RSS

Arhive pe etichete: cafea

să ploaie. să plouă

Sâmbăta cu dimineată gri, foarte gri, nespus de gri, atât de gri încât bate puțin înspre galben.

Sunt fericită ca un cintezoi. Cintezoaie. În fine. Să fie sâmbătă dimineaţa şi să se pregătească de ploaie e pe undeva foarte aproape de perfecțiune! Sâmbăta o aştept doar de dminica, dar ploaia… ehee de când aştept ploaia ! I-am găsit o mie de scuze şi o altă mie de acuze, i-am compus descântece de dezlegare, blesteme de întârziere, i-am cântat (poate de aia nu…), incantat, recitat, implorat, pus în vedere şi dat ultimaturi. Ea: nimic! Da’ nimic, nimic, nimic!

Ei, şi-acuma se pregăteste să ploaie! Să plouă! În fine.  Corect e să-nceapă odată! Să miroase a praf si-a ierburi umezite, să cânte pămantul şi-asfaltul si-acoperişul, să susure burlanele, să plicicotească bălţile, să… Si uite-aşa s-o ţina măcar vreo trei zile! Iară eu să-mi iau toată haita pe lângă mine, să picotim lenevos si prelung savurând ploaia pe-ndelete, strop cu strop…

Nerăbdatoare, trepidândă, aştept ploaia când pe-afară, scrutând zările tot mai gri, când in casă, cu ochii lipiţi de geam. Ok, îs mai rău decat un copil, da’ m-am săturat să tot am răbdare.Şi, uite-asa prind primul picur in toată splendoarea lui! Atât de perfect se-nscrie in mijlocul unei dale, încât nici nu pare real, dar vine iute după el şi un al doilea şi-un al treilea şi-al o sutălea, şi incepe să miroase şi să se audă a ploaie! Pfoai câtă încântare! Să se întâmple toate fix cum mi le-am dorit: sâmbăta+dimineață+ploaie = LOVE!

Urmează pasul doi: haită, încolonarea! Mergem să puturoşim şi să savurăm ploaia!

– Haităă, haităăăăăă!

Apare Ciupi, de după casă, contrariată şi uşor iritată (precis am întrerupt-o dintr-o pândă de mâță sau vrabie).

– Unde ţi-i ficioru’, madam?

– Credeam că-i cu tine, la naiba, nici un pic de încredere nu poți să ai în oamenii ăştia! O zbugheşte nervoasă, printre tufe, in căutarea plodului rătăcit.Care plod apare in mare galop din celalăt colţ al grădinii, şocat de ce chestii ciudate cad din cer şi-i răcoresc blăniţa.

– Doamnelor (căci aşa e el, un tip foarte simandicos), aţi sesizat stropii aceştia reci care cad de sus in jos? Oare unde-o fi fixat duşul? Şi oare de ce nu e apa mai caldă?

Bismark se-aude lătrand oarecum jalnic. De-acuma plouă chiar temeinic, iar el, amâratul, e în post de pândă la trecători, tocmai la drum. Îl înhaţ sub o aripă pe ăl’ mic, mă-mpiedic de cateva ori de mume-sa, care ţine morţis să deschidă ea calea, şi-ajung într-un suflet la amărâtul semibiped,cu laţe ciuciulete, aşteptând supărat în dreptul unei portiţe închise. Îl înhaţ şi pe el sub cealaltă aripă si uite-aşa, ne prăvălim victorioşi in casă! Mirosim extravagant a câine ud, ne cam atârna limbile, dar ploua!

Alerg prin casă căutând … o cafea! Un ceai parfumat ar fi mai bun, da’ n-am răbdare să-l fac si nici nu prind pe nimeni să lansez o comandă fermă, aşa că o să mă multumesc cu o cafea. O carte, o caarte vreau, unde pot găsi repede-repede o carte perfectă pentru un moment dintr-ăsta, un roman englezesc, sau un Steinbeck, sau Contele de Monte Cristo ? Prea complicat, agăţ din baie Decat o Revistă, mi-au mai ramas acolo vreo două articole, îs lungi si cu caractere mici, o să citesc mai încet şi poate o să mă uit şi la televizor, cu sonorul dat încet…

Ok, sunt în pat, in cameră e o răcoare placuta, am tras pe mine un pled molcuţ, Ciupi s-a facut roată in jurul cozii si se pregăteşte să sforăie , ăl’ mic e în pătuţul lui si sforaie, Bismarckul s-a retras in vizuina personală, cafeaua aromeşte plăcut, revista mă asteaptă, e sămbătă, e dimineaţă…Nu, n-am să dau drumul deocamdată televizorului. Vreau să ascult ploaia. Ascult ploaia. Nu aud nimic. E linişte.

Dintr-un colţ de geam îmi zâmbeste malefic un petec de cer senin.

L.E. de joi către noapte:  Plouă.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 septembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

dimineata de dupa

Lumea poate fi un loc atat de placut!

Atat de placut incat renunti de buna voie la niste somn de dimineata de weekend, numa’ asa…sa amusini racoarea diminetii precum un catelandru somnoros.

Pana la urma descoperi ca nu esti singurul, ca multa lume s-a grabit sa profite de starea asta de gratie

In fine… e prea bine si prea frumos ca sa te manii din calea-afara…pana si cafeaua are alt gust si alta aroma bauta pe-o terasa cu multa verdeata multumita

Pacat ca n-a durat prea mult. La amiaza soarele si-a amintit ca el are chef sa arda. Si-a ars.

Despre legumele din strat, mai povestim la o data ulterioara.

 
18 comentarii

Scris de pe 28 iulie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , ,

raspuns la intrebarea „cum sa furi din supermarket?”

In parcare imi dau seama ca nu am moneda pentru cos. Asa ca ma apuc de rascolit geanta, buzunare, masina. In final gasesc sub un scaun, ratacit, un „leu-de-cinci” (ei cum se duse bietul Lulu !) Pescuiesc la fisa un cos si incep sesiunea de cumparaturi.

La raionul de fructe parchez pe-o laterala si ma indrept spre galantarul cu prune, singurele fructe romanesti. M-apuc sa pun in punga, da’ ma opresc rapid, ca mi se par cam „obosite” si parca nici tocmai coapte (are si patriotismul meu anumite limite). Mai pun intr-o punga niste nectarine (grecesti, tot in criza si ei, deci de-ai casei). Cantaresc (0.5 kg prune, 1.5 kg nectarine) dau sa le pun in cos, da’ nu gasesc cosul. Mai la vreo 2-3 metri mai incolo, doua fete se hlizesc citind mesaje de pe telefon rezemate de-un cos gol… nu, nu e cosul nostru, puteti sa-l luati (ce dragut, parca mi l-ar da de pomana!)…

Trec razant pe langa rafturile cu cafea (am, am luat 2 pungi saptamana trecuta)… in sfarsit!… de cand cautam filtre nr.4 pt. cafetiera …Ajung la raionul de detergenti, parchez cosul pe-o laterala si patrund in lumea fascinanta a balsamurilor de rufe. Mmmm … aroma de trandafir, de levantica, mosc alb, liliac, nufar de nu stiu care, ylang-ylang … o nebunie pana sa te hotarasti! Dupa indelungate cumpaniri (a-la-ba-la-por-to-ca-la) aleg unul si ma indrept catre cos.

La naiba, iara n-am cos! De data asta chiar ma enervez. Asta e chiar persecutie nedisimulata. Stiu precis und l-am lasat: langa hartia igienica la oferta (mai am, am luat saptamana trecuta un bax, trei straturi, galbena si cu norisori pufosi, cum ii place Balaurului Consort). De data asta cineva chiar se obrazniceste si daca-l prind n-o sa-i placa ce o sa i se intample! Chiar numai cosul meu pare atat de usor abordabil?  

Haladuiesc incapatanat printre console … nu, nu vorbesc inca singura, doar mai scap din cand in cand un fir discret de abur pe nara stanga … si iaca bafta: il gasesc la raionul de paine! El e, cosul meu, cu 0.5 kg de prune, 1,5 kg nectarine, 1 cutie de filtre nr.4 si … si cateva pungute cu cafea instant! „Infam cumparator puturos (oare de ce personajul in cauza nu putea fi decat de sex masculin?), a vazut cumparturile mele, i-au convenit, le-a insfacat, le mai adauga cateva articole si-o taie fericit, cu o substantiala economie de timp…daca-l prind il rup!” Arunc priviri razbelnice stanga-dreapta-fata-spate … nimic. Iau pungutele cu cafea cu un gest absolut ostentativ si le tuflesc pe-un raft … nimeni nu zice nici pâs. Insfac hotarat cosul si ma indepartez maiestuos. Moment de glorie absoluta!

Sesiunea de shoping continua in viteza, cu maximum de vigilenta si o lejera senzatie de sfarseala: e tarziu, e seara,  sunt rupta de oboseala, am mancat toata ziua 2 covrigi (cu tot cu gaura) si cinci cafele, nu mai am chef de nimeni si de nimic. Lucrurile incep sa lege, gasesc ce vreau, nimeni nu-mi mai greseste cu nimic, caruciorul e tot mai plin, nimeresc la o casa cu coada mai scurta, casiera e draguta si apriga in miscari … reusesc sa evit inghesuiala de la iesirea din magazin…iata-ma-s in parcare … umplu machineta cu pungi si pungute(cam asta e singurul moment in care regret ca nu mi-am luat si eu un suv dintr-ala maaaare…) Atata mi-a mai ramas: sa duc caruciorul la loc si sa-mi recuperez banutul pretios (da, banutul care imi lipseste mereu). Gata, l-am aliniat, a intrat cuminte la locul lui, trag de lant, bag dispozitivul si ma uit tâmp.

 Si cand zic tâmp nu zic un eufemism. Iara-s la faza la care as sapa o groapa maaare, cat mine de maaare, in care as intra cuminte si numa’ o mana as mai lasa-o afara … cu care sa trag peste mine pamantul. Din fanta manerului a iesit nu banutul meu cel cautat in geanta, buzunare si masina… Nu. A iesit un jeton galben, de plastic. Al cui o fi fost?

Adicatelea hotul sunt eu.

Acasa constatat ca prunele sunt absolut delicioase. Dar mult prea putine.

 
32 comentarii

Scris de pe 25 iulie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , ,

duminica

 Dimineata devreme. Moment de racoare, inspectie, introspectie si gratie. Ideal pentru baut cafeaua afara. Aproape ilicit de placut.

Nu numai eu zic treaba asta. Vad ca si toti cainii mei pun de-o sedinta. Azi o sa avem niscai musafiri, asa ca trebuie impartite posturile de vigilente, latraturile de intampinare, fluturarile de cozi, si cerselile la masa.

Da, asa e intotdeauna! In timp ce unii beau cafele, is lirici (deci de distreaza), altii dau cu organizarea, aia mici si vrednici muuncesc ca nebunii!

 

Da. E bine. E tare bine!

Unde mi-am lasat iara cafeaua?

 

 
16 comentarii

Scris de pe 19 iunie 2011 în de gradina, de viata

 

Etichete: , , , , , ,