RSS

raport agricol

31 Aug
Si cum va spuneam, anul asta am cam dat-o de gard cu rosiile. Sau nu v-am spus? Nu-i nimic, nu-i nimic, va spun acuma.
Inceputul a fost tardiv si in devalmasie , heirupist si plin de venin, doar ratasem  marea si frumoasa reconfigurare. (Ca parca si vedeam aievea noile straturi, drepte, largi exact atata cat trebuie, inaltate si absolut gospodaresti si-am fost pedepsita pentru o astfel de aroganta, nu stiu cum, dintr-o data toate alinierile s-au dezaliniat si m-am pomenit infingand rasadurile cu naduf si dand marunt din buze in aceleasi straturi vechi, tot prea mici si tot prea putine.)
DSC00025

Pana la urma am reusit, cu totii, sa depasim frustrarea si amocul. Rosiile s-au pus pe creascut , eu le-am ingrijit cu drag, patrula blonda a patrulat cu maxim devotament.

DSC00111

Si numa’ ce m-am pomenit c-o gradinuta frumoasa coz!

DSC00252

Cu rosii vanjoase, verzi-verzi-verzi, saltandu-se pe araci cu un aer regal,  sanatoase tun! E drept ca nici eu n-am stat cu mainile-n san: le-am dat la tratamente bio de le-am cam mutat nasul! Macerat de urzici, macerat de tataneasa, macerat de parul porcului, cocktail de urzici-tataneasa-parulporcului… hai și-o zămădârcă de găinaț de găini de la munte…

DSC00106

Si mări creștea grădina mea, dacă nu pe lung si pe lat, da’ pe-năltime cat incăpea, mai ceva ca-n povestile cu zane! (Recunosc, la varsta din buletin puteam gandi mai putin magic, da’ n-am ce face, dacă nu m-am copt la mansardă pană acuma, slabe sperante de-acuma-ncolo!)

DSC00226

De cate ori treceam printre straturi mă pomeneam notand in memorie să nu cumva sa uit  la anu’ să pun la-ncoltit muuulte seminte de floarea soarelui, ca tulai Doamne mult stiu sa-mi placă! Pe cele din vara asta le-am obtinut la-ntamplare, din niste resturi de seminte puse terapeutic la germinat de care-am cam uitat, asa că pană la urmă, in loc s-ajunga in salată si-au văzut de crescut prin jardiniere si ghivece, via margini de strat. Neapărat o sa mai pun prin grădina la anu’!

DSC00205

Bineinteles ca s-au mai intamplat si alte chestii prin gradina

DSC00185

DSC00245

DSC00294

DSC00297DSC00283

DSC00203Castravetilor nu le-a mers deloc bine. Nici nu prea aveau sanse,din moment ce i-am inghesuit la margine de strat de rosii, desi stiam clar ca astia nu fac casa buna impreuna! Dar cum spuneam, reconfigurare ratata, lipsa de spatiu, inghesuit rasaduri pe unde-am apucat … Saracii s-au straduit ei la inceput, dupa care au intrat in regres si s-au umplut de mucegaiuri, asa ca, dupa ce-am esuat in a-i întrema, i-am scos de tot, sa le scurtez chinul.

Sa revenim la rosii. Tare mai erau frumoase! Si, mai ales, incredibil de sanatoase! Ca iunie a fost ploios, da’ asta nu-i chiar asa mare scofala, ca la noi un iunie normal ploua, nu se joaca, da’ a venit si iulie, si-a tot plouat si-a fost cald si-a plouat si-a fost cald si rosiile mele erau tot sanatoase, nici urma de pata de mana, erau pline de flori, pana-n varf, la poale legasera rod tot mai rotund si tot mai greu, si-mi erau dragi de-mi venea sa ma culc colac pe sub vreji. La final de luna, dupa 25 (normal, ca tot contabilu’ din Romania) dupa ce mi-am facut bagajul, le-am mai tras o inspectie,  am vanat cu ochi critic vreo urma cat de mica de mana, nimic dom’ne, nimic, asa ca le-am mai sorbit odata din priviri si-am plecat.

O saptamana am respirat aer curat, am urcat pe munti, am coborat pe sub, am mancat c-o disperare demna de cauze mai bune (daca vrea cineva sa manance mancare buuuna-buuuna si muuulta-muulta stiu eu o pensiune unde dormi domneste si e imposibil sa te tii de cure de slabire) si-am facut chinezisme qi. Si m-am intors acasa ca o floare zen, numa’ buna sa continui starea de emotie pozitiva printre straturile mele.

De pe terasa, de la numai cativa metri departare, totul parea ok (cred c-a sosit mimentul sa port ochelarii de distanta, fi-mi-ar naravul sa-mi fie), dar pe masura ce m-apropiam simteam ca aerul se tot rarefiaza, iar picioarele-s tot mai moi. Jaale, oameni buni, jale si teroare in straturi! Rosiile mele plesnind de sanatate,uitandu-se de sus la mine de pe araci, cu frunze verzi-verzi-verzi trageau sa moara! Cum s-a putut ca intr-o saptamana sa aiba sa treacade la stadiul de falnice prezente regale, sanatoase pana-n varful aracului, la stadiul de jalnice ruine nu-mi pot explica! Duminica dimineata plesneau de verde, duminica urmatoare galbejite-negrii, adio flori, adio etaje superioare, adio cateva plante intregi  din care n-am mai avut ce salva.

DSC00402

In poza is deja cosmetizate. Oricum arata mai bine decat in realitate.

Partea pozitiva este ca mananc rosii. Dulci, carnoase, cu pielita subtire, gustoase.

DSC00445E clar, nu mai poate fi vorba de o recolta de palmares.

Da’ nu-i nimic, nu-i nimic, la anu’…

(Si sa nu uit sa pun floare-soarelui. Multa floarea soarelui!)

 
 

Etichete: , , , , , ,

19 responses to “raport agricol

  1. Victoria

    31 August 2014 at 21:53

    Daca inainte de plecare dadeai un pic(sau mai mult) de piatra vanata, cu siguranta nu le pierdeai.
    Asa am patit eu. La mine au fost 2 saptamani de concediu,dar am o vecina draga, si a venit de le-a stropit cu zeama de ceapa si usturoi si piatra vanata.Si,desi le-a prins si pe ele mana,inca mai au frunze,flori si gogonele.
    Lasa ca la anul poate va fi mai bine.Speranta moare ultima🙂

     
  2. gabi8154

    1 Septembrie 2014 at 1:37

    Iubesc floarea soarelui! Atat de mult, incat… mi-am si cumparat trei bucati, de plastic (stiu, ce oroare!), ca sa le am langa mine tot timpul!
    Cat despre pataniile tale de gradinareasa, nu-sh ce sa zic! Imi pare rau, dar omul din necaz invata! La anul va fi mai bine, sunt sigura.

     
  3. cristina

    1 Septembrie 2014 at 11:33

    Mamaa, ce intamplare naspa!😦
    Mana asta a reusit sa ma umple de uimire anul asta. O cunosteam din copilarie, de la bunici, dar nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de agresiva, de persistenta, de daunatoare. Ai fi avut recolta frumoasa foc, asa e doar … frumoasa🙂
    Nu-i nimic, la anu’va fi mai bine, ai sa vezi. Oricum, rosiile tale arata foarte fain.

     
  4. balaurdegradina

    1 Septembrie 2014 at 13:02

    Victoria, cam tot asa am concluzionat si eu. Asta pentru la anu’.
    Ceea ce-am inteles din patania de anul asta e ca maceratul de plante este foarte bun , dar pe termen scurt. Probabil ca daca as fi fost acasa atunci cand au aparut primele semne evolutia manei ar fi fost mult mai putin grava si daunele mai mici. Asa ca de-aici incolo, de voi lipsi de-acasa mai multe zile, piatra vanata le voi da sa pape inainte de plecare, cu diverse arome (urzica, tataneasa etc), pe alese 😀

     
  5. balaurdegradina

    1 Septembrie 2014 at 13:08

    Gabi, si eu sunt mare fan floarea-soarelui! Inca din vacantele copilariei, pe cand inainte de a ajunge in Delta treceam prin lanuri nesfarsite (mi se parea mie) de flori de aur…

     
  6. balaurdegradina

    1 Septembrie 2014 at 14:25

    Cristina, nu-i doar frumoasa, e buna rau!

     
  7. Andreea

    1 Septembrie 2014 at 16:02

    Am vazut pe aici, printre prieteni, ca majoritatea a avut probleme cu mana anul asta, deci macar nu esti singura.🙂 S-au razbunat ca ai plecat in vacanta si le-ai lasat singure… Ce malefice sunt si rosiile astea!🙂 Oricum, m-ai umplut de zambet cu articolul asta.

     
  8. fosile

    2 Septembrie 2014 at 8:49

    Da de saptamina zen nimic?
    Ca, oricum, de-acum rosiile-s gogonele.
    Vad ca blanosii s-au pregatit cum trebe pentru iarna.
    Saru’mina!

     
  9. nelucraciun

    2 Septembrie 2014 at 22:25

    Totusi, dupa cosmetizare au ramas multe rosii. Eu le aruncam cu galeata (in prima faza, apoi am abandonat cultura, dupa ce mai mult de o luna m-am luptat cu mana – vorbesc de gradina de la tara, la oras am temperat atacul)

     
  10. mixy

    3 Septembrie 2014 at 20:23

    Cat pe ce sa mor e invidie ca ce gradina frumoasa ai, si-apoi sa mor de nervi cand am auzit de mana. La cum e vremea acum, mie mi s-au dus sperantele. Adica tot speri an de an, tot muncesti, si la anu’ sa alegi cu castronelul, in loc sa aduni cu roaba. Pai – contabiliceste vorbind – treaba-i asta?!

     
  11. balaurdegradina

    4 Septembrie 2014 at 22:37

    Andreea, chiar imi zicea un alt gradinar, caruia ii aratam pe viu dimensiunile tragediei:sa stii ca nu le place sa pleci de-acasa, te simt fetele ca te-ai dus, si una-doua isi fac de cap!

     
  12. balaurdegradina

    4 Septembrie 2014 at 22:51

    Fosil, saptamana zen a fost incredibil de scurta. Se desprinde, deci, concluzia logica ca a fost si-a naibii de faina😀 Despre gogonele… cum tocmai ziceam … cat despre blanosi…o buna parte din podoaba din poza a fost imprastiata generos prin toata casa, iar cealalta le-a fost smulsa cu haulituri in dese sedinte de wellness pe care le-am impus in ciuda aprigei opozitii manifestate. Acuma lucreaza intens la producerea unei noi colectii de iarna.

     
  13. balaurdegradina

    4 Septembrie 2014 at 22:57

    NeluCraciun, in seara asta m-am uitat cu jale prin straturi: se mai arata cam doar o saptamana de salate generoase din recolta proprie . Ma concentrez pe gandirea pozitiva: decat nimic…

     
  14. balaurdegradina

    4 Septembrie 2014 at 23:02

    Mixy, da’ ce castronel, ce gust, ce aromaa !😀

     
  15. Vasile D

    5 Septembrie 2014 at 17:16

    am ajuns la final, cu chiu cu vai, printre lacrimi de râs, nu de compasiune, și am rămas cu un lucru clar! știu acum care e părul porcului! urzica o știu din copilărie, încă am bășici pe picioare, tătăneasa era pomenită de Draga Olteanu într-un scheci, așadar știu „teoretic”, acum mi-e clar care e părul porcului!
    e chestia aia alb-gălbuie ca un fuior, nu? aia între căpșuni și dovlecei, da?🙂

     
  16. silavaracald

    9 Septembrie 2014 at 10:07

    Hmm.
    Și eu, care credeam că le-am băgat pe-ale mele în boală din nepricepre de începător…😦

     
  17. coolnewz

    23 Septembrie 2014 at 13:54

    la mine cind au dat ploile si nu s-au mai oprit, au inceput sa plesneasca (rosiile), odata plesnite sa le atace toate ginganiile posibile, sa se strice etc. Iar alea care nu au plesnit, nu aveau nici un gust ca erau pline de apa care le dilua orice dulceata! La anu’ trebuie sa le acopar!

     
  18. balaurdegradina

    24 Septembrie 2014 at 15:31

    coolnewz, uite cum ma facusi sa ma simt cu lozu’ castigator in mana: ale mele macar or avut gust! si eu tot cochetez cu acoperitu’ , da’ parca n-au acelasi gust daca nu le vede soarele.
    asta asa, pe principul „capra cu coada cat mai sus”…

     
  19. balaurdegradina

    24 Septembrie 2014 at 15:32

    SLVC, abandoneaza inhibitiile de incepator! Vremea n-a fost de treaba, nu noi😀

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: