RSS

Arhive pe etichete: adus in casa jardiniere

disizit

Asta e tot ce-am mai recoltat din straturile mele rebegite. (Sa nu creada altii ca au motive de complexe gradinaresti din pricina mea 😀 ).

De fapt nu e chiar tot: au mai ramas vreo 2-3 randuri de ceapa verde firava si infantila, cu care chiar nu stiu ce sa fac. N-am ce culege din firisoarele  precum firul de par, dupa cum e vremea nu prea au sanse sa se invartoseze, iar peste iarna nu stiu ce sanse au sa treaca.

Si-a plouat mocaneste toata ziua. Si vantul mi-a fluturat pletele balaie (o laie!) subtirel si rece si incredibil de eficient, ba insinuandu-se languros pe dupa spondiloza zgandarita, ba impingand la gramada turma de nori incredibil de pantecosi si cenusii.E tot mai evident ca intram in zona noptilor inghetate si-a zilelor reci, de toamna adevarata, nu de izmeneli de parada, ca pana acuma.

Aproape toata ziua mi-am tot adus in casa florile din jardinierele de exterior. E destul de mult de lucru cu ele: trebuie curatate, deparazitate de ultimele ramasite de musculite (le doresc in continuare sa dea o molima-n ele si sa moara toate-toate, bestii cu aripioare albe!), apoi tunse, unele mutate in alte vase, facut loc in garaj si pe holul de la intrare,  udate, cantate si descantate sa doarma somn de frumusete peste iarna.

Apoi trebuie facuta curatenie dupa mizeria rezultata din miscarile de trupe, adunat pamantul risipit, spalate vasele ramase goale, tocate resturile vegetale…si parca te doare sufletul sa maruntesti pentru compost ultimele flori ale acestui an.

Nu pot sa nu-mi amintesc ca in fiecare primavara, cand vad cum brusc si dintr-odata o mierlesc aproape toate florile bibilite iarna intreaga, ma jur ca e ultima data cand o mai fac. Pentru ca in toamna urmatoare sa nu ma-ndur  sa le las sa moara fara sa mai incerc inca o data. Poate macar de data asta…

 
12 comentarii

Scris de pe 15 octombrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,