Da, stiu, a cam trecut. (Serveste la ceva invocarea ideii ca abia acuma am bagat de seama? Nu? Ok, sa fim seriosi, nici macar n-ar fi adevarat.)
Deci, conform alinierii anterioarelor luni, iunie a venit tiptil si-a plecat ca fulgerul. Eu,conform anterioarelor trairi, am intarziat cu toate cele prin gradina, da’ macar de data asta m-am bucurat de fiecare zi cu soare si-am savurat fiecare ploaie.
Pe cand altii recoltau deja, rasadurile din straturile mele aratau ca niste strumfi verzi.
Adica verzi-verzi, da’ strumfi.
Florile din jardiniere abia se hotarasera sa-si dea drumul.
Dar verdele viu duduia pretutindeni, parca auzeai pulsand seva … si daca te uitai mai lung parca le vedeai pe toate inaltand-se sub ochii tai.
Nu mai putin adevarat este ca, dupa mintea mea, vara ar fi compusa din cinci luni iunie.
Pacat ca nu ma-ntreaba nimeni.
cristina
14 septembrie 2015 at 9:18
lobelii, lavanda, fragi … ai cam avut ceva prin gradina, felicitari!
eu te votez daca-candidezi cu 5 luni iunie!
irenadaiana
14 septembrie 2015 at 10:05
le asteptam pe urmatoarele 5. 🙂
balaurdegradina
14 septembrie 2015 at 12:06
cristina, am deschis lista. deci retine ca ai ecusonul cu nr.1 (sustinatori votanti).
promit sa nu candidez ca primar 😀
balaurdegradina
14 septembrie 2015 at 12:17
daiana, te-am trecut pe pozitia 2, desi anul asta e cam tarziu. poate ne mobilizam pentru la anu’. (tin pumnii cu tot dichisul sa ti se-ntoarca ratacita!)
Dani
14 septembrie 2015 at 14:15
Ah, ah, pe mine sa ma treci cu cinci luni iulie, ca sa fie deja in vacanta copii 🙂 Se poate ?
Minunat verde punctat cu albastru, portocaliu si mai ales rosu !
balaurdegradina
14 septembrie 2015 at 22:39
Dani,hai ca majorez oferta la cinci iunie si juma’, nu de alta da’ am o problema cu iulie. Ca-i vesnic cu termostatul dat peste cap, si arde si usca si sfrijeste si sufletu-n mine.
melami
16 septembrie 2015 at 17:29
Si eu le-am pus mai tarziu. Avantajul este ca in timp ce gradina vecinilor e acum aproape goala, a mea e inca aproape plina cu diverse chestii comestibile. 🙂
balaurdegradina
16 septembrie 2015 at 21:17
mel, si cat de comestibile mai pot sa fie 😀