Tur de gradina intr-o duminica a unui mai cu mari restante de gradinareala (cam un sfert din pretioasele mele rasaduri de rosii inca n-au ajuns in strat). Miros de verde crud, de liliac, de iasomie, de ceapa si usturoi, bazait de viespi, de muste, albine nu.
Constat (nu dau cu piatra):
– un mic dejun al campionilor e intotdeauna binevenit.
– e imposibil sa nu cazi in admiratia panselutelor locale
– unii capsuni s-au cam hipsterizat si, culmea, pare sa le priasca
– cand ceva iti iese perfect (chiar daca cu ajutor) nu are rost sa mimezi modestia, trebuie doar sa cazi in admiratie
– lenesul mai mult alearga,e o formula demult consacrata, asa ca nu vad motivul pentru care unii se incapataneaza sa zica ca nu
In rest, imensa mirare ca ceva cu un nume atat de jucaus -erizipel (rimeaza cu Rapunzel, bobocel, apfelstrudel) poate durea atat de neprincipial.
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
Simona
26 mai 2015 at 8:44
Multă sănătate!
Frumoase panseluţele.
Nici soţul nu s-a obişnuit cu specimenele din grădină. Încă îi servesc lecţii de botanică aplicată şi de anatomia feţei…mirate.
balaurdegradina
26 mai 2015 at 10:36
Simona, expresia de mirare este un exercitiu excelent de gimnastica faciala.
Deci nu-l ierta!
Dani
26 mai 2015 at 10:52
Sa te faci bine ca sa plantezi si restul de rosii, da ? Cat despre panselute, sunt fara egal 🙂
balaurdegradina
26 mai 2015 at 13:42
Dani, promit sa ma fac bine, ca nu-mi place de loc sa fiu bolnava 😀
La rosii lucrez, asa, printre picaturi, intr-o mana si-un picior, ca nu mai e mult si le termin…
Excursii scolare
31 mai 2015 at 22:16
Melcii nu sunt preferatii mei in gradina :-)) incerc sa ii evit. Tu ii aduni si ii duci undeva anume sau ii lasi in lebertate in curte?