RSS

Arhivele lunare: Martie 2013

intoarcere din cele zari

Azi, la aeroport, dupa o aterizare destul de reusita.

Abulica si  surclasata de prea multe pardoane, bonjoururi, je ne parle pas bien français,bagages supplémentaires, vingt euro, acceptez-vous les cartes de crédit(?), care-mi bulversasera psihicul sensibil in prea zorii zilei, de nenumaratele controale (al tichetului de imbarcare, al actelor, al volumetriei si continutului bagajelor), de mana inmanusata in cauciuc a vamesului, rascolind ginecologic universul bunurilor personale din geanta de voiaj rascracanata indecent, de borcanelul cu miere de lavanda confiscat fara ca macar sa apuc gust din el (zambet larg: désolé madam/ zambet larg, cu ridicare de umeri:sta-ti-ar in gat maimutoiule). Atat de multe si de tacticoase controalele incat, desi initial parea ca o sa ma plictisesc in sala de imbarcare, am ajuns la avion in pas alergator, cu gafaieli si icnete agonizante,cu stomacul infasurat pe dupa jugulara, alaturi de alti cativa calatori asemeni veseli si entuziasti.

Si cum ziceam, in aeroportul de-acasa, cu o ureche tiuinda, cu capul cam cu ecou, in rest vie si nevatamata, il pierd din ochi de drag pe tanarul politist de la verificarea documentelor. E de-al meu. Vorbeste romaneste! Poa’ sa zica ca nu-i plac ochii mei, hainele mele, ca am fata de contrabandist, cautatura de matroana si pantofii murdari, orice, dom’ne, orice poa’ sa zica, ca-i fac fata! Doar am toate cuvintele la mine, ba am invatat si unele noi (merde, putain), sunt in mahalaua mea si am si eu drepturi, caci – nu-i asa?- sunt cetatean european!

Politistul se uita la mine. Se uita lung la mine. Pare sa-ncerce sa ma cantareasca. Tace el. Tac eu. Ne uitam, lung, unul la altul. Oare sa-i fi zambit prea gales? Nu pare prea banuitor. Mai degraba amuzat. Intind si mai hotarata pe tejgeaua ghiseului documentele. Aproape ca-l provoc: zi ma, zi ce nu-ti place!

– Doamna, imi puteti da, totusi, un pasaport sau o carte de identitate?

Devin brusc atenta. Documentul pe care tot incerc sa-l conving sa-l verifice este cardul bancar. Incepe o cautare disperata (ce mama mume-sa o-i fi facut cu buletinul dupa ultima verificare?), nu-i in buzunarul din stanga, nici in cel din dreapta, incep sa ma treaca sudorile, ma si vad dormind covrig pe presul dinspre pista, pana la urma multcautatul apare miraculos din fundul gentii, aproape in uralele celor din spatele meu, care asteapta foindu-se nerabdatori sa termin odata sau sa fiu arestata.

– Multumesc. O zi buna va doresc!

Asta pare sa fie tot. Usor debusolata de-asa un sfarsit brusc si fara de glorie, ma-ndrept cu pasi tot mai hotarati catre iesire: in sfarsit, sunt acasa!

paris 029

 
18 comentarii

Scris de pe 31 Martie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , ,

mirari

– Oare asa arata primavara?

26.03.13_ 001

– Cred ca da.

26.03.13. 004

Fix cu modelul asta o venit si anul trecut!

 
22 comentarii

Scris de pe 26 Martie 2013 în de viata

 

Etichete: ,

dimineata

O dimineață dintr-asta cu ochi nisiposi, cu creieri amorțiți și o lehamite aproape dureroasă… După o noapte dormită mai mult nu, că oboseala rezultată dintr-o muncă îndobitocitoare are harul ăsta de a alunga somnul exact atunci când ai mai multă nevoie de el (parcă tot mai mult am convingerea că noii suspuși de la finanțe și-au propus să ne extermine). Cu cer plumburiu, cu vânt tăios și foaarte răutacios. Cu frig. Cu o centrală care are crize de personalitate.

Haita mea e in trepidații. Până să-l imbrac pe Bisi, Ciupi face o scenă cu pandalii, nevricale și țopăit in fața ușii. Ca să pot să-mi văd de treabă linistită mă duc să-i dau drumul. Tâșnește ca o săgeată, urmată instant de miorithycul Bobuți. Bismarck lanseaza urletul de jale ancestral, că pe el de ce nu-l las să latre natiunea la gard, eu continui procesul tehnologic de înfoliere cu promisiuni crâncene de scos afară definitiv, la cușcă și lanț și alte chestii dintr-astea îngrozitoare, care-l lasă complet neimprosionat, că mă stie slabă de înger.Pana la urma reusesc sa-i fac si lui vant in curte.

N-apuc sa ma ocup prea mult de mine ca se-aude racnetul Balaurei Mature: iar o fugit scroafa-n mahala (citeste Ciupi)! Bobuți scanceste la gard, Bismarckul latra plin de invidie, ciobanii schvitzerieni vecini freamata de viu interes. Eu ies injurand pe drum, intr-o incercare utopica de recuperare (deh, noapte nedormita, minte aburita), intre timp Miorythicus nimereste si el gaura din gard, asa ca o intinde scheunand dupa ma-sa „asteapta-ma si pe mine, asteapta-ma si pe mine”, Bisi urla, schvitzerienii ovationeaza, pe drum trec masini ai caror ocupanti urmaresc admirativ scena in derulare. Realizez ca e o prostie sa alerg dupa ei, asa ca ma intorc floribunda sa-mi vad de preparativele mele matinale.

Primul se intoarce tanarul print. Inmuiat in noroi din cap pana-n picioare. Il inhat si-l bag in vana, la surluit. Dupa ce pun dusul pe el imi dau seama de ce umbla mai cracanat decat de obicei: pe picioare si pe burta are in flocaraia lui cea blonda o frumoasa colectie de cateva sute de scaieti. Si dai si lupta cu el si cu scaietii, cu dusul, cu piaptanul, cu prosopul…Intr-o vreme apare si ma-sa. Vesela, noroioasa si cracanata si ea de alta suta de scaieti. Asa ca reiau lupta. Ultimul e Bisi, fara scaieti, ca el n-a apucat sa se infrupte din suplimentul de libertate. 

Pe cand ies din baie cu salele frante dupa atatea igienizari neprogramate constat ca nu se stie cine anume i-a mai dat odata liber la curte junelui Bobita. Simt ca pun de-o explozie nervoasa! Si-n timp ce trag aer in piept sa-ncep vocalizele… il vad. Si parca totul incepe sa se deruleze cu incetinitorul. Vajnicul blond cu tinuta martiala…fixand din priviri cu o enorma demnitate trunchiul ciresului salbatic…ridica piciorul drept din spate…trimite trei picuri intr-o directie incerta… Pare mirat de asa o realizare. Nu si multumit. Asa ca se intoarce cu cealalta parte, ridica piciorul stang si mai arunca cativa stropi. Dupa care se indreapta catre casa din care tocmai a iesit puiandru si se intoarce barbat.

Plina de solicitudine ii deschid usa.

 
16 comentarii

Scris de pe 24 Martie 2013 în blanosii

 

Etichete: , , , , ,

supliment de iarnă

Si ce veselie a fost la noi in batatura…

15.03.13. 004

S-au amusinat aromele, s-au reanalizat senzatiile, s-a levitat extravagant

15.03.13. 005

si toata lumea a alergat dupa toata lumea.

15.03.13. 010

A fost asa un preaplin de trairi, incat generozitatea a dat pe dinafara si-au fost lansate invitatii si vecinilor, pentru impartasirea momentului de gratie

15.03.13. 011

Ciobanii plini de pedigriuri si buna educatie de dupa gard au spus ca in Șvițeria lor natala intamplari dint-astea cu un pic de zapada sunt plicticos de normale, asa ca ei nu participa la o asa isterizare colectiva.

15.03.13. 013

Ciupi si-a amintit ca ea e o doamna distinsa, asa ca s-a retras demna si chiar putin ofuscata
15.03.13. 009Baietii au pus de-o sedinta, dar concluziile au refuzat sa se alinieze clare si cuminti

15.03.13. 014

Asa ca pana la urma s-au retras si ei catre casa, ca parca batea si-un vant cam subtirel, si-ar fi mers si-un pic de laptic cald.

 
9 comentarii

Scris de pe 16 Martie 2013 în blanosii

 

Etichete: , , , , ,

ce fac unii până-n ziuă

Poze semănăturilor de primăvară!

12.03.13. 003Pentru că ochiul nu-i destul de ager, nici lupa suficient de performantă, ne facem frate cu tehnologia, pozăm, descărcăm si facem zoom!

12.03.13. 002Zâmbim fericiți (victorieee, lobeliile au răsărit și de data asta!), după care pornim spre birou, să trăim periculos printre cifre, impozite și alte chestii fiscale…

………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Uite., Adelina, asta-i modelul

14.07.2012 006Io nu le-am gustat, deci nu bag mana-n foc!

L.L.E: si cum ma facusi curioasa, iote ce descoperire facui

                            ATENTIE :  toate partile plantei sunt otravitoare.

Uf, noroc ca la cat de dragi mi-s nu m-am indurat sa si gust din ele 😀

 

 
9 comentarii

Scris de pe 13 Martie 2013 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

sa revenim la chestii serioase!

Bunaoara sa mai admiram inca o data, pentru ca da, este mereu cazul, inefabila eleganta a perfectei asortari a unei zile de primavara cu o ploaie de vara si cu doi blanosi aurii!

09_03_13 01109_03_13 013Iar dincolo de enorma prestanta a Myorithicusului si a mamei lui,

09_03_13 006se desprinde si-o cugetare utila: romani aveti grija cui dati bani sa va presteze o treaba, ca daca nu, ui’ asa o sa va cada si voua tencuiala de pe ziduri, dupa nici doi ani!

 
8 comentarii

Scris de pe 12 Martie 2013 în blanosii, de-a naibii

 

Etichete: , , , , , ,

de 8 martie

Pe drumul catre birou a opta baba a lui martie ma ia in primire gri. Cu un cer gri luminand gri strazi gri. Cu oameni gri. Macar atata bucurie am: sunt la ora la care Dobro si Craio croseteaza razand Guerrilla de Dimineata. Dau radioul mai tare, sa-i aud.

1. Bogdan, sotul Mirelei:

– …sa nu zica ca n-o iubesc de ziua ei, na … am incredere ca poate sa depaseasca toate momentele… ca-n orice cuplu, o mai ating, na…ea stie cand greseste, important este sa stim amandoi cine-i sefu.

– O bati des? …

– Nu cred ca e prea des, na… da’ daca ma enerveaza, ca-n orice cuplu…

I se intrerupe legatura din studio, ca altminteri, na, ar mai broda putin pe tema a ce se intampla in fiece cuplu.

2.Fane, sotul lu’ Flori:

– Fane: … bă, eu cam cred că lumea cam are dreptate, in ultima vreme lucrurile s-au cam imputit cu femeile …nu stiu de la ce… televizor, reviste, 10 secrete cu care sa cuceresti un barbat, si-au luat-o razna…niste palme la momentul potrivit… cred ca trebuie educate…nu vorbesc de sotia mea, ca ea-si cunoaste locul, ma uit la nevestele prietenilor mei, alea trebuie calcate in picioare si ăia nu fac nimic…

– Craio si Dobro (razand cam jenati) cred ca tu n-ai rabdare sa le judece Dumnezeu, tu zici „Doamne lasa-ma pe mine!” … Si cum ii bagi mintile in cap: cu bata, cu picioarele?

– Fane: daca face prostii trebuie sa-i bagi mintile in cap, io nu zic sa le bati, da’ macar niste palme!

– Craio: acuma, de la barbat la barbat, daca nu-i incap mintile in cap?

– Fane: exista intotdeauna o cale sa-i bagi mintile-n cap, o data, de doua ori, ca la copil !

– Dobro: pana la urma, nu mai bine o lasi?

– Fane: nu cred, io o iubesc.

L-au intrerupt si pe el. Cred ca simteau ca e mult prea mult.

Ii stiu pe Dobro si Craio de multi ani si multe dimineti, m-am ras cu ei in hohote prin mai toate intersectiile orasului. Imi plac la pachet, in tandem, imi place felul in care isi paseaza unul altuia ideile, rotunjind-le si mai adaugandu-le ba un pic de sare, ba un pic de piper, hai si-un varf de cutit de miere, pana cand stirile frivole sau anodine se alineaza aiurea, undeva la granita dintre bascalie si profunzime. I-am prins si singuri la microfon, da’ niciodata n-au fost la inaltimea tandemului. Faptul ca afiseaza un foarte discret misoginism, asa, ca o pata de culoare…l-am luat mai mult ca pe-o etalare (non politically correct, c-asa sunt ei, putin rebeli) de stare macho, cu banuiala de miscare de marketing (doar la RadioGuerrilla presteaza!) si facand parte din sarmul lor usor impertinent.

In dimineata zilei de 8 martie 2013 mi s-au parut jenati, pierduti si neconvingatori. Niste baietei de 11-12 ani, tragand ingretosati din niste mucuri de tigara, undeva la coltul blocului, in timp ce alti „baieti rai” se laudau cu felul in care pot sa chinuie pisicile… nu le placea deloc ceea ce auzeau, da’ le era jena sa protesteze de frica sa nu fie considerati „tocilari cuminti”. Iar atitudinea asta m-a dezamagit, mai mult chiar decat m-au infuriat ipochimenele datatoare de palme si nevestele lor care le accepta.

Poate si pentru ca m-am simtit exclusa din randul ascultatorilor importanti pentru ei.

O vreme cred ca am sa ascult un cd cu muzica pe drumul de dimineata catre birou.

09.03.13. 002…………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Recunosc ca la un moment dat m-am gandit c-ar fi o gluma, da’ era prea proasta povestea chiar si ca gluma, asa ca i-am facut repede vant gandului. Aflu insa, cu vreo doo zile intarziere, c-am facut parte  din cercul larg al botosilor revoltati degeaba, simpli subiecti ai unui soi de experiment publicitar cu fronton aurit de actiune umanitara.

„Am vrut să nu fim cuminți și timizi cu un simplu mesaj într-un print sau un spot, ci să dăm un live-sample de cum se manifestă violența domestică. Toată lumea s-a oripilat. Perfect! Acesta e primul pas spre a schimba atitudinea față de acest fenomen care momentan e perceput ca fiind o normalitate tristă, pe care alegi s-o ignori.”

Da-mi voie, draga Sorana Somesan, sa am oarece retineri fata de metoda abordata. Nu toata lumea s-a oripilat, ci doar cei care se oripilau si pana acum la astfel de povesti. Chiar nu cred ca vreunul din bagatorii de minti in capul nevestelor a fost brusc atins de o stare de jena existentiala pentru faptele comise. Si da, ati facut valuri, si da, o sa ti se retina numele pe piata.Cum s-a retinut si numele fundatiei cu nume de farmacie scumpa.

In rest…

 
20 comentarii

Scris de pe 9 Martie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,