De la o vreme îmi tot promit s-o las mai moale cu pozele.
Nu cred să fi rămas ceva netras in chip. Până la urma e vorba de aceeasi gradină.
Aceleași tufe, aceleași floricele.
Aceiași pomi.
Doar primăvara e mereu alta.
Iar eu nu pot, nu pot dom’ne, să mă abțin să consemnez.
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
tcbianca
16 aprilie 2018 at 15:00
Nu te abtine! E superba gradina ta.
cristina
16 aprilie 2018 at 16:17
pai ce daca-s aceleasi, tu crezi ca eu mai am tinere de minte? e nevoie de refresh la neuroni, deci nu te abtine.
balaurdegradina
16 aprilie 2018 at 16:24
tc, oricum e o lupta din start pierduta, da’ daca ma tot cert asa, ma mai tin oarecum in limite oarecum admisibile, ca vai de hardu’ laptopului cate ‘jde mii de poze i-am varat pe gat.
balaurdegradina
16 aprilie 2018 at 16:26
cristina, asta e si scuza mea… poate pe asta l-or uitat, poate ca din unghiul asta n-o sa se prinda ca am mai…
cristina
19 aprilie 2018 at 8:56
la mine scuza asta tine.