RSS

un alt pervaz al unui alt martie

Foto fațăși, pentru a nu exista dubii, punem și niste foto profil (amprente n-avem, că am pune și dintr-alea)

Desi, în această etapă a vieții lor, mare diferență între aceste proaspete lobelii (în versiune curgătoare si fixă) și precedentele viitoare petunii, plus frumos răsăritele gazanii (înca nefotografiate) n-ai cum să vezi. Decât dacă ai stat călare pe ele și le-ai giugiulit, bibilit, și studiat cu lupa in fiecare zi .

Simt nevoia sa consemnez acest eveniment. Pentru că dacă mi-au răsărit lobeliile e clar si fără nici o urmă de dubiu: primavara e aici si începe să-și facă treaba!

Mai e o singura problemă: cineva trebuie să-i spună și iernii treaba asta.

 
3 comentarii

Scris de pe 4 Martie 2018 în de gradina

 

Etichete: , ,

viitoare petunii. curgătoare

Ieri. Dupa doar cinci zile de germinare intensă, concertată și concetrată pe rezultate.

Azi.

Este clar ca lumina zilei: aici este vorba de munca serioasă, în echipă, nu doar de declarații de intenții. Vă vom ține la curent cu viitoarele progrese.

 

 
3 comentarii

Scris de pe 24 Februarie 2018 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

ce se întâmplă când n-ai curent

N-ai curent pen’că furnizorul de curent s-a hotărat să facă ceva chestii la rețea. La rețeaua de curent, normal, că doar nu la cea mafiotă, a statului.

E drept că te-a anunțat cu ceva vreme înainte printr-un afisuleț lipit la intrarea-n clădire, dar la prima citire ai tresarit scurt, ai constatat că n-are loc chiar acuma fix, deci te-ai relaxat, la a doua ti-ai zis „numa’ să nu uit”, la a treia făcea parte deja din decor, iar în a patra -hopa!- nu mai aveai curent. Si-atunci nu-ți rămane decat să dai o scurtă în direcția furnizorului, că ce dacă te-o avertizat, chiar așa dintr-o dată trebuia să te agreseze? … una la adresa guvernului, pentru că întotdeauna guvernul merită ceva zoaftos, doar de aia e guvern (principal, secundar, terț, din umbra, paralel, tangențial si/sau perpendicular)… după care îți spui dur și intransigent „poate pe viitor ar fi bine să fii un pic mai atentă”.

Acestea fiind faptele, nu-ți mai rămane decat să te organizezi în situația dată. Hai să pui de-o cafea, să zburde creierii mai vioi. Cafetiera stă mută si se uita rece la tine. Păi măcar niste muzica să punem. Pe ce? Că numa’ dacă nu cânți tu (si de mic copil ai fost avertizată să te abții de la chestii dintr-astea). Poate un solitair, să treaca timpul mai repede? Nu? Atunci un feizbuc de pamplezir? Nici? Telefonul deștept ce zice? Că vrea la încărcat, normal.

Si e asa de liniște. Si multe hârtii. Multe-multe hârtii. Si bibliorafuri. Si-o lumină a naibii de gri și de firavă.

Ok, iesim in lume! Shoping deci! Zona fashion nu, din motive de alterare a siluetei (da, știu, promisesem și de sărbătorile astea că „după” o să mă subtiez ca o silfidă, în nici 3 săptămani, da’ n-a fost sa fie…nici de data asta). De-ale gurii? Numa’ ce tocmai ziceam că silfidă și-alte alea, deci nu. Haida deci sa vedem ultimele noutăți în materie grădinărit!

Si-o să fiu cuminteee, si-o să fiu cuminte, o să fiu cuminte, decât un pliculeț  (hai doo, nu mai mult!) de petunii curgătoare, c-aș mai pune de-un experiment, în rest doar scăldare de ochi și împrospătare de cunostințe în trendurile primăverii.

Și fix așa s-o și întâmplat:


Până la urmă am avut noroc, că m-a sunat o vecină să mă-ntorc la muncă, c-o venit lumina!

În loc de concluzie:

  1. Văd că n-are rost să mă dau mimoză că mi-aș fi rezolvat tulburarea obsesiv-compulsivă în materie de cumpărare de seminte.
  2. De fapt eu n-am avut nici o vină, ca de fiecare dată dealtfel, furnizorul a-ntrerupt curentul!
  3. Conform amenințărilor psihologilor, uterior consumării acțiunii de cumpărare dezlănțuiă ar fi trebuit să mă confrunt cu remuscări, scăderi ale stimei de sine, etc. Aiurea, m-am distrat mai ceva ca un copil c-o zdrăngăneauă nouă, chit că cele mai frumos împachetate cutiuțe s-au dovedit a fi doar niste prostioare ceva mai scumpe.PS – Si nici măcar n-am găsit seminte de petunii curgătoare. Deci  se lasă cu VA URMA!
 
9 comentarii

Scris de pe 10 Februarie 2018 în de gradina

 

Etichete: , , ,

de ce mă plezneste bâzâitul de fiecare dată când văd clipul ăsta

Recunosc, am cam ajuns la faza în care normalitatea mă răvășește.

Că uite, am cam tot auzit la faza 1 cum „orice suma e importanta, uniti vom reusi, trebuie sa-l/s-o salvam, pentru 2 euro trimiteti sms la numarul, pentru 5 euro la numarul, contul in care puteti vira este”. Iar la faza 2 lucrurile au sunat  „multumim lui Dumnezeu, care in maretia lui, multumim doctorilor care cu profesionalism, multumim firmei X si firmei Ycare au dat. A…si multumim tuturor care s-au implicat”.

Pentru ca urmeaza faza 3, in care ma simt daca nu exclusa, macar diminuata (da, stiu am dat un mesaj de doar cativa euro, op-ul meu a reprezentat ceva infim in  tot intregul adunat). Aproape instantaneu, urmeaza faza 4, in care ma simt extrem de iritata de cat de meschina pot sa fiu pentru ca ma simt diminuata (vezi faza 3). Ce naiba se-ntampla cu mine, am dat cu drag si cu speranta, am vrut sa ajut, nu am trâmbițat universului marinimia mea, nu astept temenele, nu incerc sa negociez cu divinitatea…atunci de ce ma simt usor dezamagita?

Si uite-aici, cum fara cuvinte multe sau mari, fara temenele, doar cu simtire, cu multa simtire, cineva ne spune ca am reusit! Sa adunam nu bani, ci oameni. Pentru oameni. Ca magia lui împreuna functioneaza!  Multumesc-ului final nu pot decat sa raspund cu: magicilor, eu va multumesc!

Ok, ok, nu mă mai uit la el, că iar mă apuc de bâzâit.

 
6 comentarii

Scris de pe 27 Noiembrie 2017 în de viata

 

Etichete: , , ,

asteptandu-l pe olaf

Sau Peter?

In fine…ne-om intelege noi cumva.

 

 
2 comentarii

Scris de pe 18 Noiembrie 2017 în de gradina

 

Etichete: , ,

tot de toamna

tot de toamna

Asa, mai pe final de stagiune.

Nu stiu, chiar nu stiu cum m-as descurca fara ajutorul lor neprecupetit.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Noiembrie 2017 în de gradina

 

Etichete: , , ,

politeţuri

Sosit in vizită de lucru, patriarhul Kiril ne-a batut un apropo fin.

„Sfinții din Rusia si cei din România sunt sfinții noștri comuni. Relațiile bune între oameni sunt atunci când au valori comune și oricum ar decurge istoria, noi creștinii ortodocși, care trăim în țări diferite, trebuie să ținem minte că avem valori comune.”

Nu, n-am uitat. Cred că pe mulți dintre noi ne-a cam luat cu transpirații reci la amintirea  valorilor comune, împărtasite cu arma si bocancul, cu doar câteva zeci de ani in urmă.

Băiat fin, știind cu ce pupăciosi are de-a face, n-a venit cu mâna goală, ne-a adus în dar niscai moaște (am înteles ca deja românii cuviosi s-au și asezat, civilizat, la coadă).

Nu, n-am ridicat spre cer o sprânceană înțepată. Mai degrabă m-am întristat.

Ba mai și mărturisesc că, dacă în locul unui os al Sfantului Serafim de Sarov ne-ar fi lăsat ca amintire Tezaurul, știm cu totii despre care tezaur fac vorbire, aș fi stat și eu la coadă. Si-aș fi pupat toate piesele.

(sursa foto: http://www.ziarelive.ro/despre/patriarhul-kiril.html)

 

 
6 comentarii

Scris de pe 26 Octombrie 2017 în de-a naibii

 

Etichete: , , ,