Tur de gradina intr-o duminica a unui mai cu mari restante de gradinareala (cam un sfert din pretioasele mele rasaduri de rosii inca n-au ajuns in strat). Miros de verde crud, de liliac, de iasomie, de ceapa si usturoi, bazait de viespi, de muste, albine nu.
Constat (nu dau cu piatra):
– un mic dejun al campionilor e intotdeauna binevenit.
– e imposibil sa nu cazi in admiratia panselutelor locale
– unii capsuni s-au cam hipsterizat si, culmea, pare sa le priasca
– cand ceva iti iese perfect (chiar daca cu ajutor) nu are rost sa mimezi modestia, trebuie doar sa cazi in admiratie
– lenesul mai mult alearga,e o formula demult consacrata, asa ca nu vad motivul pentru care unii se incapataneaza sa zica ca nu
In rest, imensa mirare ca ceva cu un nume atat de jucaus -erizipel (rimeaza cu Rapunzel, bobocel, apfelstrudel) poate durea atat de neprincipial.