salturi, bube si transplanturi

Azi mi-am externat pozárășul din spitalul de pozárăși. Bine mersi, vesel si vivace, după ce in urma unui triplu salt cu insurubare si aterizare defectuoasă se captusise cu o buba mare, de i se cam înstrâmbase unicul si fabulosul său ochi, iar poze făcea in sensul că

[că mă si luase c-o jale destul de mare despre suferinta lui si cu o jale enoormă despre suferinta care urma s-o indur eu, făptas vinovat, din partea balaurul consort, EL fiind ce care cu multi ani in urma l-a luat de suflet acasă (pe pozárăș, bre) contra unei sume atat de rotunde că mi-a umblat muzicuta o bună perioadă de timp că la banii ăstia mai bine cumpăra, chiar nu mai stiu la ce mi-o fi stat mintea atuncea ca s-ar fi cuvenit cumparat de-atata banet, uatever, acuma ar fi urmat un monolog dintr-acela lung, in care pomelnicul ar fi inceput cu pierderea umbrelei LUI, in anul unamienouasuteoptzecisitoamna, si-ar ar fi fost continuat de un lung sir de pierderi si distrugeri cauzate de mine, că eu intotdeauna umblu cu capul in straită si intr-o bunăzi o s-a dau foc si la casă si…] mititelul mă astepta (dupa un tranplant de diafragma reusit), cuminte si neranchiunos, sa-l iau acasă, să facem poze si sa ne veselim.

Asa ca si-a luat ramas bun de la tovarasii de suferinta, aflati inca in tratament

a salutat fericit cerul  si soarele libertatii

dupa care i-a facut cu ochiul unei tinerele de la birou

Acasa am ajuns prea tarziu pentru nebunii fotografice, da’ nu-i nimic, ne-am antamat pentru finalul de saptamana un shooting de răsfăţ prelungit!

 

mârâieli

Iar i-o plesnit vrednicia si-or inceput sa dea cu modificari legislative dupa noi! Mai ales fiscale, bineinteles, ca la sfarsit de an, si la inceput de an,(si probabil pe tot parcursul anului) se cuvine sa fim vigilenti si darji si incrancenati din punct de vedere contabil, nici paserea-n zbor sa nu scape neimpozitata, nici exigibilitatea ei sa nu ramana neeligibila, fi-ne-ar nedeductibilitatile integral deductibile! Cu provizioane cu tot.

Pe drum de seara catre noapte, cu ochii mici si rautaciosi, valsez sincopat intre ordonantele de modificare a codului fiscal, codul fiscal si normele de aplicare ale codului fiscal. Numai stiri de bine: toate cresc. Totul e clar si concis.

58. La articolul 150, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)–(5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 125¹alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153, sau persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 153, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133.“

De concentrata ce is mai ca-mi dau lacrimile, da’ nu ma las, imi amintesc ca e momentul sa fiu  barbata, ca greul abia incepe, mai avem, o-ho-ho cat mai avem pana la bilant, inventarieri, evaluari, reevaluari, bonus tva-ul la incasare, declaratia 010,220,392A/392B,101,205 si alte cateva, profit,micro,venit, cas, cass… Ca sa mentin ritmul viu m-apuc de facut chestii, intru pe ANAF, dibuiesc normele metodologice actualizate la ultimul racnet, marchez tot textul, dau un copy, dau si-un paste (am sa fiu giorno si-am sa indic sursa 🙂  ), bat nervoasa darabana ca se misca precum melcul calculatorul asta obosit, mama ce repede o sa descalcesc eu toate incalcitele, hai odata putoare, in sfarsit am tot textul!

1054 de pagini? Putin cam mult, cred ca fonturile sunt de vina! Intr-adevar sunt de 14. Ia sa-ncerc cu  12… Alta viziune: doar 870 de pagini de norme metodologice de studiat! Uite cat de putin ii trebuie contabilului roman sa faca ordine in dezordinea ce-l inconjoara! E totusi cam tarziu sa m-apuc de descalcit la ele, strang calabalacul si-o iau catinel catre casa. Pe undeva pe drum imi pica fisa: daca schimb fonturile in 10 o sa ramana doar vrea 700 de pagini. Iar daca le fac de 8…

sursa foto: http://realitatea.mobi

 

alt weekend

Sambata am navigat printre terfeloagele de la birou, deci nu stiu ce-au facut haitasii de-acasa.

Duminica s-a nimerit intro zi luminoasa si calda de iarna. Si-am lenevit generalizat, toata gasca.

Unii chiar au facut un fel de plaja.

Altii s-au bucurat, pur si simplu, de belsugul de lumina.

Si–ntimp ce-mi admiram limpezimea de clestar a geamului dinspre terasa

si-mi puneam intrebarea (retorica) „cand oare o sa fie curat si geamul asta mai mult de 10 minute?” raspunsul a venit de la sine.

 

despre brotaci

Apas butonul cheii. Nimic. Nici o reactie. Mai apas inca odata. Iara nimic. Schimb mana. Apas din nou. Acelasi efect. Incep sa ma enervez.Sa vezi ca s-o terminat bateria ! La naiba inchidere centralizata! Ca mi-o zis o prietena ca fix asa o patit si ea… Totusi nu cred. Mai incerc. Din nou nimic. Si cine-o mai facut chestiile astea cu multe butoane…Ca acuma nimic nu mai e fara buton, baterie si bip-bip.

Brotacul furibund e mut si complet indiferent la toata agitatia mea. Nici un clipit din becuri, nici un bip-bip.  Oare am gresit brotacul? Ma uit mai atenta: cum sa-l confund? E vag rosu si are semnul distinctiv care-l face sa se detaseze intotdeauna: e, de departe, cel mai jegos din parcare! Cand am plecat de-acasa, de dimineata, balaurul consort mi-a zis, nu fara o unda de admiratie: „macar numarul curata-l un pic, ca iara o sa te opreasca politia”. Acuma, ca tot ii dau tarcoale, trebuie sa recunosc ca avea dreptate intr-o neasteptat de mare masura.

Asa ca, delicat, c-asa-s eu, o fiinta delicata, m-apuc sa racai cu varful ghetei stratul de noroi uscat de pe numarul de inmatriculare. (Macar sa pot face dovada ca-i masina mea, daca ma intreaba cineva de ce-i dau tarcoale.) La-nceput merge mai greu, ca e vorba de fapt de mai multe straturi suprapuse de jeg (orasenesc de toamna de mijloc/ orasenesc de final de toamna; sosea de munte inainte si dupa sarbatori/ orasenesc de inceput si mijloc de iarna, basca lupta de zi cu zi cu dealul in varful caruia stau eu), dar dupa ce insist cu determinare, incep sa se desluseasca primele litere… HD se vede clar asa ca trec mai departe la cifre… Brusc mi se face cald, iar daca as sti sa fluier as aborda o arie vesela si optimista. Nu e bine. Adica nu e corect. Literele trebuiau sa fie CJ. Ca noi suntem din Cluuuj.

In parcare e intuneric. Ninge frumos. Nimeni nu ma intreaba nimic de sanatate. Incep sa ma intreb „da’ al meu pe unde-o fi?”. Panoramez. E fix la trei masini mai incolo, pitit dupa un dric 4×4, cu insemne teutonice. Saracutul de el, o fi tot clipocit, o fi tot bipait, da’ cine sa-l bage in seama? Il invalui intr-o privire tandra: e mic, periculos si jegos. Imi cer scuze brotacului de Hunedoara, sper ca nu l-am inoportunat prea tare. Imi abordez fericita brotacul personal (daca nu mi-ar fi frica ca ma vede lumea l-as si tuca pe parbriz), arunc in viteza toate plasele in portbagaj, dau cheie si pornim fericiti catre casa.

Iesind din parcare ma paleste regretul ca nu i-am lasat hundoreanului un mesaj  sub stergator, ceva fin, gen „mai spala-ti dom’ne masina!”

 

deci sa trecem la treburi serioase

Pfoai… cate senzatii, cate sentimente, ce de trairi!

Chiar si blanosii au fost intr-o buna masura contrariati de-atatea efuziuni.

Pana acuma am reusit sa-mi pastrez cumpatul.

De-aicea-ncolo nu cred ca mai pot sa garantez nimic.

Ma duc sa desenez planuri pentru gradina de legume.

P.S. Vreau sa vina primavara!

 

 

another shooting session

E ubicuu.

E rebel.

E salbatic.

Ireventios.

E Miorithycus.

Bobiță Miorithycus !

Pardon!  Bobiță Miorithycus von Beijing!

 

tineret-factor activ

Un motiv in plus sa fii bucuros ca ai tineret pe langa casa: te scoate din penele tale caldute, de balaur chiftit de prea multa mancare, innacrit de ea lume si munca, dornic de-o blegeala amortita sub pretext de sarbatorire a schimbului de ani.

Si uite-asa te pomenesti serpuind heberee printre dealuri si munti, cu brotacul furibund urcand vitejeste (sus, sus, sus romane sus…)  drumuri modeste , inspre Apuseni. Iar ceea ce-a debutat ca o treaba ce trebuia facuta si hai sa nu mai comentam, s-a transformat cumva magic  intr-o calatorie minunata ca o poveste de iarna, ca sa nu mai vorbim de beneficiile unui prelungit (150 km) moment mama-fiica, demn de un film epic.

Ocazie cu care mi-am mai amintit o data, desi nu era nevoie, cat de mult imi poate placea iarna si cate de frumoase pot fi dealurile si muntii.

O data la dus, la fine de an vechi. O data la intors, la debut de an nou.

Acuma balaureanca junioara si-a luat zborul spre cele zari europene.

Am ramas cu tineretul blanos, care invata sa fenteze sapuniera de pozat.

Deci tot joaca, copilareala si distractie…

Pana maine! Caci pauza s-a cam terminat… Reincepe cealalta distractie, de oameni mari.