Cred ca e clar precum lumina zilei ca sunt un tip tot mai bine
ca am o blana tot mai grozava
iar atitudinea e tot mai de sef.
Bineinteles, cand nu e mama prin apropiere.
Dealtfel, am ajuns la concluzia ca si iarna e o chestie ok.
Am, asa, o stare, de bine…Propun un cantec vesel sa cantam
Gabriela
16 decembrie 2012 at 19:40
Nu e prea tavalita zapada in curtea ta! Stai sa se dumireasca de toate posibilitatile oferite 😉
vasile dumitru
16 decembrie 2012 at 20:45
Pfffff, e bestiala prima poza!
are cojoc… de Orastie??? :))
silavaracald
16 decembrie 2012 at 20:51
Ne cam tratează cu fundul tânărul domn. 😀
balaurdegradina
16 decembrie 2012 at 20:58
Gabriela, nu e tavalita in zona cu pricina. Pana acuma au evitat zapada prea inalta, trasand doar cateva carari, pentru ca atat el, cat si mama sa, sunt niste fini, carora nu le place sa-si ude blanita. Dar cum azi a fost destul de cald, iar „nametii” au inceput sa scada…
balaurdegradina
16 decembrie 2012 at 21:01
VasileD, are cojoc casual. Ala de podium inca nu e gata.
balaurdegradina
16 decembrie 2012 at 21:02
slvc, am cam constatat si eu ca are tentinde imperialist-dominatoare!
Maria
17 decembrie 2012 at 2:00
Hehe, e un tip foarte bine as zice! Ce repede a crescut, Laura! are o blanita superba, ca a mamicii lui! De-ai stii ce amintiri imi trezesti… Aveam 16 ani cand am induplecat-o pe mama sa mi-l ia pe Rocky, un pekinez mic-mic, care a crescut si s-a facut foarte …plin de personalitate! Teribil era! Pana a facut o pneumonie care l-a pus jos, dormea cu capul pe umarul meu, rasufla greu, se transformase intr-un ingeras – evident si-a revenit si gata cu ingerasii, gata cu dormitul pe umar, a redevenit mica bestie de care fugeau copiii din cartier! Era foarte rau, latra cumplit si nu se sfia sa muste daca-l suparai! Nu te uita si se razbuna cand nu te mai asteptai! formidabila rasa! Nici varsta nu l-a domolit! Aprig! Sa-ti traiasca sanatosi!
balaurdegradina
17 decembrie 2012 at 22:59
Maria, multumesc!
Sa stii ca nici cu asta inca micu’, al meu, nu mi-e rusine. Dupa cateva tentative reprimate de agatat, urmate de scuze foarte jenate, m-a nimerit zilele trecute c-o muscatura cum scrie la carte, de-am vazut cele mai incredibil de verzi stele verzi. Dupa care n-a mai vorbit cu mine o zi. Motivul: am indraznit sa incerc sa-i incep o tentativa de periaj la flocaiala aia tot mai incalcita de pe el. Cred ca va urma o lupta apriga pentru dreptul la imagine 😀
silavaracald
19 decembrie 2012 at 16:58
Nasol!
In ciuda tendintelor mele pacifiste, la faza asta trebuie altoit, altfel va va composta intreaga viata. Am avut si un un caine de-asta muscator (pe nume Garcea), care ne-a luat pe toti in colti, cu exceptia fiului meu, care stie sa se impuna in fata animalelor.
balaurdegradina
19 decembrie 2012 at 23:40
slvc, nu-ti imagina ca i-am ramas datoare! cel putin la episodul asta a-nteles cum e cu ierarhia in haita 😀
nu garantez ca va tine minte pana la viitoarea beauty session.
dar cum repetitia e mama invataturii…
Gabriela
20 decembrie 2012 at 21:49
Dragut sef ai prin curte. Tie iti mai ramae vre-un rol important? Am vazut ca s-a acomoat cu prima zapada din viata lui. Cat despre clipuul muzical, m-ai binedispus. Am vazut demult filmul. 🙂 Sa ai o iarna de poveste!
balaurdegradina
20 decembrie 2012 at 23:47
Gabriela, doar sa consemnez! 😀
Asemeni sa fie si iarna ta!
scaietina
26 decembrie 2012 at 20:14
Mi-e tot mai clar ca nu e un catel ci Fat Frumos sub acoperire…