Sambata am consumat-o anodin printre terfeloage. Asa ca nu se pune.
Duminica a debutat incert, mai degraba gri, intr-un ritm molatic si neconvingator. Pana la urma soarele s-a itit dintre nori, cerul s-a albastrit si tot si toate s-au invaluit intr-o regala nuanta de gri-auriu-roscat.
Inefabilul calm al zilei de toamna ne-a cam bulversat psihicul sensibil
Am amusinat zarile, admirat culorile, inventariat si confruntat durerile reumatice.
Pana la urma am concluzionat unanim: toamna a cam zis tot ce-a avut de zis (cu multa caldura!). Incepem sa credem ca urmeaza iarna.