Dacă e sa ne luăm dupa căutarile cu care nimereste lumea grădina cu balauri in ultima vreme…două ipoteze se conturează tot mai cu tărie:
1. ori am devenit eu un clasic in viată cand e vorba de semințe sclifosite
2. ori lumea e tot mai interesată de cultura lobeliilor.
PS.1 Probabil că s-au lamurit că pantofii cu toc trebuie cautați in alta parte.
PS.2 O, da, poza e de anul ăsta!
PS.3 Desigur, e o poza cu viitoare lobelii. (Si cu sălătele, dar pentru ele nu-mi asum nici un merit.)
PS.4 Cu muscatele am dat-o-n bară colectiv. Adica n-a catadixit să răsară măcar una!
vasile
8 Martie 2015 at 23:37
Frumos si pentru ca este 8 Martie iti urez o primavara minunata si LA MULTI ANI!
cristina
9 Martie 2015 at 9:57
ei, aici e loc de o mirare existentialista: tie ti-au iesit lobeliile si muscatele nu, iar mie fix invers. muscatele mele (de anul trecut sau acum doi ani, nu mai stiu) sunt o minunatie, mult peste asteptarile mele de gradinar care da rateuri pe banda rulanta. lobeliile, de cate ori le-am pus (si dupa modelul tau si indicatiile de pe tot mapamondul) n-au reusit sa iasa decat in numar de una bucata fir, pazit si cocolosit mai ceva ca o planta din aur.
oare care sa fie secretul?
balaurdegradina
9 Martie 2015 at 16:20
Multumesc Vasile!
balaurdegradina
9 Martie 2015 at 16:42
cristina, pornind dinspre intuitionism, prin obiectivism, relativism catre pozitivismul logic s-ar putea sa nu vrea ele, s-ar putea sa nu fim nici noi chiar perfecte, ar putea interveni chiar posibilitatea rasaririi lor intr-un univers paralel, dar cu certitudine la anu’ vom reusi!