RSS

Arhivele lunare: iulie 2013

post de observatie

DSC00004

DSC00008

 
10 comentarii

Scris de pe 26 iulie 2013 în blanosii

 

Etichete:

buletin meteo

Vremea va fi minunata in toata tara! (zambet larg, cu toti dintii la vedere)

DSC09985

– Posibile averse de ploaie doar in nordul Moldovei… (mana deseneaza generos un areal de jumatate de provincie istorica)

– in Maramures (zambetul e tot mai mic, sprancenele arcuiesc chiar o usoara incruntare, gestul cuprinde si o parte din Crisana)

– Transilvania (gurita se aduna a botic)

DSC09986

– si in nordul Dobrogei (si cu asta bastaa, zambetul se reinstaleaza, ochii radiaza, zambetul e din nou dulcic, dintii albi ies la iveala).

Concluzia e optimista si revigoranta:

– Vremea va fi frumoasa in toata tara!

 

Etichete: , ,

zi de vara pana-n seara

Azi a fost ziua perfectă de vară! Vreo 25° C, un vânticel răcoros şi discret, cerul senin, soarele la locul lui, vegetaţie duduind a viaţă… Nimic pârjolit, încrâancenat sau vlăguit.De dimineaţă am luat furtunul să ud puţin straturile, şi-am rămas captivă acolo, în grădina,până cândva pe-nseratelea.

N-am lucrat. De fapt nici nu stiu ce-am facut, dar a fost a captivant, igienizator de creieri îimbâcsiţi şi absolut destresant !

DSC09988

DSC00007

 

DSC09980

DSC09985

DSC00012

DSC00013

DSC00009

DSC00015DSC00017Dar cum tot ce-i bun – ştie toată lumea! –  dacă nu e imoral, nu e ilegal, atunci precis îngraşă, adică, în traducere liberă trebuie să plăteşti distracţia, pe mine a cam început să mă doară capul, hai să nu fiu modestă, am senzatia ca-mi cam pârâie scăfârlia…şi parcă s-a făcut si umbra cam deasă…o fi de la frisoane?

Ce draăăguţ: cred că am făcut insolaţie 😀

 
9 comentarii

Scris de pe 21 iulie 2013 în de gradina

 

Etichete: , , ,

Imagine

meditatie transcedentala

DSC09992

 
6 comentarii

Scris de pe 20 iulie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: ,

iată-mă-s

Mai acu’ ceva vreme, dând eu o nară paşnică prin bătătura forfecutzei, am nimerit peste nişte rânduri care m-au cam bulversat, nu de alta, da’  păreau scrise de mine.

Undeva în ultimul an, după ce am atins josul cel mai jos al pedepsei de sine, m-am privit în oglindă și m-am văzut. Cu burtă, celulită, cearcăne, bucălată și ușor asimetrică, cu picioare tăiate , scobite și cu un picior mai scurt. M-am văzut și mi-a fost milă de mine și am decis să mă iubesc.

Burtă-da, celulită-ioi, cearcăne-vai mama mea, bucălată – lată dom’ ne, lată de tot … ce picior, care picior?, ale mele îs mai scurte amândouă…  Ei, şi în condiţiile astea, în care după ani lungi de beligeranţă cu interiorul si exteriorul, cu vârsta şi cu „beneficiile” ei, tocmai hotărâsem eu cu îndârjire să mă asum, aşa, cu burtă, cu celulita, cu cearcăne şi cu toată pleiada de nuri, să mă iubesc eu pe mine şi -mai ales- să mă plac, dau peste fata asta tânără de poate să-mi fie fată, mai ageră ca mine cu două’j de ani, care mai are puterea de a continua incredibil de frumos:

Așa cum îi iubesc pe toți cei din jurul meu, liber, cu sufletul, cu ochii, cu zâmbetul. Și am înflorit.

Mă uit la poza fetei frumoasă coz şi-mi spun că-şi merită frumuseţea: nu ştiu daca a reuşit să-i  iubească pe toţi cei din jurul ei, da’  chiar şi pentru simplul fapt că şi-a propus una ca asta merită!

În condiţiile date e clar că eu va trebui să mă multumesc cu o frumuseţe mai potolită, că nu văd, zău, cum aş putea iubi anumite figuri de la finanţe, primărie, poliţia parcărilor, guvern si etc (că lista-i lungă şi-i târziu)! Aşa că mă bucur pentru ea, şi-mi promit să urmaresc cu atentie proiectul („voi începe, deci, un proiect fotografic, terapeutic pentru mine, încurajator pentru toate pufoasele lumii care au uitat cât de frumoase sunt”), ţinând pumnii strânşi să fie unul reuşit. Căci eu poze cu mine nu pun!

DSC09981

Întotdeauna am detestat să apar in poze! Fapt pentru care nici nu prea apar. Reactia la vederea propriei mele imagini este mereu aceeasi: 1.nu se poate să arăt cu adevărat atât de rău!  2. sunt îngrozitor de nefotogenică!  3.la naiba nefotogenică, asa sunt eu! Deci, să fie clar, eu poze cu mine nu pun!

Dar n-apucă să curgă multă apă pe valea Muresului, că SLVC se sesizează din oficiu (are o nară fină la adulmecarea calităţii de zici că-i copoi de net, nu alta!) de-aşa o provocare faină. Pe care, bineînţeles o acceptă, transformând-o într-un bun prilej de initiere în tainele timeringului.

-Hm, sa fiu normoponderală la limita de jos, m-aş băga si eu, da cum am depăşit de mult ultima frontieră de sus, am să stau pe margine, c-aşa pătimim noi, nefotogenicele! – mi-am zis, demnă şi neinvidioasă.

Da’  intră şi Ilinca în joc, firesc si fără nazuri, fix cat să mă ajute să mă simt complexată şi fără de snagă în mine. Şi ca să-ntorcă până-n prăsele brişca, SLVC revine-n forţă, cu o analiza cauterizatoare de spaime legate de minusurile şi plusurilor faciale.

Şi uite-aşa îmi da brânci. Şi uite-aşa fac o treabă pe care-aş fi jurat că nu o voi face cu nici un chip: înşfac pozarăşul şi -iute, să nu mă răzgândesc-  m-apuc să-mi fac poze în oglindă

DSC09983

Ei da, asta-s eu! De-aici încolo să ştiţi cu cine aveţi de-a face.

Imaginile astea nu prea au de-a face cu frumosul sau cu urâtul – deşi, în mod ciudat, parcă nici nu arăt chiar atât de rău precum m-aş fi aşteptat- ci sunt mai degrabă un demers de acceptare de sine. Participarea mea la proiectul fotografic-terapeutic se opreste aici.

 
36 comentarii

Scris de pe 18 iulie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , ,

placeri vinovate

Termometrul de la geam zice op’şpe si-un pic. Aproape că mi-e puţin frig (ce senzatie minunată!), am să iau o bluză cu mânecă lungă. Miroase a umezeală proaspătă, iar gradina pare să plescăie mulţumită de-aşa o pleaşcă neaşteptată la jumătatea lui iulie.

DSC09996Mi-e tare draga ploaia… şi-i atât de bine încât mă simt un pic vinovată.

 
11 comentarii

Scris de pe 15 iulie 2013 în de viata

 

Etichete: , , ,

tot de dimineata. culori, priviri, trairi.

DSC09956

DSC09952

DSC09965

DSC09978

DSC09971

DSC09983

DSC09984

 

Etichete: , , ,

greu de dimineaţă

Dacă cumva mă scap de cu dimineaţă la grădină nu mai am nici o şansă la punctualitate. Se întâmplă ceva, cineva, n-am reuşit încă să mă prind cine, îmi fură timpul, sau poate doar îl comprimă, sau îi transformă în altceva, nu ştiu, poate nici nu vreau să ştiu, cert e că primul contact cu realitatea îl am, ingenuu si tardiv, mult după ce ar trebui să fiu plecată la treburi.

Oare de ce?

DSC09962

DSC09988

DSC09992

DSC00026

DSC00023

 

DSC00035

 

DSC00044

 

DSC00030

 

DSC00019Of. Doar cu un f.

 
16 comentarii

Scris de pe 12 iulie 2013 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

din nou despre bismarck

Niciodata n-a fost fan beauty sessions. Chiar şi în zilele lui de glorie toate toaletarile s-au lasat cu comentarii neplăcute, înjuraturi strecurate, mici apucări de mâna, dorinţa ferm exprimată  de-a ucide în chinuri aparatura de înfrumuseţare.De când a devenit semibiped a devenit si mai urâcios.Aşa că l-am iertat de trimări, tunsori, perieri şi alte alea, că aveam în program ritualuri noi, cu scutece mici, scutece mari, brâuri, pungi, harnasamente. 

Dar pleata a continuat să-i crească. Frumoasa lui blana sârmoasa cu reflexe mistreţii s-a transformat mai întâi într-o încâlcitură sură, apoi într-o aglomerare de câlti pâsloşi, cu tendinţe de compactare. Aşa că am trecut la tunderi de gherila:azi două smocuri de pe spate, mâine de pe coadă, poimâine de pe o ureche, răspoimâine de pe cealaltă… Lookul lui varia extravagant si asimetric, unii ne mai întrebau ce vrem să-i spunem lumii în felul acesta, noi răspundeam plictisiţi că încercam să lansăm noi trenduri, fiecare întelegea ce voia, dar pe ansamblu era bine. Deşi nu voia să recunoască explicit îi cam convenea şi m’nealui.

Tot binele a ţinut până cam acu’ un an. Fără ochelari pe nas şi în viteză mare, să n-apuce să prindă prea repede de veste cu ce mă ocup eu, am incercat să-i tai, inclusă intr-un câlţ mai mare de pe burtă si-o ţâţâ. A fost un mare domn: a urlat doar foarte tare si m-a prins cu colţii de mână. Fără să strânga. Şi azi mai am senzatia de strepezeală pe creier când îmi amintesc de momentul in care am realizat de ce s-a înţepenit foarfeca. (Profit şi de această ocazie pentru a-mi exprima nedumerirea asupra utilităţii dotării masculilor din clasa mamiferelor cu astfel de anexe, complet inutile puilor vii născuţi şi alaptati de către mamele lor!)

Bineînţeles că nu s-a mai pus problema de tuns. Simpla vedere a foarfecii îi provoca reacţii absolut adverse şi complet nepoliticoase. Si tânăra studentă care-i mai tragea câte-o tunsoare profesionistă pe vremuri a terminat facultatea si-a plecat spre cele zări, să tundă câinii europenilor pe bani multi, si la saloanele de înfumuseţare canină n-aveam ce căuta cu amărâtul nevricos şi tras in pempărşi. Geaba duşuleam la el într-o veselie: Bismarckul meu arăta tot mai zdrenţăros, răpănos, mofluz şi atacat de molii.

DSC09979Salvarea a venit, nesperat, de la acelasi doctor care l-a si operat cu ani urmă. Cu ocazia vaccinării veveriţoilor blonzi, am inceput să mă tângui despre starea de decrepitudine vizuală (şi până la urmă nu numai) a amărâtului  fost sârmos. Omul face chirurgie, am vazut la el în cabinet căţei adunaţi mai degrabă adunaţi cu făraşul pe care i-a făcut bine, nu de freze si toaletări se ocupa, şi cu toate astea mi-a zis simplu:

– Aduceti-l aicea, să văd ce-i pot face.

N-am aşteptat să-mi facă invitaţie specială, în ziua si la ora stabilită m-am prezentat cu una bucată câine nervos şi iritat (ştie cineva un câine care să intre în cabinetul veterinar dând voios din coadă ?), echipată în ţinută de scandal şi mobilizată fizico-psihic pentru o luptă lungă şi intensă cu câlţii, pâsla, nervii şi colţii veteranului hârjit în rele. Am fost trimisă pentru o oră la plimbare. Nici macar n-am protestat prea tare, am tulit-o în chip laş şi fără scrupule. M-am întors aşteptându-ma la o întâmpinare iritată, cu reclamaţii despre starea de nesupunere civică a împricinatului.

Doctorul povestea râzând ceva cu asistenta. Bismarckul meu nu se arăta la prima vedere.

– L-o fi drogat un pic, să-l poată lucra, mi-am zis paşind cu emotie in cabinet. La picioarele mele se înghesuia un puiandru zorit s-o taie inspre libertate.

– Unde te grăbeşti, musiu? – am apucat să-ntreb jucăuş în timp ce mă aplecam să-l mângâi puţin,  că nu mă pot răbda să nu initiez un pic de conversaţie cu orice potaie sau mâţă pe lâgă care trec. Şi aplecată am rămas! „Puiandrul” era Bisi al meu! Lăsat in fundul gol, fără scutec, (îl bănuiesc pe don’ doctor de solidaritate pentru o scurta secveţă de demnitate masculină), ras, tuns, frezat, fercheş şi mult mai tânăr şi mai vivace decât la sosire, se-nghsuia ca-n zilele lui bune s-o taie către casă.

DSC09994O clipa, doar o clipa, am avut senzatia ca nimic rău nu i s-a întâmplat, că-i iar zurliul care se lua in colţi cu toţi câinii mai mari decât el, alergatorul autist rozător de pantofi scumpi, tandrul poltron pezevenchi…

 
18 comentarii

Scris de pe 2 iulie 2013 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,