RSS

Arhive pe autori: balaurdegradina

Despre balaurdegradina

Cred ca oamenii sunt buni si rai si frumosi si urati si plicticosi si interesanti.Inca imi starnesc curiozitatea.

împrimăvărare

Startul a fost dat.

Mai mult sau mai putin discret.

Dar ferm si implacabil.

 

 
6 comentarii

Scris de pe 17 Martie 2017 în de gradina

 

Etichete: , ,

pervaz de martie 2017

Decat niste floricele. Unele mai mari.

Altele inca mititele.

Fiecare in ritmul ei, nu fortam pe nimeni.

Cu certitudine dimensiunile sunt compenste prin atitudine!

In rest…surfing pe creste de valuri de declaratii.

 

 
2 comentarii

Scris de pe 12 Martie 2017 în de gradina

 

Etichete: , , ,

azi

Azi e ziua in care ma simt bolnava de neputintele lor si de spaimele mele.

 
12 comentarii

Scris de pe 6 Februarie 2017 în hai sa vorbim discutii

 

conversație

De cu dimineață, înspre birou, fac o haltă scurtă la zupermagazinul din drum, să mai iau câte ceva de-ale imprimantelor și ale gurii. Incă nu-i inghesuială mare, locuri de parcare așa si așa, adică nu prea, cu excepția celor cu cărucioare desenate. Așa că mă înghesui și eu pe-o zebră, la capăt de rând, închid cu grija brotacul să nu stârnesc o avalansă de praf oarecum întărit pe caroseria sa plină de atitudine, și-o iau în pas zglobiu (la naiba, nu se mai incălzește odată!) către intrare.

Nu pot să nu bag de seamă cum un bemeveu argintiu, foaarte curat (recunosc, detaliul ăsta mă cam zgândăre de fiecare dată), oprește maiestuos și gospodărește fix pe zona rezervată persoanelor cu handicap. Ok, recunosc că și șoferul frustrat din mine consideră ca magazinul ăsta a cam exagerat, sunt cel putin 20 locuri de parcare cu carucioare desenate pe ele, altele nustiucâte pentru mame cu copii, noi astialaltii fiind mereu în pragul canibalizării pt orice petec de parcare. Poate că dacă ar fi ceva mai putine lumea le-ar lua mai in serios, sau macar daca vreunul dintre angajatii firmei ar urmari respectarea regulilor …. dar cum nu e cazul , mai tot timpul sunt ocupate de cei care prefera sa îngroase obrazul decat sa verse sange pentru un loc de parcare.

Doar că locul ăsta proaspăt ocupat de bemeveulcelargintiușicurat e fix la cătiva pasi de ușă, acolo unde mi s-ar parea vital să întelegi si să respecti nevoia de a-l lăsa liber pentru cineva pentru care conteaza, pentru care orice metru parcurs inseamna o lupta. Ei, si cine descalecă din bemeveu?  Nu, nu un om in nevoie, nu un cocălar cu freză gogosar, nu o pitziblondă cu pomponele… pogoară printre noi  un domn inalt și grizonaNt, foarte zen și părând posesorul unei bune păreri despre ea lume si viată, despre el insusi și, normal, despre bemeveul său.

Trec prin zonă promițându-mi că o să fiu cuminte – o să fiu cuminte, n-o să comentez nimic, nu trebuie să educ eu chiar pe toată lumea, poate ca omul ăsta o fi avand si el vreo dizabilitate interna, poate găndeste mai lent, poate o să-l chinuie constiința ca …

– E pentru cei cu handicap – imi aud  vocea (normal, ca de obicei, m-am trezit vorbind!).

Domnul se uită mirat la mine, precum un ghepard aristocrat la o muscă cheaună.

– Si?

– Si nimic, mă aud din nou, doar vă spuneam că locul pe care tocmai l-ați ocupat e pentru handicapati.

– Lucrați cumva (privire teatral-rotitoare prin parcare) aici…îîîîî … la magazin?

– Nu.

– Sunteti responsabilă cu ordinea pe aici?

– Nu. Doar fac conversație.

– Pai dacă nu sunteti plătita ar fi mai bine să nu …

Tonul e tot mai apăsat și mai iritat, adică hai ma leși?…du-te și mai băzaie și pe la alte mese că eu am o treabă…

Simt cum nara stangă incepe sa fumege și beligeranța îmi dă tărcoale, da’ o să fiu cuminte – o să fiu cuminte…

– Ei, că doar nu doare chiar așa tare faptul că v-am spus că…?

– Păi cam da. Deci mai bine nu.

Cred că, la un loc, batem lejer centenarul, asa că nu pot să nu mă mir de felul in care discutia o ia hia pe panta înfruntarii șoferesti.

– Multstimate domn, dacă v-aș fi spus (mă uit la el, intre timp s-a mai apropiat și e mai inalt ca mine cu 1,5 capete, ce naiba să-i fi spus ?) aveti picioare lungi…v-ați fi supărat?

Văd cum îl bântuie mai întâi o mirare mare, apoi un zâmbet mic, da’ se tine tare, joacă dur, cine râde primul pierde, așa că-mi răspunde, da’ nu fără chiar o undă jucaușă de cochetărie:

– Nu, pentru că știu ca le am lungi!

– Ei, vedeti cum e să faci conversație ?! Eu doar vă spuneam că locul pe care ați parcat este pentru handicapati!

Ne-am despartit în termeni glaciali, ca să nu zic chiar glaciari, urându-ne reciproc … s-avem parte de o zi minunată!

Sper sincer să nu fi concluzionat eronat cum că aș fi atentat la pudoarea sa.

a-parcare

PeSeu

Credeați că ati scăpat? Credeati că gata, am fugit in lume?

He he, ce v-am păcălit!

 
14 comentarii

Scris de pe 31 Ianuarie 2017 în de-a naibii

 

Etichete: , ,

mârâieli

Motto

hai mai Lauraaaaa… ca mai am putintel si vorbesc cu gastele alea de la tine de pe blog, puse in iunie….nu scoti nimic, nimic?!

Iaca scot. Limba de-un cot.

Ca nu-nteleg, dom’ne, nu-nteleg cum se poate vorbi atat de mult despre chestii pe care le gandim atat de putin.

  1. Ca in chiar zilele astea am pomenit iar niste cetateni analisti, pe-un post tv, inflamandu-se despre povestea aia cu Tariceanumaipresusderestulpopulimii fentand coada celor 1000 de nefericiti. De ce sa mint, mi-a sarit si mie mustarul la momentul in care am auzit stirea (ca eu fac parte din fraierii care se pun cuminti la coada si pana imi vine randul ajung mai rau decat o bomba cu fitilul pe gatatelea), da’ dupa prima reactie inflamatorie am inceput sa-mi pun intrebarea : „de ce coada de 1000 de oameni?”. Hai n-o fi fost 1000, or fi fost 100, da’ de ce iar coada?  De ce hei-rup-ul asta organizatoric cu tocare de nervi, de timp, de bani, de furt a unei alte feliute din viata noastra de zi cu zi? Cui ii serveste si pe cine fericeste? In toata povestea asta personajul principal este coada, personajul malefic este reglementarea fara cap (dar cu coada!), corul antic este suta/mia de codasi… A trecut o luna de la eveniment si noi ne amintim cu manie proletara doar de Tariceanul cel la fel de dodoloț, defazat, si sideral ca intotdeauna! Ca na, cozi la ghisee am avut, avem si-om mai avea!
  2. Ieri am citit si eu alertele cu modificarea taxelor salariale. Cam pe oblic, ca nu era ceva cu aplicare imediata. O prima concluzie personala, fara nici o pretentie de infailibilitate: s-ar putea sa fie o masura buna, care sa scoata din zona neagra/gri o alta parte a veniturilor romanilor / victime colaterale: pfa-urile / pe cale de consecinta s-ar putea sa fie urmata de un val de lichidari voluntare a autorizatiilor respective, urmate de un alt val de infiintari de srl-uri. Interesant de studiat problema cand o sa am timp …Tarziu catre noapte, cand somnul facea fițe si nu se lasa ademenit,am facut gafa sa iau la rand posturile tv de asa-zise stiri, in speranta…in nicio speranta, e clar ca nu prea gandeam limpede la ora aia. Pe primul post: shoc si groaza, o seama de invitati erau complet oripilati de imeeensa gafa a guvernului de a mari in mod inimaginabil impozitele! Pe-al doilea post satisfactie nedisimulata: s-a vazut dreptatea- Ciolosul cel vandut Neamtului a facut pacatul capital de a atenta la buzunarul romanului obidit! Al treile post era tot numai un freamat de analisti excitati, panditi atent de tipa aia cu voce de sticla sparta, deci mai bine nu, dam legatura la al patrulea post unde da, era clar, totul era foarte grav, un anumit politician era citat copios, zisese el undeva pe facebook ca e foarte rau si ca n-o sa fie bine, ca e atat de grav ca precis ca nu o sa mearga!  Mai sa fie, oare eu ce stire oi fi citit, ca parca era vorba despre alte treburi… Precis ca mi-a scapat mie ceva, ca doar n-aveau cum sa vorbeasca atata oamenii astia pe sticla, stiind ca vor fi vazuti si auziti de-atatia altii, despre niste chestii pe care nu le-au studiat serios! Azi m-am enervat si m-am apucat de facut socoteli, sa-nteleg si eu despre ce e vorba-n propozitie. Stupoare: salarul net al angajatului ramane neschimbat, in timp ce cheltuiala angajatorului (da, a patronului cel veros) se modifica cu cativa lei. Modificarea de baza e de fapt transferul de responsabilitate dinspre platitorul de salar inspre beneficiar.    Si-atunci despre ce vorbeau oamenii aceia cu-atata furie? De unde revarsarea asta de cuvinte, de propozitii, de fraze despre lucruri pe care nu le-au studiat, nu le-au verificat, nu le-au inteles? Nu neaparat speta in cauza ma surprinde si ma intristeaza, ci capacitatea asta nesfarsita a unora de-a vorbi la perete, oricat, oricand, oricui despre orice. De fapt despre nimic. Si capacitatea altora de-ai asculta.
  3. Da, stiu, vai de-amaru’ nost’, urmeaza alegerile!
 
12 comentarii

Scris de pe 9 Septembrie 2016 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,

fauna urbana

mai 27-31 Londra 044mai 27-31 Londra 045mai 27-31 Londra 048mai 27-31 Londra 068mai 27-31 Londra 077mai 27-31 Londra 097mai 27-31 Londra 108mai 27-31 Londra 126mai 27-31 Londra 128mai 27-31 Londra 135mai 27-31 Londra 136
mai 27-31 Londra 151mai 27-31 Londra 152mai 27-31 Londra 154mai 27-31 Londra 218mai 27-31 Londra 145

 
2 comentarii

Scris de pe 5 Iunie 2016 în de viata

 

Etichete: , ,

floră urbană


mai 27-31 Londra 033mai 27-31 Londra 028mai 27-31 Londra 035mai 27-31 Londra 088mai 27-31 Londra 093mai 27-31 Londra 122mai 27-31 Londra 117mai 27-31 Londra 123
mai 27-31 Londra 134mai 27-31 Londra 183mai 27-31 Londra 184mai 27-31 Londra 192mai 27-31 Londra 197mai 27-31 Londra 219mai 27-31 Londra 201mai 27-31 Londra 190mai 27-31 Londra 131

 
2 comentarii

Scris de pe 4 Iunie 2016 în de viata

 

Etichete: , ,