Intelectuali din toate tarile,uimiti-ne!
Patriotii convinsi ca avem exclusivitate la ideea „ciripitului” ca manifestare frusta a spiritului cetatenesc sa ia aminte:
„bocca del leone” functiona cu mult inainte ca ai nostri sa se strecoare discret in biroul securistului pentru a-si da cu presupusul despre integritatea etica si ideologica a colegului , prietenului, vecinului drag.
Acasa stiam de drumuri private, cartiere private, paduri private, privatele din fundu’ curtii, la Venetia ne-am imbogatit cunostintele, da, aici au si poduri private.
Si blocurile plutitoare. Ah, blocurile plutitoare!
Astea iti iau lumina cand ti-e lumea mai draga.
Noroc ca nu dureaza mult. Are loc momentul acela de admiratie reciproca: ei ne pozeaza pe noi, noi pe ei, cateodata ne mai si facem cu mana, apoi blocul plutitor se departeaza maiestuos precum o imensa rata cracanata.
Atat pentru azi. Incerc sa va las in pace cu Venetia, dar nu stiu daca o sa reusesc. Inca ma bantuie.
Gabriela
12 octombrie 2014 at 10:27
Am citit toate episoadele, mi-am adus aminte (sunt multi ani!), m-am amuzat! Prima data cand am ajuns la Venetia nu aveam firimituri si nici bani sa le cumpar porumbeilor graunte, asa ca nici gand sa se apropie de mine; miroseam a turist prapadit si nu meritam atentie!
Venetia e speciala si as vrea ca o data macar sa patrund in „maruntaiele” ei (sa-mi permit adica!).
balaurdegradina
13 octombrie 2014 at 15:47
Gabriela, cam tot asa si eu 😀 De data asta l-am prins pe Doamne-Doamne de-un picior si-am stat 7 zile… da’ ce zile! 😀
melami
15 octombrie 2014 at 17:34
Blocurile astea plutitoare mi-au scăpat. Nu le-am văzut niciodată în cele trei ocazii în care am fost acolo, dar, de fapt, însumate toate la un loc, sejururile mele acolo nu fac 7 zile, cât ai stat tu. Altfel, poate, cine știe…
balaurdegradina
15 octombrie 2014 at 19:17
SLVC, daca nu tragi o fuga pana la Venetia in urmatoarele zile ai toate sansele sa le ratezi de tot, ca cica vor sa le interzica in laguna, pe motiv ca nu dau bine in fotografii, polueaza aerul si provoaca tot felul de alte chestii neplacute.
Desi, daca stai sa te gandesti la dolareii americanilor fara numar, fara numar, fara numar, debarcati non stop din asfel de asezaminte plutitoare… parca nu-s chiar toate neplacute.
gabi8154
4 noiembrie 2014 at 9:23
Anul asta am ajuns si noi la Venetia! Cum spuneai, inca ma bantuie. Nu i-am gasit termen de comparatie cu nimic din ce stiu, mi se pare… nepamanteam. Si… am iubit sa fiu turist in Venetia.
balaurdegradina
5 noiembrie 2014 at 18:56
Da, Gabi, si mie-mi tot venea sa-mi dau pupuri ca mi se intampla una ca asta 😀