Matineu

Tur de gradina intr-o duminica a unui mai cu mari restante de gradinareala (cam un sfert din pretioasele mele rasaduri de rosii inca n-au ajuns in strat). Miros de verde crud, de liliac, de iasomie, de ceapa si usturoi, bazait de viespi, de muste, albine nu.

Constat (nu dau cu piatra):

– un mic dejun al campionilor e intotdeauna binevenit.

– e imposibil sa nu cazi in admiratia panselutelor locale

– unii capsuni s-au cam hipsterizat si, culmea, pare sa le priasca

 – cand ceva iti iese perfect (chiar daca cu ajutor) nu are rost sa mimezi modestia, trebuie doar sa cazi in admiratie

 – lenesul mai mult alearga,e o formula demult consacrata, asa ca nu vad motivul pentru care unii se incapataneaza sa zica ca nu

 In rest, imensa mirare ca ceva cu un nume atat de jucaus -erizipel (rimeaza cu Rapunzel, bobocel, apfelstrudel) poate durea atat de neprincipial.

 

dupa ploaie

 

sindromul aprilie

Dom’ne, mie iar nu-mi iese aprilie la socoteala!

Oricum fac, oricum ma organizez (sau nu), aprilie vine si se duce fara sa-l simt.

Martie inca s-ar mai baga in seama un pic, mai niste intamplari cu borcanele (ca in februarie ma cam leg de calorifer, numa’ sa nu ma scap la seminte), mai niste trairi cu rasariri, frunzulite si radacinute, acolo, niste miracole vegetale de un verde fragil … mai un oftat ca iara ninge…

Si trece martie.  Fiscul isi aduce aminte ca el de mult n-a mai cerut niste declaratii (he he, ce ironie fina din partea mea, sper sa-l fac sa se simta jenat), asa ca dosarele incep sa dospeasca tot felul de acte, de situatii, de declaratii, care starnesc niste termene, care preseaza, preseaza…

Pe-afara se-ntampla chestii

Da’ cine s-apuce sa vada ce se-ntampla? Pana cand sa-ntorc de-a binelea capul, aprilie tusti pe langa mine si pe-aci ti-e drumul!

Fix asa am patit si anul trecut. Si acu doi ani. Si…Gata, ajunge, nu mai merge asa!

O sa-mi pun un memo pe telefon, pe calculator,mai bine pe telefon si pe calculator, pentru 30 martie urmator: atentie, urmeaza aprilie, nu uita sa-l bagi in seama!