A fost putin iritat. Caci nu i-au placut niciodata doctorii. Si mai ales injectiile.
A sforait usor in timp ce-i povesteam la ureche cum a fost el cel mai grozav alergator din Cutzodrom, cum toti amicii lui de plimbare se-nghionteau cand aparea el si-si spuneau „vine Bisi, ia uitati va la el ce tinuta are!”… si cum o sa zvacneasca iara ca un arc catre cele zari si-o sa-i duduie pamantul sub labe, sub toate labele lui puternice, si-o sa-i falfaie urechile-n vant …
Si cam asta a fost tot.
Cand m-am uitat la el plecase deja.
Stiu sigur ca acuma alearga neobosit.
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
fosile
12 septembrie 2014 at 0:08
Va sintem alaturi.
Lacrimi…
Gabriela
12 septembrie 2014 at 7:27
Stiu ca este sfasietor, caci am trait-o.
Consolarea vine cu timpul, si la gandul ca a dus o viata demna, plina de dragoste si lipsita de griji. Vor ramane amintirile dragi.
Cu drag.
simf
12 septembrie 2014 at 7:40
offffff
cristina
12 septembrie 2014 at 8:46
acum e intr-o lume fara probleme, fara dureri si fara oprelisti.
silavaracald
12 septembrie 2014 at 8:53
Of… 😦
ilincaotgramesti
12 septembrie 2014 at 9:13
Sa-i fie bine acolo unde s-a dus Laura. Dacă nu mă-nșel datorită dragostei și insistenței tale a mai capatat 4 ani de viata prin operatia la coloana?!
Cristina Andreia Demetrescu
12 septembrie 2014 at 9:37
Scumpule, tare rau imi pare ca n-am apucat sa te smotocesc putin dar daca o fi sa ne intalnim acolo sa stii ca nu scapi. Vezi ca Tara, Scotch, Cichi, Bobi 1 si Bobi 2 sunt deja pregatiti sa te intampine si mama ce mai alergaturi o sa trageti. Pup urechea dreapta si iti urez drum bun.
greenzonelife
12 septembrie 2014 at 9:59
Of, e asa ciudat sentimentul acesta cand pierzi un prienten, l-am avut deja de trei ori in viata, si sper ca daca exista un rai al cateilor acolo se vor duce toti.
Iulia
12 septembrie 2014 at 11:09
Suflete care ne incalzesc noua sufletul…
Liliana
12 septembrie 2014 at 13:13
o sa ne lipsesti, Bismark! Nici macar balaurii nu vor mai fi ce-au mfost, fara tine…ramas bun, prieten drag!
cafeauata
14 septembrie 2014 at 0:34
Ne vom aminti cu drag, cu tare mult drag de tine, Bismark! Si sigur la fel vor face si vedetele blonde din gradina…
Imbratisari, Laura.
www.Gardenbio.ro
16 septembrie 2014 at 15:48
Am si eu un Tosa si nu vreau sa ma gandesc ca ma voi desparti vreodata de el 😦
carmen
18 septembrie 2014 at 9:08
suntem alaturi
irenadaiana
19 septembrie 2014 at 23:58
Cand sunt langa noi ne umplu viata cu dragoste. Cand pleaca lasa un gol ce nu poate fi umplut nicicum. A fost un curajos. Curaj si voua Balaurico. In rest vorbele sunt de prisos.
balaurdegradina
20 septembrie 2014 at 17:34
Multumesc. Pentru sentimente, cuvinte si sustinere.
Sofia
15 octombrie 2014 at 12:35
Bisi!!!! de cate ori nu te-am pupat asa..pe monitor. Nu o sa te uit! Nita, Craciunita, catelusa noastra care are si ea picioarele din spate paralizate, e bine, sanatoasa si tare happy cand o plimb cu masina sau sustinuta. In iunie au fost 4 ani de la accidentul ei! Cand venim acasa, haita recunoaste masina, latra ,scancesc dar Nita se bucura cel mai tare!
balaurdegradina
15 octombrie 2014 at 19:06
Sofia, pentru Bisi sosise vremea.
Sper ca Nita ta sa te intampine bucuroasa multi ani de-aici incolo!