născută la doi părinti, patru bunici, doi străbunici si-un numar mare de mătusi. cum mă arătam eu mai „dură” cum sărea toată lumea să mă lămurească ce mamă denaturată pot sa fiu! (asa ma si alintau: mama dena) 😀 culmea e ca pe masura ce asta mica crestea si mai facea cate-un macalâc, acelasi cor antic familial imi reprosa ca n-am fost destul de ferma in metodele educationale aplicate. privind in urma, cu mintea pe care o am la varsta asta, as pune piciorul in prag mult mai hotarat, si-as incepe alinierea cu ai batrani.
    iar despre TDP si TF … mai bine ma abtin deocamdata😀

     
  16. balaurdegradina

    9 Decembrie 2012 at 15:42

    greena, BRAVO! si fii consecventa si de-aici incolo!

     
  17. balaurdegradina

    9 Decembrie 2012 at 15:56

    cafeluto, e relativ usor de suportat atata vreme cat stii ca in momentul in care iesi pe usa si te-ai indepartat tipetele si mofturile si lacrimile raman in urma si nu mai au cum sa te deranjeze.
    partea proasta e ca nu pot sa nu ma gandesc cu jale ca nu copiii sunt problema. de regula parintii sunt destul de jenati de istericalele celor mici si ca sa nu se prelungeasca prea mult ajung sa cedeze si sa le faca pe plac. sunt curioasa cati dintre ei au incercat sa-i pregateasca pe astia mici de-acasa, inainte de plecare, cu setul de reguli pentru magazin: un loc minunat, unde exista multe lucruri, care nu sunt ale noastre. acolo avem voie sa, nu avem voi sa, e rusine mare sa, daca facem asa se intampla… copiii nu sunt de loc prosti, ei inteleg foarte repede regulile, ba chiar le face placere sa demonstreze ca au inteles, conditia este ca cineva sa le explice pe intelesul lor.
    nu stiu de ce parintii considera ca astia mici ar trebui sa cunoasca de la sine codul bunelor maniere.

     
  18. stylehandmade

    11 Decembrie 2012 at 2:44

    Ar fi amuzant daca nu ar fi trist. E insa admirabil scris si analizat si mi-a placut la nebunie sa citesc.
    Din pacate realitatea cam asta e cu mamele subordonate. Problema e ca sunt multe!
    Cand era fie-mea mai mare in clasa I, era cea mai mica din clasa. A inceput la step-by-step si acolo veneau cu incaltaminte ca la gradinita. Dupa cateva zile, fie-mea mi s-a plans ca nu iese afara in pauze, ca cei mari. Si cand le-am intrebat pe invatatoare, mi-au spus ca nu ii scot pe copii pentru ca nu stiu sa se incalte/descalte singuri. Iar eu eram privita ca o ciudata de celelalte mamici ca o las pe fie-mea sa se imbrace/incalte singura. Intrerupeam sirul celor aplecate la picioarele copiilor sa ii incalte!

     
  19. balaurdegradina

    11 Decembrie 2012 at 22:59

    Style, foarte grafica imaginea cu sirul intrerupt al mamelor incaltatoare de copii😀
    Pana la urma cred ca e o doza semnificativa de masochism: nu mai mergem cu rufele la rau, nu mai toarcem, nu mai tesem , fapt pentru care ne simtim obligate sa gasim alte munci, sau inventam alte standarde obligatorii pentru bifarea starii de femeie perfecta…
    Din pacate descoperim prea tarziu ca am irosit o buna parte de din copilaria fiilor si fiicelor noastre facand treburi inutile, in timp ce ei isi iau zborul catre lumea larga nepregatiti pentru ceea ce ii asteapta.

     
  20. arakelian

    12 Decembrie 2012 at 18:11

    balaure, din gradina ta bine crescuta, sa fie asta explicatia de ce sunt inca MDP coabitand cu acesti copii de 25-30 ani ?

     
  21. balaurdegradina

    12 Decembrie 2012 at 22:12

    arakelian, unii ar zice ca da, altii ar invoca si altele, cum ar fi: greaua mostenire (asta functioneaza in absolut orice situatie), criza economica, criza morala, criza petrolului si alte eventuale crize. Etc, etc.

     
  22. gabyral

    13 Decembrie 2012 at 21:56

    pai d’aia ajung niste adolescenti rebeli si neintelesi, bosumflati si cu vise umflate. Ajung la momentul cand nu toata lumea le mai face pe plac, cand nu pot comanda mamei mancarea mai abitir ca la restaurant sau strangerea si spalarea „bulendrelor” ca la spalatorie. Si cand nu mai sunt sau nu mai pot si SUS-tinuti financiar, isi dau seama ca netu’ e pe bani, ca minutele mobile pot deveni si fixe si ca exista si haine sub-milioane. Si-atunci incep sa aiba ganduri de emigrare, ca aici e rau si dincola faci bani repede, de parca aia ii asteapta pe ei nepregatiti, infumurati sa le de-a slujbe bune si bani multi…

     
  23. belgianca

    14 Decembrie 2012 at 1:53

    pai mamicile mai europene au inteles ca au nevoie si de o viata a alor, nu numai a copiilor. un „funny story” pe aceeasi tema, aproximativ: romanaca domiciliata in Belgia, insarcinata in 4 luni. ii spun sa se duca sa vorbeasca din timp la cresa, ca dupa ce i-o face copilul 2 luni va trebui sa se intoarca la munca. fata socata si oripilata – cum sa-l las la cresa la 2 luni?! io, calma: pai asa cum ii lasa toate belgiencele.

     
  24. arakelian

    14 Decembrie 2012 at 11:38

    scenariul pt unele romance e sa faca copil sa nu mai fie nevoite sa munceasca… la 4 copii chiar e convenabil.

     
  25. balaurdegradina

    14 Decembrie 2012 at 23:22

    Gabi, acuma no, daca adolescenții au 13-18 ani, inca mai e cum e, ca adolescența parca nu-i adolescența daca nu condimenteaza totul cu macar un pic de razvratire😀 Baiul e cu adolescenții mai mari, saltati de 20, de 30, ba unii chiar si de 40 de ani, asteptand mereu sa primeasca fara sa dea…

     
  26. balaurdegradina

    14 Decembrie 2012 at 23:46

    belgique, doua luni mi se pare si mie cam putin, oricat de dotate ar fi cresele si de performante educatoarele. dar asta e deja o alta poveste. pana la urma sper sa adoptam si noi niste standarde de supermame cu fata mai umana😀

     
  27. balaurdegradina

    14 Decembrie 2012 at 23:52

    arakelian, las’ c-am vazut si in franta si in anglia mame grase si frumoase, cu tot felul de broboade-n cap si nevorbitoare de limba romana, strunind foarte vocal trupe impresionante de copiii😀

     
  28. adelinailiescu

    16 Decembrie 2012 at 23:26

    Ar fi interesant un episod doi, cu mamele si fetele astea peste zece ani.Unele vor avea primul job la 15-16 ani si vor stii sa nu depinda de nimeni, altele vor astepta lihnite de foame sa le prajeasca mama doua oua!…MF va vorbi tot vesela la talefon, MDP va fi acra si aproape va uita sa articuleze cuvinte…Iar eu sunt certata cand spun ca trebuie sa fii egalul, niciodata sclavul copilului tau, oricat de mic si dragalas e!

     
  29. arakelian

    17 Decembrie 2012 at 10:46

    am meditat peste weekend. In scenariul de mai sus pt MF si fetele ei, mie un mi se pare „fair” pt sora franceza mai mare – ca ii pica in grija sora mai mica. Are dreptul si ea la copilarie.

    Pe de alta parte, balauredegradina, zici de adolescentii purii ( aia trecuti, haha). Eu cred ca fiecare etapa de varsta trebuie traita asa cum e cazul. La 14 ani sa culeaga de la o betie cativa prieteni, la 16 ani sa vada si responsabilizarea unui job ( de vara).

     
  30. balaurdegradina

    17 Decembrie 2012 at 23:45

    Adelina, peste zece ani fetele vor pune placa „tu esti vinovata, tu nu ne-ai invatat!”, iar mama se va indigna retoric „asa-mi trebuie daca mi-am sacrificat toata viata pentru voi!” Pana la urma toata lumea va avea dreptate. Si – bineinteles – toata lumea va avea cota parte la pierderi.

     
  31. balaurdegradina

    18 Decembrie 2012 at 0:01

    Arakelian, sa stii ca am avut si eu o sensibilitate aparte pentru fratii dezavantajati, cei care au mereu in carca grija celorlati, fie ei mai mari sau mai mici. Dar in cazul minifrantuzoaicei cele mari chiar nu mi s-a parut c-ar fi avut-o in inventar pe cea mai mica. Tocmai naturaletea grijulie fata de naparstoaca mi-a atras atentia, parea ca se joaca cu o papusa mai mare. N-avea nimic din aerul obidit al copilului care face ceva impotriva vointei sale.
    Iar la teoria ta cu varstele si cu pacatele nu pot decat sa subscriu: e de preferat sa faci prostii in adolescenta si in prima tinerete decat s-o iei razna mai tarziu😀

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: