RSS

Arhivele lunare: Iulie 2014

livant

Ar cam fi vremea sa adun lavanda.

DSC00237

Incet-incet floricelele incep sa se scuture.

Baiul e ca nu-mi vine, ca-s prea frumoase. Si miros prea bestial.

DSC00231

Si-am stat de vreo doua ori cu foarfeca-n mana pana am uitat de mine tot admirand vojgaiala nebuna de bondari, albine, viespi si alte asemenea.

DSC00229E-asa un devotament  dezlantuit in tufele movulii , asa o concentrare totala pe colectarea ultimei picaturi de nectar … cu zumzet dulce, inecat in aroma inconfundabila,  in lumina aurie de vara …

Nu, inca nu le tund, le mai las o vreme.

 
10 comentarii

Scris de pe 13 Iulie 2014 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , ,

Canalul Manecii este acoperit de ceata, continentul e izolat

DSC00208

Sunt dimineti dintr-astea, in care ceata ne da tarcoale si-o simt asteptand la cotitura, in care n-am cum sa nu ma simt un pic englezoaica.

Acum e prea vara pentru ca sa ne cotropeasca de tot.

Dar o sa vina ea toamna…

DSC00131

 

 
4 comentarii

Scris de pe 10 Iulie 2014 în de viata

 

Etichete: , , ,

Imagine

stare de vigilență

DSC00087

 
13 comentarii

Scris de pe 6 Iulie 2014 în blanosii

 

Etichete: ,

împăcare


Bineinteles ca Marea Reconfigurare s-a amanat (unii spera ca s-a anulat, da’ niciodata nu-i sa nu fie cumva, asa ca eu ma incapatanez sa prefer formula ‘amanat’).

Dupa un stand-by prelungit inutil, m-am trezit la final de luna mai c-o gramada de rasaduri de rosii,  de castraveti si de ardei, obosite de-atata asteptare, ce plangeau de dorul  stratului de-o buna gramada de vreme,

DSC00003

da’ de unde straturi, ca tot visand la utopicul confort marit   nu pregatisem nimic , la naiba, nici nu vreau sa-mi amintesc cu cata obida le-am insurubat pe unde-am apucat, in devalmasie si fara de nici un descantec.

DSC00067

Am continuat sa dreg busuiocul…mai cu o foliuta,mai cu un mulcisor, un  puf de macerat de urzica mirosind naucitor, hai si-o masca nutrienta de  gainat  … dar startul ratat si-a spus cuvantul, lucrurile s-au urnit al naibii de greu si toata lumea parea bosumflata si fara chef.

Si-a venit ploaia

DSC00058

si s-a dus

DSC00061

si-a venit iar

DSC00048

si fiarele au atacat salbatic

DSC00076

(noroc cu aparatorii destoinici din garda personala

DSC00036)

Si-a mai iesit un pic soarele…

DSC00066Si tot asa de nenumarate ori.

Incet-incet lucrurile incepeau sa se urneasca, dar parca fara nici un fel de implicare sentimentala. Toti paream sa ne facem treaba, unii cu organizatoricu’, ceilalti cu crescutul si infloritul, dar fara sentimente exuberante si alte farfastlacuri,  pe scurt nu-mi venea dom’ne, nu-mi venea bucuria de alta data cand eram acolo, printre straturi. Ca prea o ratasem cu planurile si cu asteptarile!

Asta pana la finalul weekendului trecut.

O zi superba de vara. Cu lumina dulce-aurie. Cu aer inca proaspat.  Calda, nu fierbinte. Cu celuloza duduind discret in fiecare frunza. Cu bondari, albine, viespi, muste si tantari bazaind aferat din floare-n floare. Cu miros de levantica insinuandu-se pe orice pala de vant. De undeva de peste garduri vocea  Cesariei Evora, grava, senzuala, plutind regal si hipnotic peste tot si peste toate, unindu-le intr-un intreg.

DSC00117

La un moment mi-am dat seama ca mi-e atat de bine printre imperfectele mele straturi c-aproape mi-au dat lacrimile.  Si cam asta a fost tot, fara alte explicatii sau medieri,  am constatat ca eu si gradina redeveniseram prieteni. Asa ca m-am retras fericita in budoar, sa croiesc alte planuri de recuperare a intarzierilor din campania agricola.

De-aici incolo tine-te vara, c-avem de gradinarit!

 
29 comentarii

Scris de pe 2 Iulie 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,