Sau cam pe-acolo…
Se pune ca surpriză uichendul debutând abrupt cu ploaie și răcoare deasă? Nu. A devenit o obișnuință.
Nici verdele tot mai verde și mai expansiv și mai viu din gradină nu are a mira pe nimeni: mai sunt doar câteva zile de primavară, după care vom exprima uimiți și incantați „a venit vara!”.
(faptul că totul e foarte ud și nici nu se pune problema să pot tunde iarba ma face sa oftez ipocrit: vai cum nu pot tunde iarba!)
Surpriza reala, caldă, plăcută și in curând palpabilă mi-a furnizat-o cârna cea blondă și blănoasă a familiei. Cum de la o vreme incoace e tot mai șifonată si mai apatică și mai aprig mâncacioasă, a fost înhățată de dimineață și dusă (să fie clar: împotriva vointei ei!) la don doctor. Care don doctor a palpat-o foarte meticulos, dupa care a zis cu ochi rotunzi și zambet discret: e gestantă!
Adică o sa fiu bunică de haita de lupi mici și cârni, cu voci pițigaiate și cozi imbârligate 😀
Până una alta viitoarea mămica pare destul de șifonată și neliniștita. Nu cred să aibă o sarcină prea ușoară.
