RSS

intoarcere din cele zari

31 Mar

Azi, la aeroport, dupa o aterizare destul de reusita.

Abulica si  surclasata de prea multe pardoane, bonjoururi, je ne parle pas bien français,bagages supplémentaires, vingt euro, acceptez-vous les cartes de crédit(?), care-mi bulversasera psihicul sensibil in prea zorii zilei, de nenumaratele controale (al tichetului de imbarcare, al actelor, al volumetriei si continutului bagajelor), de mana inmanusata in cauciuc a vamesului, rascolind ginecologic universul bunurilor personale din geanta de voiaj rascracanata indecent, de borcanelul cu miere de lavanda confiscat fara ca macar sa apuc gust din el (zambet larg: désolé madam/ zambet larg, cu ridicare de umeri:sta-ti-ar in gat maimutoiule). Atat de multe si de tacticoase controalele incat, desi initial parea ca o sa ma plictisesc in sala de imbarcare, am ajuns la avion in pas alergator, cu gafaieli si icnete agonizante,cu stomacul infasurat pe dupa jugulara, alaturi de alti cativa calatori asemeni veseli si entuziasti.

Si cum ziceam, in aeroportul de-acasa, cu o ureche tiuinda, cu capul cam cu ecou, in rest vie si nevatamata, il pierd din ochi de drag pe tanarul politist de la verificarea documentelor. E de-al meu. Vorbeste romaneste! Poa’ sa zica ca nu-i plac ochii mei, hainele mele, ca am fata de contrabandist, cautatura de matroana si pantofii murdari, orice, dom’ne, orice poa’ sa zica, ca-i fac fata! Doar am toate cuvintele la mine, ba am invatat si unele noi (merde, putain), sunt in mahalaua mea si am si eu drepturi, caci – nu-i asa?- sunt cetatean european!

Politistul se uita la mine. Se uita lung la mine. Pare sa-ncerce sa ma cantareasca. Tace el. Tac eu. Ne uitam, lung, unul la altul. Oare sa-i fi zambit prea gales? Nu pare prea banuitor. Mai degraba amuzat. Intind si mai hotarata pe tejgeaua ghiseului documentele. Aproape ca-l provoc: zi ma, zi ce nu-ti place!

– Doamna, imi puteti da, totusi, un pasaport sau o carte de identitate?

Devin brusc atenta. Documentul pe care tot incerc sa-l conving sa-l verifice este cardul bancar. Incepe o cautare disperata (ce mama mume-sa o-i fi facut cu buletinul dupa ultima verificare?), nu-i in buzunarul din stanga, nici in cel din dreapta, incep sa ma treaca sudorile, ma si vad dormind covrig pe presul dinspre pista, pana la urma multcautatul apare miraculos din fundul gentii, aproape in uralele celor din spatele meu, care asteapta foindu-se nerabdatori sa termin odata sau sa fiu arestata.

– Multumesc. O zi buna va doresc!

Asta pare sa fie tot. Usor debusolata de-asa un sfarsit brusc si fara de glorie, ma-ndrept cu pasi tot mai hotarati catre iesire: in sfarsit, sunt acasa!

paris 029

 
18 comentarii

Scris de pe 31 Martie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , ,

18 responses to “intoarcere din cele zari

  1. blueroses

    31 Martie 2013 at 23:34

    Ce aventuri ai tu prin aeroport si ce frumos si amuzant le-ai narat.
    Imi pare rau de mierea cu lavanda si multumim de imaginea inedita cu turnul, deci … de la Paris cu dragoste🙂
    Bien venue en Roumanie, cetateano🙂

     
  2. Simona

    1 Aprilie 2013 at 8:10

    Vaii :)))
    Ce de aventuri
    Si cat am ras eu :)))

     
  3. cristina

    1 Aprilie 2013 at 9:18

    o sa prindem noi vremurile cand o sa ne legitimam cu cip, deci cu cardul bancar ce-avea? ce carcotas politistul ala, tz tz tz …

     
  4. Gabriela

    1 Aprilie 2013 at 9:40

    Laura, bine-ai revenit la Cluj! Pe romaneste. Stii ca-mi place la tine? Ca inveti repede. De la ”je ne parles pas bien francais” ai trecut rapid la ”merde” si ”putain”.🙂 Se spune ca persoanele care prin repede limbile straine au auzul muzical dezvoltat. Si se mai spune ca, cea mai grea limba strain e prima. Dar mi-a placut vamesul roman. Bine ca nu ti-a cerut pin-ul de la card. Pana si romanasii de la coada erau simpatici. Te-au primit cu animatie si urale. Nu-i asa ca ca ”nicaieri nu e mai bine ca acasa”?

     
  5. viatalatara

    1 Aprilie 2013 at 11:13

    Deci nu mergea plata cu cardul? Ce oameni. dom’le!

     
  6. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 12:30

    Blue, bien je vous ai trouvés citoyens roumains! Ioooi, ce frumos o sunat😀

     
  7. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 12:32

    Simona, nu-ș’cum se face, da’ pe unde-s eu apar si aventurile.
    Și daca traversez strada😀

     
  8. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 12:45

    Ooo, Gabriela, am inteles ca e o adevarata filozofie cu cuvintele astea! Cu intonatii diferite, ele puncteaza, rezolva sau transeaza o paleta extrem de larga de situatii, momente si trairi!

     
  9. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 12:48

    Cristina, am platit in avans, la aeroportul Beauvais. Si ioi ce m-o durut! Si la card si la orgoliu.

     
  10. Elisa

    1 Aprilie 2013 at 13:05

    Poza spune tot, nu era musai sa scrii nimic. Deci, asa este Parisul? Bleah…nu-mi mai doresc sa fac pasi pe Champs-Élysées😉
    Las’ca ne spui tu si din cele bune, ca doar ai fost la copilul tau, nu?

     
  11. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 15:10

    Elisa, nu ma crede dupa o singura poza! Stai sa vezi cate povesti mai am😀

     
  12. adelinailiescu

    1 Aprilie 2013 at 18:22

    Ce poate fi mai placut decat sa te injuri cu cineva in dulcele grai stramosesc?
    Totul e bine cand se termina cu bine!Si la ce-ti trebuia tie miere? Putei sa aduci si tu niste cocaine, ceva de esenta tare…:))

     
  13. silavaracald

    1 Aprilie 2013 at 20:10

    Păi, dacă i-ai dat numai cardul, fără PIN… ce-ai fi vrut, să te pupe?😀

     
  14. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 20:38

    Adelino, mare adevar ai grait cu dulcele grai stramosesc!
    Mierea imi era strict necesara intaririi fizicului meu intrucatva debil.
    Iara cu esentele tari…nu cred sa fi avut probleme decat in situatia in care ar fi depasit cantitatea de 100 de mg.

     
  15. balaurdegradina

    1 Aprilie 2013 at 20:39

    slvc, da’ el de ce n-o facut bip-bip?

     
  16. cafeauata

    2 Aprilie 2013 at 14:08

    Nu am fost in situatii de genul astora, dar cred ca frantuzii m-ar fi enervat la culme cu stilul lor! A’ nost a fost chiar domn! Vedeam la TV ca in Americi te descalta in aeroport si ma gandesc cat este de degradant… Stea ei pana ma prind pe acolo!

     
  17. balaurdegradina

    3 Aprilie 2013 at 8:48

    Cafeluto, chestiile astea nu-s inventate de frantuji. Am scapat de descaltat pentru ca nu aveam pantofi cu catarame sau alte chestii metalice, care sa piuie la piuitoarea cu care te controleaza. Iritant a fost ritmul in care s-au miscat. Ajunsesem cu aproape doua ore inainte de decolare si abia am reusit sa trec prin toate filtrele!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: