RSS

Arhivele lunare: Septembrie 2013

perversitati generale, particulare, naivitati

Acu’ vreo câteva zile îi povesteam unei amice despre perversitatea generală a bărbaţilor şi cea particulară a balaurului consort, cum cu vreo douăj…cu vreo câţiva ani în urmă m-am întors acasă furioasă de la o întâlnire cu un domn jurist foaarte bătrân (cam de vârsta mea de-acum) şi, întrebată dacă m-a lămurit omul în privinţa speţei fiscale cu care mă dusesem, am izbucnit:

– Să ştii că şi ăsta m-o întrebat ce mai face tăticu’! Şi cum stăteam tâmpă şi mă uitam la el şi mă întrebam de unde mama henghii îl ştie ăsta pe tata, că doar tu  m-ai trimis la el, mi-o picat fisa că mă crede fie-ta! Merita să-i vezi pupilele când i-am explicat că tata nu mai e printre noi, da’ probabil că se refera la soţul meu, care e bine şi sănătos, mulţumesc de întrebare.

Şi cum balaurul consort se multumea să zâmbească fără să zică nimic mi s-a părut stânjenit de situaţie, aşa m-am grăbit să continui:

 – Fii liniştit, la despărţire i-am zis, totusi, că între mine şi tine e-o diferenţă de doar patru ani, da’ tu esti un tip serios, care-şi poartă toţi anii cu el, în timp ce eu, hăbăucă, îi mai uit pe-acasă.

Zâmbetul consortului a dispărut ca si şters cu buretele, ba am mai avut şi şocul de a-l vedea  umflându-se şi răţoindu-se la mine:

– De ce-o trebuit să sari tu cu explicaţiile? Hop şi tu! De ce nu l-ai lăsat în pace, să-l secere invidia c-am pus mâna pe-o bucăţică fragedă ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

Acu’  vreo două zile, în curtea din faţa biroului dau nas în nas cu un client. Venise doar să-mi mai aducă un extras lipsă la dosar, fericit că nu mai trebuie să urce mi-l dă şi, presat de tot felul de alte treburi, porneste grăbit să-şi vadă de drumuri. Nu face decât câţiva pasi, se-ntoarce si-mi zice jenat:

– Am văzut că am două facturi să-ti plătesc, cu concediul ăsta s-au cam dat toate peste cap, scuză-mă, zilele astea plătesc tot.

– Nici o grabă, sar eu plină de miere, accept plata în natură! Ai timp de mine ?

Îl văd mustăcind amuzat şi privind cumva prin mine, undeva în fundal, da’ nu-mi fac griji, doar am mai avut noi decontări dintr-astea.

– Si dacă n-am, o să-mi fac, că-s in culpă. O să trec săptămâna viitoare pe-acasă pe la tine, să vad exact ce ai nevoie şi ne întelegem atunci.

Fericită că l-am prins în mreje şi salt de programările depestenuştiucâteluni, mă-ntorc sprinţară să-mi continui drumul spre birou. Şi mai să mă împiedic de-un tip ce-şi căuta prea absorbit ceva de lucru numa’ să nu lase impresia că trage cu urechea. Brusc mă umflă chicotitul, dau să-i arunc o explicaţie peste umăr: „mobilă, nu sex sălbatic! „, da’ mă păleşte o aducere aminte, şi simt cum un val de perversitate mă inundă…Chiar aşa, de ce să nu-l las în pace, să-l secere invidia …?

 
27 comentarii

Scris de pe 28 Septembrie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , ,

despre maleficul dom’ costică

Iată-l, în deplinătatea maleficităţii lui, alături de câteva din victimele lui preferate

DSC09993

 
13 comentarii

Scris de pe 23 Septembrie 2013 în de viata

 

Etichete: , ,

no ghici!

Ca mie mi-o trebuit o vreme sa-mi dau seama ce-am tras in chip…

DSC00019

 
14 comentarii

Scris de pe 22 Septembrie 2013 în de-a naibii

 

Etichete:

desi ziceam ca nu

V-am promis că nu mai pun poze cu mine, da’ nu pot pentru ca să mă abţin, căci – iata! – de la o vreme, mi-i tot mai drag de exteriorul meu şturlubatec!

Uite, numa’ pe asta, că prea dau bine în pixeli:

2013-08-28_54

Mda, e putin miscata…

Poate pentru că persoana de dincolo de aparat se cam scutura. De emotie, bineînteles!

Şi unde mai pui că-s aşa de subţirică…

 
17 comentarii

Scris de pe 17 Septembrie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , ,

cine zicea că nu le pasă ?

Din câte-am înteles eu nu prea dau cu ţâgla-n chiept chiar în tătă zî la poalele Efelului cu cât de români îs ei.

Da’, uite, la nevoie ştiu să strângă rândurile!

F6D03615-1A79-41D0-A559-6F3B54A7A3F9Si, in ciuda norilor, parca viitorul nu mai e chiar atât de gri.

 
5 comentarii

Scris de pe 15 Septembrie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

Fărâme de vacanţă

Sau cât de simplu e, uneori, să simţi că viaţa e un lucru mare.

2013-08-25 15.02.40

 

2013-08-25 15.22.49

 

DSC00044

 

DSC00049

 

DSC00063

 

 

 
5 comentarii

Scris de pe 14 Septembrie 2013 în de viata

 

Etichete: , ,

întreb. nu dau cu paru’.

Am ajuns (iar) să nu mă pot uita la televizor. Peste tot se joacă, mărunt şi-nverşunat, acelaşi ţonţoroi: câini, eutanasiere, referendum. Undeva, dincolo de ochi, se conturează tot mai apăsat imaginea unor haite umane înarmate cu furci, topoare şi flinte, îndreptându-se unii împotriva celorlalţi cu răcnete şi huiduieli. Între ei haita câinilor. Rânjindu-şi colţii, muşcând aerul, lătrând a spaimă agresivă, scheunând.

O altă dramă transformată in circ mediatic. Ca întotdeauna vor plăti, mai ales, nevinovaţii.

Dacă aş fi fost mamă sau bunică de copil atacat aş fi atârnat de jugulara atacatorului, aş fi vânat stăpânul şi i-aş fi cerut capul. Nefiind,mă cutremur de-o aşa nenorocire. Cu strângere de inimă aleg eutanasierea câinelui ucigaş. (Ştiu că a jucat, atroce, rolul pistolului. Întrebarea e cine l-a încărcat de-a lungul vieţii lui, cine a vârât atâta ură-n el încât s-ajungă să creadă că un copil de patru ani este un adversar ce trebuie anihilat ?).

Insidios, tenace si oarecum stupid, o întrebare îmi tot dă ghies şi mă imploră s-o rostesc: în fiecare an mor copii loviţi de maşini – de ce nu dăm la topit toate masinile?

PeSeu – Şi, uite-aşa Roşia Montană parcă nu mai e atât de importantă. Nici alte taxe, locuri de muncă, greve, demonstraţii si alte frivolităţi.

L.E. – De ce ca să adopţi un maidanez?

– costurile de «achiziționare» sunt mult mai reduse și se poate alege între foarte mulți câini de vârste, talii, culori, caracteristici și chiar rase diferite.

– orice câine adoptat, chiar adult, este la fel de inteligent, iubitor ca un câine cumpărat, și probabil mult mai recunoscător.Un câine adoptat cunoaște prea bine greutățile vieții, va fi mai loial și mai iubitor chiar și decât un om.

– mulți câini metiși sunt mai rezistenți și nu prezintă boli sau defecte specifice unei rase.

–  acolo unde există un animal de companie, copiii învață mai ușor ce înseamnă să fii responsabil, bineînțeles, dacă părinții le oferă un exemplu pozitiv

– nimic nu poate fi comparat cu mulțumirea pe care ți-o dă faptul că ai dat o a doua șansă unui animal

sursa: http://vreausieufamiliamea.wordpress.com

 
22 comentarii

Scris de pe 6 Septembrie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , ,