RSS

Arhive pe categorii: de-a naibii

desi ziceam ca nu

V-am promis că nu mai pun poze cu mine, da’ nu pot pentru ca să mă abţin, căci – iata! – de la o vreme, mi-i tot mai drag de exteriorul meu şturlubatec!

Uite, numa’ pe asta, că prea dau bine în pixeli:

2013-08-28_54

Mda, e putin miscata…

Poate pentru că persoana de dincolo de aparat se cam scutura. De emotie, bineînteles!

Şi unde mai pui că-s aşa de subţirică…

 
17 comentarii

Scris de pe 17 septembrie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , ,

întreb. nu dau cu paru’.

Am ajuns (iar) să nu mă pot uita la televizor. Peste tot se joacă, mărunt şi-nverşunat, acelaşi ţonţoroi: câini, eutanasiere, referendum. Undeva, dincolo de ochi, se conturează tot mai apăsat imaginea unor haite umane înarmate cu furci, topoare şi flinte, îndreptându-se unii împotriva celorlalţi cu răcnete şi huiduieli. Între ei haita câinilor. Rânjindu-şi colţii, muşcând aerul, lătrând a spaimă agresivă, scheunând.

O altă dramă transformată in circ mediatic. Ca întotdeauna vor plăti, mai ales, nevinovaţii.

Dacă aş fi fost mamă sau bunică de copil atacat aş fi atârnat de jugulara atacatorului, aş fi vânat stăpânul şi i-aş fi cerut capul. Nefiind,mă cutremur de-o aşa nenorocire. Cu strângere de inimă aleg eutanasierea câinelui ucigaş. (Ştiu că a jucat, atroce, rolul pistolului. Întrebarea e cine l-a încărcat de-a lungul vieţii lui, cine a vârât atâta ură-n el încât s-ajungă să creadă că un copil de patru ani este un adversar ce trebuie anihilat ?).

Insidios, tenace si oarecum stupid, o întrebare îmi tot dă ghies şi mă imploră s-o rostesc: în fiecare an mor copii loviţi de maşini – de ce nu dăm la topit toate masinile?

PeSeu – Şi, uite-aşa Roşia Montană parcă nu mai e atât de importantă. Nici alte taxe, locuri de muncă, greve, demonstraţii si alte frivolităţi.

L.E. – De ce ca să adopţi un maidanez?

– costurile de «achiziționare» sunt mult mai reduse și se poate alege între foarte mulți câini de vârste, talii, culori, caracteristici și chiar rase diferite.

– orice câine adoptat, chiar adult, este la fel de inteligent, iubitor ca un câine cumpărat, și probabil mult mai recunoscător.Un câine adoptat cunoaște prea bine greutățile vieții, va fi mai loial și mai iubitor chiar și decât un om.

– mulți câini metiși sunt mai rezistenți și nu prezintă boli sau defecte specifice unei rase.

–  acolo unde există un animal de companie, copiii învață mai ușor ce înseamnă să fii responsabil, bineînțeles, dacă părinții le oferă un exemplu pozitiv

– nimic nu poate fi comparat cu mulțumirea pe care ți-o dă faptul că ai dat o a doua șansă unui animal

sursa: http://vreausieufamiliamea.wordpress.com

 
22 comentarii

Scris de pe 6 septembrie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , ,

buletin meteo

Vremea va fi minunata in toata tara! (zambet larg, cu toti dintii la vedere)

DSC09985

– Posibile averse de ploaie doar in nordul Moldovei… (mana deseneaza generos un areal de jumatate de provincie istorica)

– in Maramures (zambetul e tot mai mic, sprancenele arcuiesc chiar o usoara incruntare, gestul cuprinde si o parte din Crisana)

– Transilvania (gurita se aduna a botic)

DSC09986

– si in nordul Dobrogei (si cu asta bastaa, zambetul se reinstaleaza, ochii radiaza, zambetul e din nou dulcic, dintii albi ies la iveala).

Concluzia e optimista si revigoranta:

– Vremea va fi frumoasa in toata tara!

 

Etichete: , ,

Imagine

meditatie transcedentala

DSC09992

 
6 comentarii

Scris de pe 20 iulie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: ,

iată-mă-s

Mai acu’ ceva vreme, dând eu o nară paşnică prin bătătura forfecutzei, am nimerit peste nişte rânduri care m-au cam bulversat, nu de alta, da’  păreau scrise de mine.

Undeva în ultimul an, după ce am atins josul cel mai jos al pedepsei de sine, m-am privit în oglindă și m-am văzut. Cu burtă, celulită, cearcăne, bucălată și ușor asimetrică, cu picioare tăiate , scobite și cu un picior mai scurt. M-am văzut și mi-a fost milă de mine și am decis să mă iubesc.

Burtă-da, celulită-ioi, cearcăne-vai mama mea, bucălată – lată dom’ ne, lată de tot … ce picior, care picior?, ale mele îs mai scurte amândouă…  Ei, şi în condiţiile astea, în care după ani lungi de beligeranţă cu interiorul si exteriorul, cu vârsta şi cu „beneficiile” ei, tocmai hotărâsem eu cu îndârjire să mă asum, aşa, cu burtă, cu celulita, cu cearcăne şi cu toată pleiada de nuri, să mă iubesc eu pe mine şi -mai ales- să mă plac, dau peste fata asta tânără de poate să-mi fie fată, mai ageră ca mine cu două’j de ani, care mai are puterea de a continua incredibil de frumos:

Așa cum îi iubesc pe toți cei din jurul meu, liber, cu sufletul, cu ochii, cu zâmbetul. Și am înflorit.

Mă uit la poza fetei frumoasă coz şi-mi spun că-şi merită frumuseţea: nu ştiu daca a reuşit să-i  iubească pe toţi cei din jurul ei, da’  chiar şi pentru simplul fapt că şi-a propus una ca asta merită!

În condiţiile date e clar că eu va trebui să mă multumesc cu o frumuseţe mai potolită, că nu văd, zău, cum aş putea iubi anumite figuri de la finanţe, primărie, poliţia parcărilor, guvern si etc (că lista-i lungă şi-i târziu)! Aşa că mă bucur pentru ea, şi-mi promit să urmaresc cu atentie proiectul („voi începe, deci, un proiect fotografic, terapeutic pentru mine, încurajator pentru toate pufoasele lumii care au uitat cât de frumoase sunt”), ţinând pumnii strânşi să fie unul reuşit. Căci eu poze cu mine nu pun!

DSC09981

Întotdeauna am detestat să apar in poze! Fapt pentru care nici nu prea apar. Reactia la vederea propriei mele imagini este mereu aceeasi: 1.nu se poate să arăt cu adevărat atât de rău!  2. sunt îngrozitor de nefotogenică!  3.la naiba nefotogenică, asa sunt eu! Deci, să fie clar, eu poze cu mine nu pun!

Dar n-apucă să curgă multă apă pe valea Muresului, că SLVC se sesizează din oficiu (are o nară fină la adulmecarea calităţii de zici că-i copoi de net, nu alta!) de-aşa o provocare faină. Pe care, bineînţeles o acceptă, transformând-o într-un bun prilej de initiere în tainele timeringului.

-Hm, sa fiu normoponderală la limita de jos, m-aş băga si eu, da cum am depăşit de mult ultima frontieră de sus, am să stau pe margine, c-aşa pătimim noi, nefotogenicele! – mi-am zis, demnă şi neinvidioasă.

Da’  intră şi Ilinca în joc, firesc si fără nazuri, fix cat să mă ajute să mă simt complexată şi fără de snagă în mine. Şi ca să-ntorcă până-n prăsele brişca, SLVC revine-n forţă, cu o analiza cauterizatoare de spaime legate de minusurile şi plusurilor faciale.

Şi uite-aşa îmi da brânci. Şi uite-aşa fac o treabă pe care-aş fi jurat că nu o voi face cu nici un chip: înşfac pozarăşul şi -iute, să nu mă răzgândesc-  m-apuc să-mi fac poze în oglindă

DSC09983

Ei da, asta-s eu! De-aici încolo să ştiţi cu cine aveţi de-a face.

Imaginile astea nu prea au de-a face cu frumosul sau cu urâtul – deşi, în mod ciudat, parcă nici nu arăt chiar atât de rău precum m-aş fi aşteptat- ci sunt mai degrabă un demers de acceptare de sine. Participarea mea la proiectul fotografic-terapeutic se opreste aici.

 
36 comentarii

Scris de pe 18 iulie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , ,

sa revenim la chestii serioase!

Bunaoara sa mai admiram inca o data, pentru ca da, este mereu cazul, inefabila eleganta a perfectei asortari a unei zile de primavara cu o ploaie de vara si cu doi blanosi aurii!

09_03_13 01109_03_13 013Iar dincolo de enorma prestanta a Myorithicusului si a mamei lui,

09_03_13 006se desprinde si-o cugetare utila: romani aveti grija cui dati bani sa va presteze o treaba, ca daca nu, ui’ asa o sa va cada si voua tencuiala de pe ziduri, dupa nici doi ani!

 
8 comentarii

Scris de pe 12 martie 2013 în blanosii, de-a naibii

 

Etichete: , , , , , ,

de 8 martie

Pe drumul catre birou a opta baba a lui martie ma ia in primire gri. Cu un cer gri luminand gri strazi gri. Cu oameni gri. Macar atata bucurie am: sunt la ora la care Dobro si Craio croseteaza razand Guerrilla de Dimineata. Dau radioul mai tare, sa-i aud.

1. Bogdan, sotul Mirelei:

– …sa nu zica ca n-o iubesc de ziua ei, na … am incredere ca poate sa depaseasca toate momentele… ca-n orice cuplu, o mai ating, na…ea stie cand greseste, important este sa stim amandoi cine-i sefu.

– O bati des? …

– Nu cred ca e prea des, na… da’ daca ma enerveaza, ca-n orice cuplu…

I se intrerupe legatura din studio, ca altminteri, na, ar mai broda putin pe tema a ce se intampla in fiece cuplu.

2.Fane, sotul lu’ Flori:

– Fane: … bă, eu cam cred că lumea cam are dreptate, in ultima vreme lucrurile s-au cam imputit cu femeile …nu stiu de la ce… televizor, reviste, 10 secrete cu care sa cuceresti un barbat, si-au luat-o razna…niste palme la momentul potrivit… cred ca trebuie educate…nu vorbesc de sotia mea, ca ea-si cunoaste locul, ma uit la nevestele prietenilor mei, alea trebuie calcate in picioare si ăia nu fac nimic…

– Craio si Dobro (razand cam jenati) cred ca tu n-ai rabdare sa le judece Dumnezeu, tu zici „Doamne lasa-ma pe mine!” … Si cum ii bagi mintile in cap: cu bata, cu picioarele?

– Fane: daca face prostii trebuie sa-i bagi mintile in cap, io nu zic sa le bati, da’ macar niste palme!

– Craio: acuma, de la barbat la barbat, daca nu-i incap mintile in cap?

– Fane: exista intotdeauna o cale sa-i bagi mintile-n cap, o data, de doua ori, ca la copil !

– Dobro: pana la urma, nu mai bine o lasi?

– Fane: nu cred, io o iubesc.

L-au intrerupt si pe el. Cred ca simteau ca e mult prea mult.

Ii stiu pe Dobro si Craio de multi ani si multe dimineti, m-am ras cu ei in hohote prin mai toate intersectiile orasului. Imi plac la pachet, in tandem, imi place felul in care isi paseaza unul altuia ideile, rotunjind-le si mai adaugandu-le ba un pic de sare, ba un pic de piper, hai si-un varf de cutit de miere, pana cand stirile frivole sau anodine se alineaza aiurea, undeva la granita dintre bascalie si profunzime. I-am prins si singuri la microfon, da’ niciodata n-au fost la inaltimea tandemului. Faptul ca afiseaza un foarte discret misoginism, asa, ca o pata de culoare…l-am luat mai mult ca pe-o etalare (non politically correct, c-asa sunt ei, putin rebeli) de stare macho, cu banuiala de miscare de marketing (doar la RadioGuerrilla presteaza!) si facand parte din sarmul lor usor impertinent.

In dimineata zilei de 8 martie 2013 mi s-au parut jenati, pierduti si neconvingatori. Niste baietei de 11-12 ani, tragand ingretosati din niste mucuri de tigara, undeva la coltul blocului, in timp ce alti „baieti rai” se laudau cu felul in care pot sa chinuie pisicile… nu le placea deloc ceea ce auzeau, da’ le era jena sa protesteze de frica sa nu fie considerati „tocilari cuminti”. Iar atitudinea asta m-a dezamagit, mai mult chiar decat m-au infuriat ipochimenele datatoare de palme si nevestele lor care le accepta.

Poate si pentru ca m-am simtit exclusa din randul ascultatorilor importanti pentru ei.

O vreme cred ca am sa ascult un cd cu muzica pe drumul de dimineata catre birou.

09.03.13. 002…………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Recunosc ca la un moment dat m-am gandit c-ar fi o gluma, da’ era prea proasta povestea chiar si ca gluma, asa ca i-am facut repede vant gandului. Aflu insa, cu vreo doo zile intarziere, c-am facut parte  din cercul larg al botosilor revoltati degeaba, simpli subiecti ai unui soi de experiment publicitar cu fronton aurit de actiune umanitara.

„Am vrut să nu fim cuminți și timizi cu un simplu mesaj într-un print sau un spot, ci să dăm un live-sample de cum se manifestă violența domestică. Toată lumea s-a oripilat. Perfect! Acesta e primul pas spre a schimba atitudinea față de acest fenomen care momentan e perceput ca fiind o normalitate tristă, pe care alegi s-o ignori.”

Da-mi voie, draga Sorana Somesan, sa am oarece retineri fata de metoda abordata. Nu toata lumea s-a oripilat, ci doar cei care se oripilau si pana acum la astfel de povesti. Chiar nu cred ca vreunul din bagatorii de minti in capul nevestelor a fost brusc atins de o stare de jena existentiala pentru faptele comise. Si da, ati facut valuri, si da, o sa ti se retina numele pe piata.Cum s-a retinut si numele fundatiei cu nume de farmacie scumpa.

In rest…

 
20 comentarii

Scris de pe 9 martie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

mârâieli

Iar i-o plesnit vrednicia si-or inceput sa dea cu modificari legislative dupa noi! Mai ales fiscale, bineinteles, ca la sfarsit de an, si la inceput de an,(si probabil pe tot parcursul anului) se cuvine sa fim vigilenti si darji si incrancenati din punct de vedere contabil, nici paserea-n zbor sa nu scape neimpozitata, nici exigibilitatea ei sa nu ramana neeligibila, fi-ne-ar nedeductibilitatile integral deductibile! Cu provizioane cu tot.

Pe drum de seara catre noapte, cu ochii mici si rautaciosi, valsez sincopat intre ordonantele de modificare a codului fiscal, codul fiscal si normele de aplicare ale codului fiscal. Numai stiri de bine: toate cresc. Totul e clar si concis.

58. La articolul 150, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)–(5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153, sau persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 153, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133.“

De concentrata ce is mai ca-mi dau lacrimile, da’ nu ma las, imi amintesc ca e momentul sa fiu  barbata, ca greul abia incepe, mai avem, o-ho-ho cat mai avem pana la bilant, inventarieri, evaluari, reevaluari, bonus tva-ul la incasare, declaratia 010,220,392A/392B,101,205 si alte cateva, profit,micro,venit, cas, cass… Ca sa mentin ritmul viu m-apuc de facut chestii, intru pe ANAF, dibuiesc normele metodologice actualizate la ultimul racnet, marchez tot textul, dau un copy, dau si-un paste (am sa fiu giorno si-am sa indic sursa 🙂  ), bat nervoasa darabana ca se misca precum melcul calculatorul asta obosit, mama ce repede o sa descalcesc eu toate incalcitele, hai odata putoare, in sfarsit am tot textul!

1054 de pagini? Putin cam mult, cred ca fonturile sunt de vina! Intr-adevar sunt de 14. Ia sa-ncerc cu  12… Alta viziune: doar 870 de pagini de norme metodologice de studiat! Uite cat de putin ii trebuie contabilului roman sa faca ordine in dezordinea ce-l inconjoara! E totusi cam tarziu sa m-apuc de descalcit la ele, strang calabalacul si-o iau catinel catre casa. Pe undeva pe drum imi pica fisa: daca schimb fonturile in 10 o sa ramana doar vrea 700 de pagini. Iar daca le fac de 8…sursa foto: http://realitatea.mobi

sursa foto: http://realitatea.mobi
 
35 comentarii

Scris de pe 30 ianuarie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

21. semne

Până în 21 decembrie trebuie depuse toate declaratiile fiscale.

Până în 21 decembrie trebuie plătite toate impozitele.

Fix în 21 decembrie zic unii că se termină cu lumea asta. (De aici incolo versiunile se bifurcă: unii zic că cu asta basta, alții zic că  distracția de-bia acuma-ncepe, punem de-o altă dimensiune, mai spirituală, mai roză, mai suplă si cu picățele, fie-le gura d’aurită.) In sensul acesta, cică n-o să mai avem lumină pe cer trei zile (da’ lună o sa ne dea noaptea, oare?), gata cu curentul electric, gata cu televizorul, cu netul, feizbucul si cu tot ce e de plastic. Uite-asa vom afla cum trăiau stramosii nostri, dacii si romanii!

Acumaa… de ce să vă mint? … eu parcă simt ceva-ceva, asa, niste previuuri:

– am avut parte de niste scurte pene de curent, doar cât sa se stinga calculatorul si să se ducă hia tot ce-am lucrat o bucată rotundă de vreme,

– netu’ mi l-or taiat la un moment dat fără de vreun preaviz, fix asa ca la apocalipsă, că li s-o părut lor că n-as fi plătit o factură, desi o plătisem

– am pierdut două telecomenzi.

De fapt sunt tot mai convinsă că vine sfârsitul lumii. La viața mea am pierdut foarte multe lucruri, am pierdut oamenii dragi, prietenii, bani, ocazii, trenuri si alte cele.

Da’ telecomenzi niciodată.

Două!

Sursa foto: jurnalul.ro

Sursa foto: jurnalul.ro

 

 

 

 
27 comentarii

Scris de pe 19 decembrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

dezmăţ de culori e-n copacii ursuji

Octombrie 2010. Parcul Central.

Tot Parcul Central. Octombrie 2012. Aceeasi castani.

Intre timp au fost toaletati. Cu drujba.

I se mai pare cuiva ca seamana cu niste pudeli pregatiti pentru un concurs de frumusete?

 

 
12 comentarii

Scris de pe 28 octombrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,