Da, a venit si pe la noi. Blonzii s-au cutremurat de placere si-au intrat in trepidatii de cu dimineata.
La amiaza erau deja cheauni de dorinta evadarii.
Pana la urma am cedat psihic si -sub pretextul curatarii drumului- am deschis larg poarta.
Restul a fost poveste.
Ce s-o mai lungesc? … Si tot asa de noua ori!
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
Gabriela
26 ianuarie 2014 at 21:58
Observ plasa de la baza gardului, deja „ciupita” in unele locuri. Noi am fixat la gard mai intai o plasa foarte frumoasa, dar (ghinion!) din plastic si dupa ce am adunat fasii-fasii imprastiate prin curte si ne-am saturat de evadari si de musafiri de-ai domnisorului, am recurs la o plasa din sarma solida. Acum este si asta in relief de cat a smotocit-o (nu i-a placut in format 2D).
Concluzia este ca nu e bine sa te pui cu odraslele canine, mai ales daca sunt alintate!
balaurdegradina
26 ianuarie 2014 at 22:09
Gabriela, cine stie pricepe 😀
In timp ce incarcam poza cu pricina ma gandeam „Doamne urata-i peticeala aia cu plasa!”
Da’mi-am dat repede,tot eu, raspunsul: las’, ca posesorii de blanosi precis o sa stie despre ce-i vorba!
cafeauata
27 ianuarie 2014 at 0:22
Si uite asa pot sa spun ca am intalnit si catei fericiti!
Vasile Dumitru
27 ianuarie 2014 at 9:48
Bună dimineața!
Se pot face declarații on-line? Nu? Ups!
Voiam să scriu că mi-a fost dor de balauri!!!
Pe unde umblarăți, bre, până acum?
Sau sunt balauri de nișă, adică de grădină da’ rasa „de iarnă”!!! 🙂
cristina
27 ianuarie 2014 at 10:53
eeei, daaa, cata treaba au avut blanosii!
cum le-a fost somnul dupa aia?
balaurdegradina
27 ianuarie 2014 at 15:51
cafeluto, nu-mi zi ca printesa cola a facut nazuri la o asa intamplare!
balaurdegradina
27 ianuarie 2014 at 16:09
VasileD, rabdare, ca haita noastra (de gradina, de gradina, da’ cu inrudiri si dinspre haita balaurilor de contabilitate ) inchide inca anul ce trecu’. O vreme. Dupa care o sa deschida anul de-ncepu. Deci greu.
Da’ multumim emotionati pentru declaratia de dor! La dintr-astea avem dezlegare permanenta.
balaurdegradina
27 ianuarie 2014 at 16:10
cristina, lesinat spre comatos, cu sforaieli apocaliptice 😀
vasile
27 ianuarie 2014 at 20:34
De pomina catelusii, nu renunta la escapade nici prin troiene.
O seara linistita cu multa caldura va doresc.
mixy
28 ianuarie 2014 at 12:15
Imi pare o actiune atat de simpla si curata alergatura lor!
coolnewz
28 ianuarie 2014 at 13:04
las’ ca-i buna zapada ca omoara melcii! 🙂
balaurdegradina
28 ianuarie 2014 at 17:41
Vasile, mai ales printre troiene e palpitant! La un moment dat aveam senzatia ca parca s-ar da si ei pe derdelus 😀
balaurdegradina
28 ianuarie 2014 at 17:42
Mixy, exact! Cam asta e, de fiecare data, si senzatia mea.
balaurdegradina
28 ianuarie 2014 at 17:47
coolnewz, eu cred ca zapada e buna la multe alte chestii, da’ la asta cu melcii am retineri. iarna trecuta a fost mult mai generoasa in zapada si, cu toate astea, „supravietuitorii” cu casa-n spinare au fost foarte multi, foarte agili si foarte hamesiti. mi-au mancat 3 ture de craite (inclusiv tijele, tot, tot, pana la nivelul solului), de-ajunsesem sa fac o adevarata obsesie din vanatoarea lor.
Silavaracald
3 februarie 2014 at 11:00
Ar ieși și ai mei din curte, la zbenguială, da-s prea ocupați să ne roadă manșetele pantalonilor sau turecii cizmelor când ne prind pe-acolo. Lili nu avea asemenea apucături până nu a apărut Papi, semn cu și ăi mari mai învață prostii de la cei mici, nu numai invers. 😀
balaurdegradina
3 februarie 2014 at 18:29
slvc, cred ca sufera fetele de sindromul ala al fratelui mai mare, se simt neglijate si nesigure , asa ca cedeaza tentatiei de-a redevini copile sturlubatice, delicate rozatoare de incaltari 😀
gabi8154
4 februarie 2014 at 23:12
Imi pare bine sa va regasesc veseli si fericiti, pe toti! Cat despre Blanosi- n-am cuvinte, sunt adorabili!
balaurdegradina
6 februarie 2014 at 18:16
Gabi, noi -cum ne stii- tot veseli, adorabili, si dand din cozi 😀
Si, uite-asa, am mai inceput un an!