Cum va spuneam, gradina a traversat primavara asta cam pe cont propriu, fara cine stie ce ajutor din partea mea. Cinste ei, s-a descurcat onorabil, ca pana la urma nici nu stiu daca sa fiu eu mandra ca le-am organizat pe toate in cel mai inalt fel, sau sa ma las incoltita de banuiala ca lucrurile merg de la sine si fara sa le incurc eu…
Abia de vreo doua saptamani m-am rededulcit la luxul de a ma deda la manifestari de gradinar etern incepator ce ma aflu. Cu trairi, degete zdrelite, sale intepenite, bazdacuri si alte asemenea.
La inceput de mai siberiencele mi-au cam dat emotii
Ca nu prea pareau dornice de pornit treaba.
Intr-o vreme s-au razgandit, s-au impiciorat si s-au hotarat sa creasca.
Si-au crescut. Inalte, tapene, rectilinii, cu o demnitate vecina cu aroganta.
In fiecare dimineata imi beau cafeaua sorbindu-le din priviri. Am grija de dieta lor (caca de gaini, macerat de urzica si tataneasa, zeama de coada porcului) mult mai riguros decat de dieta personala,le pun asternut fin de mulci combinat de tate felurile, le asigur parteneri de taclale agreabili (salata, busuioc, condurasi, ceapa, craite, galbenele),le-am dotat cu antenute de cupru, ba le-am mai tras si niste araci nou-nouti. Adevaraul este ca sunt fiarta de curiozitate sa aflu ce-o sa stie sa faca.
In celelalte straturi cu rosii m-am incurcat in stiinta. Stiu c-am pus mari romanesti, red-zebra, inima de bou in versiune greceasca si romaneasca.
Dar care pe unde anume…nici vorba. In fiecare an imi propun sa fiu mult mai riguroasa, sa notez cu lux de amanunte ce pun, unde, cand, data tratamentelor, data fertilizarilor, etc, etc. Si-n fiecare celalalt imi spun ca n-am cum sa uit, n-am cum sa incurc, la naiba cu atatea note si notite! Si-o patesc, de fiecare data o patesc, stau blonda in interiorul meu pe margine de strat si ma intreb ingenuu „oare aicea ce-o-i fi pus. da’ dincolo?”
Partea buna e ca in momentul de fata sunt sanatoase si cu chef de viata. Partea rea e ca va trebui sa am rabdare si de data asta, sa lege rod, sa faca rosii, sa-mi dau si eu seama ce si unde-am semanat.
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
simf
10 iunie 2013 at 8:12
e fain asa, o sa fie ca surpriza de la oul kinder, iote ce-a aparut aici!:)
vasile
10 iunie 2013 at 15:17
Frumoasa gradina si bine ingrijita, dar mai ales intretinuta organic. Sa aveti o saptamana frumoasa si roade bogate.
balaurdegradina
10 iunie 2013 at 21:29
simf, he-he-he… rosii kinder 😀
balaurdegradina
10 iunie 2013 at 21:30
Ei, dom’ Vasile, dupa posibilitati… Asemeni va dorim!
Brindusa
11 iunie 2013 at 6:54
Frumos arata!
Si eu am unele soiuri pe care nu mai stiu care cum le-am pus dar asteptam si o sa vedem:)
MirelUna
11 iunie 2013 at 8:34
Buna cafeaua .. Am gustat-o si eu:)
phlox
11 iunie 2013 at 14:36
Zmeoaiko, ma lasasi, soro, spicilăs! Pălăriu meu face flik-flak, aterizează si rămâne in vârful unuia dintre aracii de invidiat! Nu ca roșiile n-ar fi si ele motiv de pretext de crunta zavistie …
Fain-fain-fain!
Si acu, ca le vazusi grase si frumoase, cu pleatele in vant, apuca-te de le cheleste si le lasa un moț de panchist. Toată hrăneala tre sa ajunga musai doar la radacini si viitoarele purtatoare de patrimoniu.
Cine ar fi crezut, mai acu ceva vremi in urma, ca vei ajunge sa dai cu tifla multora dintre noi?!
He-he, ce ma bucur, imi creste cordu-n pepți de bucurie! Parol!
Lasa, nu te necaji, cand s-or face de mancat vei deslusi care cu cine e neam. Iti garanteaza cineva care trecu nu o data, ci de cateva ori, prin asa bazaconie! 😀 😀 😀
cu drag
balaurdegradina
11 iunie 2013 at 21:06
Brandusa, pai daca le stim chiar pe toate cum ramane cu dixtractia? Asa ca asteptam. Ca pana la urma cine stie ce-o sa iasa…
balaurdegradina
11 iunie 2013 at 21:07
MirelUna, si ce aroma, dom’ne, si ce gust are cafeaua asta…
balaurdegradina
11 iunie 2013 at 22:32
phlox, la noi ploua intr-o veselie de-o gramada de vreme, asa ca tot aman faza cu chelitu’ sa nu le dau motiv de bube si infectii! cireasa pe tort, azi au mai facut si-un dus cu gheata, cred ca-s pline de vanatai saracutele 😦 da’ stiu fetele ca urmeaza o faza redefinire a frezei, ca le-o tot promit!
si nu ma mai lauda chiar asa de tare, ca ma sfiesc si ma-nrosesc toata-toata 😀
phlox
12 iunie 2013 at 9:39
😦 :(, mhdah, neplacuta situatie, mai ales aia cu boabele de ghiata…Macar sa nu le fi vatamat pe dansele, prea tare. Minunat ar fi – deloc
Cat despre sfiala si impurpureala, fa-le, da’ cu oaresce masura, ca mai am la purtator laude si s-ar putea sa ti se termine dozele 😀 😀 😀
cu drag
silavaracald
13 iunie 2013 at 11:46
Stai că io-s mai începătoare ca tine.
Abia am învăţat să le deosebesc de alte plante, nicidecum să mă mai frământ şi pe chestia cu soiurile. 🙂
balaurdegradina
14 iunie 2013 at 15:29
SLVC, asta inseamna ca ai comis primul pas. Sinergia faptelor te va mana spre al doilea. Apoi te vei simti putin blonda asteptand 😀
Maria
20 iunie 2013 at 14:18
frumoasa gradinita! citindu-te, parca m-am… „citit” pe mine (nu ca as fi scris vreodata cuiva ce mi se intampla in gradina – poate ca ar trebui s-o fac…). Ceea ce vreau sa te intreb, insa, este: de unde ai luat semintele de sirianca? am cautat si eu in vara asta pentru la anu’… si sincer sunt cam bulversata de cate denumiri apropiate am gasit…
balaurdegradina
29 iunie 2013 at 22:19
Maria, cu certitudine ar trebui s-o faci 😀 Nu mi-e prea clar pe care dintre rosiile mele le-ai depistat ca sirience, da’ nu-i bai, gustoase sa fie! Semintele le-am comandat aicea
Le-am primit rapid, au fost de calitate si-au incoltit fara sa faca nazuri.
Maria
2 iulie 2013 at 11:20
oh, scuze, am citit „pe sarite” sirience in loc de siberience. oricum, multumesc mult pentru informatia legata de seminte 😉 – stiam de site, dar nu aveam nici o informatie de la vreun cumparator. acum cu siguranta voi incerca sa cresc si eu „fete” d-astea invatate cu frigul… 🙂
Maria
2 iulie 2013 at 11:23
inca o intrebare: cum le-ai „dotat cu antenute de cupru”? am mai auzit de tehnica asta, in sensul ca persoana respectiva lua o sarmulita de cupru, infigea un capat al ei in tulpina ce intra in pamant a tomatei si celalalt capat in pamant… nu stiu daca asa se face…Multumesc anticipat!
balaurdegradina
2 iulie 2013 at 23:00
Fix aşa procedez şi eu, Maria! Până la urmă încep să am impresia că mă joc de-a „tanti doctor” care le face vaccin. Anti-mană 😀
Daniel
31 iulie 2013 at 10:59
eu am pus un strat de paie printre rosii si alte plante, dar la un moment dat sub stratul de paie am gasit mucegai si am aruncat tot. Tu ai avut aceasta problema?
balaurdegradina
1 august 2013 at 10:39
Daniel, te-ai grabit. Daca nu pute, nu roiesc valuri de musculite betive, atunci e in regula. Acolo, printre rosii si alte legume, pe langa protejarea pamantului de dezhidratare si de napadirea cu buruieni, are loc o compostare aeroba directa, zisa si compostare de strat, iar asta presupune fermentari, arderi, chimisme si tot felul de intamplari cu râme si alte vietuitoare. Mulciul scade mereu din aceasta cauza, asa ca trebuie mereu reinoit. Eu arunc fara nici un fel de retineri, sau prelucrari prealabile, cam toate ramasitele bucatariei (coji de castravete, de cartof, ceapa, morcov, oua, etc), iarba proaspat tunsa (traiasca vecinul cel harnic!), crengi tocate rezultate din tunderea tufelor, inclusiv cele cateva buruieni care razbesc sa mai apara ajung cu radacinile-n sus tot in strat.
Ca sa fii impacat incearca varianta asta cu de toate pe un strat izolat. Poti sa faci observatii si comparatii, iar alegerile vor veni de la sine,in cunostiinta de cauza.
Daniel
1 august 2013 at 11:02
Dupa ce am aruncat tot de deaspura mi-a dat seama ca ar fi trebuit sa las macar pe o bucat totul asa cum a fost pentru a observa ce se intampla. Totusi nu cred ca am afectat foarte mult mentinerea umezelii deoarece stratul e facut astfel: pe pamantul cosit am pus hartie si carton; peste hartie si carton am pus paie; peste paie am pus talaj: peste talaj am pus pamant – cam de doua degete; peste pamant am pus iar paie – si acestea de deasupra le-am aruncat.
Resturile de la bucatarie deocamdata le tin separat, impreuna cu tot felul de buruieni uscate. Intentionez sa le folosesc anul viitor. Multumesc pentru raspuns, chiar nu eram sigur daca mi-ar fi daunat ce am gasit sub paie sau nu.