RSS

Arhive pe etichete: bejanie

inspectie

Inspectie la gradinita de pe pervaz.

Grupa mica (rosii inima de bou) insamantate in 13 martie se prezinta bine, is ele mai mititele da’ lucreaza la chestia asta, au pornit deja primele frunzulite adevarate.Bravo fetelor, nu va dati nu va lasati!

Grupa mijlocie (carciumarese liliput)  zambeste languros si afiseaza deja un aer de siguranta de sine.Nu va incredeti prea tare fetelor, exact asa au zis si cele de anul trecut, si s-au lasat mancate ca fraierele de niste parliti de limacsi ! Anul asta o sa fiu cu ochii pe voi si promit sa le dau zat de cafea la nehalitii fara casa pana le piere cheful de chef la mine in gradina!

Grupa mare (de tot felul, puse in februarie): dragute, sanatoase, dar ca o ciocolata amaruie (pentru cineva care prefera ciocolata cu lapte 😀  ).

Bunaoara muscatele: am luat -iar- seminte Gartenland. Vreo 5 lei plicul. In plic fix 9 seminte.Din care au rasarit  3 plante. Exact asa am patit si anul trecut. Mi se pare ca ceva nu e in regula.

Apoi broccoli: asta semanat „stiintific”, in paharele de turba, atent lugulite, udate, invartite dupa soare, dupa luna si dupa cum am eu timp si chef par nepotii dupa fiica a semintelor scuturate neglijent intr-un ghiveci aflat intamplator prin zona:

In consecinta,  in functie de modul in care se vor comporta rasadurile cand vor ajunge efectiv in strat, voi sti cum sa procedez anul viitor.(Da, stiu, geamurile is ingrozitor de murdare, da’ n-a sosit inca momentul lor de glorie.)

Ardeii au iesit decat doo bucati, da’ nu ma mir, ca semintele erau vechi, asa ca am mai pus o alta tura de seminte.

Dupa cum se vede paharelele de turba sunt puse in niste plasticarele cumparate sub titula „minisera”. Ca sa „inmultesc” lumina pun pe margini fasii de folie de aluminiu. De cand fac treaba asta nu mai trebuie sa intorc zilnic rasadurile, ca sa le indrept. Dar macar o data pe saptamana se impune si operatia asta.

Dumineca dimineata, odihnita, pufoasa si relaxata, m-apuc sa le alint si sa ma alint si-ncerc sa execut o-nvartita rapida, printr-o manevra desteapta. Excesiva relaxare isi spune cuvantul: apuc neglijent, dintr-o singura parte cutia cu odoare, aceasta incepe sa se „indoaie”, plantutele  o iau cuminti la vale, eu incerc disperata sa redresez, asa ca le tuflesc numa bine de-un perete, cutia continua sa se boteasca si sa-mi scape din mana, in mai multe etape, paharelele incep sa cada, unul dupa altul, bineinteles cu fundul in sus pe canapeaua de sub geam (din fericire acoperita cu o leveleandra, nu de alta, da’ au mai fost accidente prin zona).

Dupa o faza dintr-asta ar merge uns o tigara, asa ca regret din nou ca m-am lasat, oftez din rarunchi si inainte de orice ma duc sa-mi pun o cafea, sa ma rup putin de spaima combinata cu furie. Constat ca-s singura in casa. Cu doar un minut inainte se auzea zvon de glasuri, cineva povestea, cineva radea… toata lumea s-a retras, care prin garaj, care pe-afara.

Brusc ma umfla rasul: probabil ecourile activitatii mele laborioase au ajuns la restul familiei, o-i fi injurat (?), o-i fi zbierat (?) … cert e ca si-au luat si cainii cu ei si-au disparut din calea razelor mele vizuale precum pe vremuri plecau românii in bejenie din calea navalitorilor . Cand oare am inceput sa seman cu lupul cel rau?

Pana la urma totul se rezolva, din fericire nu au avut loc pagube iremediabile.

 
19 comentarii

Scris de pe 29 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,